BusinessMagazin

Blog

  • 60% e bine

    Un site romanesc vrea sa ajunga condica de aprecieri si reclamatii a lumii, o colectie in formare de pareri pozitive sau negative despre orice tara.

     

    Parca de inspiratie romana, cand soarta unui gladiator era hotarata de orientarea degetului opozabil, site-ul GoodAndBad.eu stabileste scoruri pentru fiecare tara in functie doar de preferinta membrilor inscrisi. Dar spre deosebire de Caesar, simplul utilizator trebuie sa ofere si un motiv pentru alegere. In cazul Romaniei, balanta e inclinata de articolele pozitive, 60% din total, cu motive din cele mai diverse. De exemplu, unul dintre utilzatori spune ca „oricine cu simt al afacerilor poate face bani aici. Nu sunt foarte multe afaceri, nu sunt multe idei si cu siguranta nu foarte multa competitie. Cred ca e un loc minunat pentru a incepe o afacere“.  La fel au stat lucrurile si pentru realizatorul site-ului, mica firma de web-design numita MB Dragan care initial a lansat site-ul pe 1 mai avand in vedere doar Romania. Pentru ca traficul mare din prima luna a validat ideea proiectului, conceptul a fost exportat si acum pot fi publicate impresii despre 20 de tari, de la Australia la Vatican. Au mai fost adaugate noi functionalitati, un sistem de evaluare a articolelor, posibilitatea interactiunii intre utilizatori si o harta a lumii pe care apar comentariile. Un articol de prezentare a site-ului a aparut pentru scurt timp pe site-ul digg.com, aducand un record de vizitatori: 3.000 in 5 minute. De altfel, numarul vizitatorilor din Statele Unite il depaseste acum pe cel al celor din Europa, ducand traficul total in luna iulie la peste 90.000 de vizitatori unici. Dar, in spiritul site-ului, exista si o parte mai putin buna pentru autorul proiectului, faptul ca in prezent pagina web nu aduce venituri. De luna viitoare insa vor fi introduse spatii publicitare si pe termen mediu se vor adauga venituri obtinute din revinderea de servicii turistice pentru cele 20 de tari aflate sub observatie. Un target financiar pentru acest an nu a fost stabilit, dar cel pentru trafic este estimat de Mihai Dragan, directorul de creatie, la 100.000 de vizitatori pe zi la sfarsitul anului. Comparat cu traficul site-urilor romanesti inscrise acum in sistemul de contorizare trafic.ro, GoodAndBad s-ar clasa pe pozitia a patra. Iar aici nu mai incape indoiala care e verdictul. Ar fi cu siguranta bine pentru un site lansat de mai putin de un an.

  • Cinema de-o vara

    Romanii se pot lauda cu unicul loc din Europa, poate si din lume, unde in timpul lansarii filmului „Piratii din Caraibe 3“, peste furtuna de pe ecran s-a suprapus, cu efecte cat se poate de reale, o alta furtuna. Din Rahova. Supravietuitorii povestesc mai multe.

     

    Dupa ora 21, pe inserat, cand dogoarea zilei se risipeste, iar caldura incepe sa fie in sfarsit placuta, un film in aer liber se poate transforma intr-o escapada spre o lume mai racoroasa, mai verde, mai extravaganta si mai exotica.

     

    Filme in aer liber s-au vizionat in Bucuresti si anii trecuti (sunt deja clasice noptile filmului de la terasa „Motoare“ de pe acoperisul Teatrului National), insa E-Uranus, lansat pe 12 mai in zona Uranus-Rahova, este primul proiect dedicat in totalitate acestui concept. Diferenta fata de un cinematograf obisnuit este ca la o astfel de gradina de vara sunt proiectate atat premiere, cat si filme clasice, la care publicul are mai rar acces. In plus, programul este in fiecare seara altul si in weekend pot fi vizionate chiar si doua filme pe zi.

     

    E-Uranus, promovat de realizatorii proiectului sub conceptul de lounge urban (un mix intre restaurant, bar si loc de relaxare), a devenit, o data cu trecerea lunilor si cu inmultirea gradelor de afara, un loc din ce in ce mai cautat de amatorii de filme si petrecere la lumina stelelor. „E- Uranus este o continuare a campaniei incepute de noi impreuna cu British Council si Headvertising acum doi ani, care se cheama «Va Urma», prin care ne-am propus sa revitalizam zona Uranus-Rahova“, afirma Teodor Frolu, managing partner la compania de comunicare DC Communication. Frolu spune ca proiectul a capatat o structura clara atunci cand reprezentanta Comisiei Europene la Bucuresti si-a dorit un spatiu mai putin conventional pentru Festivalul Filmului European.

     

    Din pacate, sloganul „E-Uranus se consuma doar in vara asta“ nu este doar un slogan, ci exprima o realitate. „Curtea apartine unor investitori spanioli, care au fost de acord sa utilizam spatiul in aceasta vara. Avem data de inchidere pe 1 octombrie, indiferent de vreme. Asa ne-am angajat prin contract. E-Uranus va ramane doar un vis frumos de o vara“, conchide Frolu, care spune ca bugetul proiectului a fost de aproximativ 250.000 de lei (de aproape 80.000 de euro).

     

    Zona aleasa, desi emana parfum de burghezie de inceput de secol, nu prea mai are de a face cu stralucirea din trecut. Peisajul este dominat de case vechi, multe lasate in paragina, si spatii industriale uitate parca de vreme. Cei care au realizat proiectul spun ca zona ar avea atuuri sa devina un pol al culturii alternative, avand in vedere ca sunt putine spatii construite si ca exista cladiri de patrimoniu (Palatul Bragadiru sau Piata de Flori). Insa pentru moment este oarecum dezavantajata, pentru ca este despartita de centrul orasului.

     

    Amenajat in curtea interioara a fostei Burse de Marfuri (in renovarea careia DC Communication a investit 3 milioane de euro si unde planuieste sa isi mute sediul), E-Uranus are un spatiu de aproximativ 10.000 de metri patrati. „Imaginati-va ca am scos de aici 40 de camioane de gunoi, am adus peste 100 de tone de pietris si nisip, am construit toata infrastructura necesara. Totul in 6 saptamani, astfel incat pe 12 mai am deschis locul odata cu Festivalul Filmului European“, isi aminteste Frolu.

     

    Mese mari de lemn aranjate in jurul barului lipit de un turn de apa, o constructie neregulata din lemn care imbie la visare si la pierdut timpul si, bineinteles, un ecran imens in fata caruia sunt organizate, in linie, scaune de plastic. „Avem 450 de locuri la cinematograf si alte peste 500 de locuri disponibile pe banchete sau scaune. Partea buna este ca spatiul este foarte flexibil si putem primi la cinematograf pana la 800 de persoane sau la un concert pana la 3.000 de spectatori“, apreciaza Frolu.

     

    Filmul care a deschis sezonul a fost productia spaniola „Un franc elvetian si 14 pesetas“. A urmat selectia filmelor TIFF, Gala filmului italian si „Un été au cinéma“, doua saptamani de film francez in care mari actori francezi, de la Catherine Deneuve sau Louis de Funcs la Gérard Depardieu, Jeanne Moreau sau Isabelle Huppert au revenit, prin intermediul marelui ecran, la Bucuresti. Iar pe 31 august este programat un concert cu formatia Haiducii.

     

    Conform estimarilor DC Communication, pana in prezent cele peste 60 de filme difuzate (printre care si „Piratii din Caraibe III“) au avut aproximativ 5.000 de spectatori. „Cu o medie de 69 de spectatori pe film, suntem de departe cel mai frecventat cinema in aceasta perioada“, sustine Frolu.

     

    Daca in Romania vizionarea de filme in aer liber se afla inca la stadiul de vis de-o vara, in lume s-a format deja o traditie in domeniu, fie ca vorbim de Australia, Statele Unite sau Europa. Cinematografele in aer liber sunt puse in valoare de amplasamente inedite, astfel incat Scarlett Johansson sau Jude Law isi spun replicile avand in fundal Opera din Sydney sau un vechi castel elvetian.

     

    De exemplu, la Sydney, in perioada ianuarie-februarie se vizioneaza in fiecare an filme sub cerul liber la cinematograful St. George. Inconjurat de Opera din oras, de Harbour Bridge si cu deschidere asupra panoramei orasului, locul a devenit obiectiv constant pe lista turistilor si localnicilor. Anul trecut cele 50.000 de bilete s-au epuizat cu o luna inainte.

     

    Si la Paris, in parcul Villette, incepand cu 17 iulie si pana pe 26 august, s-a amenajat un astfel de spatiu, care are deja o istorie de 17 ani.

     

    Si in Cehia, la Praga exista un astfel de cinematograf. In fiecare vara, pe insula Strelecky de pe raul Vltava care strabate capitala, din 2005 incoace se proiecteaza filme sub clar de luna. Pentru luna august din acest an, in program au fost incluse productii precum „An Inconvenient Truth“ (documentarul lui Al Gore) sau partea a treia din „Piratii din Caraibe“, alaturi de productii autohtone.

  • Incep comediile

    Vara e in toi, iar cinematografele sunt mai goale decat strandurile. E, asadar, nevoie de filme daca nu bune, macar spectaculoase. Iar daca Harry Potter si robotii deghizati in masini/arme si-au indeplinit sarcina la box-office, asta nu inseamna ca un gen lejer, de vara, nu va reusi acelasi lucru: incepe sezonul comediei!

    Cu doua comedii lansate saptamana trecuta si inca doua programate in weekend-urile viitoare, nu se poate spune ca ducem lipsa de acest gen racoros si relaxant, unde singurul efort al spectatorului este sa se opreasca din hohotele de ras. O adevarata menajerie de animale, complicate cascadorii pe gheata, petrecareti si tocilari de tot felul si reality-show-uri dansate se inghesuie pe marile noastre ecrane, parca pentru a ne face sa uitam sumbrele vrajitorii ale lui Harry Potter sau trudnicele transformari ale lui Michael Bay.


    Dintre cele patru comedii care apar la noi in doar doua saptamani, varfurile de lance sunt, fara urma de indoiala, multasteptatul (oare de ce?) „Evan Almighty“ (sau „Evan Atotputernicul“, continuarea de la „Bruce Almighty“/“Dumnezeu pentru o zi“), si comedia hiperisterica, cu Will Ferrell intr-unul din rolurile principale, „Blades of Glory“/“Taisul gloriei“. Celelalte doua sunt „Van Wilder 2: The Rise of Taj“ (vag nerecomandabila, decat daca va plac comediile cu liceeni) si „Hairspray“, care marcheaza un punct de cotitura in cariera lui John Travolta (joaca rolul unei mame supraponderale si enervante si revenirea lui Michelle Pfeiffer pe marile ecrane, intr-un rol hiperbitchy, dupa o pauza de ani buni).


    Dar cu siguranta cel mai asteptat film dintre cele patru este „Evan Almighty“, continuarea hipersuccesului de box-office „Dumnezeu pentru o zi“. Cu un Jim Carrey inlocuit cu unul dintre cei mai apreciati actori de comedie americani ai momentului, Steve Carrell. Acesta a fost la un pas de Oscar cu rolul unchiului suicidal din „Fiecare se crede normal“/“Little Miss Sunshine“ (probabil culmea carierei sale de pana acum) si a castigat pe toata lumea de partea lui dupa „Virgin la 40 de ani“, una dintre cele mai apreciate comedii de anul trecut.


    In „Evan Atotputernicul“, Carell interpreteaza rolul lui Evan Baxter, pe care-l stim deja din „Dumnezeu pe zi“. Acolo era insuportabilul prezentator de stiri care devine victima „puterilor“ lui Bruce. In noua parte a seriei, Evan isi continua cariera de prezentator si devine, ca popular reprezentant al orasului sau, membru al Congresului american. Cand Dumnezeu (acelasi blajin Morgan Freeman) ii porunceste sa construiasca o arca, Evan face tot posibilul pentru a se convinge pe sine ca nu a innebunit, dar ajunge intr-un final la concluzia ca nu e bine sa-l contrazici pe Dumnezeu, mai ales dupa ce acesta ii face o multime de farse legate de vestimentatie si coafura. Simplu, amuzant si foarte „de familie“, „Evan Atotputernicul“ este genul acela de film de care americanii au atata nevoie pentru a invata (pentru a mia oara!) ce inseamna cei dragi, importanta lor si sacrificiile pe care le faci pentru ei. Iar imensa menajerie care-l secondeaza pe Carell in „Evan“ nu te poate face decat sa te gandesti ca Hollywoodul nu mai inventeaza nimic nou, ci recombina vechi retete: filmul este un „Ace Ventura“ cu un protagonist mai inexpresiv si cu preocupari familiale mai consistente.


    Principalul contracandidat al lui „Evan Atotputernicul“ este „Blades of Glory“. La prima vedere, filmul pare o megaproductie de razboi, dar suntem departe de asa ceva. Filmul poarta semnatura extrem (putem repeta cuvantul de mai multe ori) de clara a lui Will Ferrell, care este, printre altele, partenerul de scena al lui Carell si Carrey la „Saturday Night Live“. Omologul Vacantei Mari in Statele Unite, Ferrell foloseste orice inseamna „toilet humor“ in filmele sale, ceea ce-l face unul dintre contracandidatii cei mai importanti ai lui Adam Sandler (singurul comic cu cinci filme consecutive care au obtinut mai mult de 100 de milioane de dolari la box-office in Statele Unite). Iar „Blades of Glory“ mai si exploreaza o „terra incognita“ a comediei americane: in decorul flamboaiant al patinajului artistic, filmul spune povestea a doi campioni (Ferrell si Jon Heder) care ajung sa se bata pe podium. Dupa ce li se interzice sa mai participe vreodata la categoria masculin, cei doi isi dau seama ca pot participa la perechi, asa ca formeaza impreuna un cuplu hiperamuzant. Mai adaugam tupeul caracteristic al lui Ferrell, rolul superefeminat al lui Heder, interventiile absurde ale principalilor lor concurenti si obtinem o comedie demna de atentie. Sa mai precizam doar ca celor doi actori li s-au suprapus fetele pe corpurile unor patinatori profesionisti, deci filmul este de urmarit si doar daca sunteti fani ai celui mai artistic sport pe gheata.


    Iar „Hairspray“, un muzical dansant cu nume mari pe generic, croseteaza pe aceeasi idee a persoanei (ne)potrivite la locul (ne)potrivit: grasuna Tracy (Nicole Blonsky) n-are decat o dorinta, sa danseze si iar sa danseze. Cand faimosul prezentator al unui show specializat pe tinere sperante o vede la liceu si o invita in emisiune, Tracy este in al noualea cer. Cu toate acestea, rotunda speranta are de luptat impotriva mamei ei (Travolta) si a celorlalte concurente din cadrul show-ului, unele secondate de mame mai periculoase decat o armata de soldati rebeli. De vazut pentru muzica si pentru Blonsky.

  • Cartile de nisip

    Placuta, distractiva, simpatica, atragatoare, prietenoasa, amuzanta, antrenanta, distractiva, draguta. Cam aceasta ar fi lista de sinonime oferite de DEX pentru cuvantul „agreabila“ – cel mai neutru calificativ pe care, in lipsa unei definitii exacte,  am considerat ca-l putem aplica unei carti de vacanta.

     

    Fiindca, nu-i asa, e aproape imposibil de definit cu precizie cum este si ce trebuie sa contina „o carte de vacanta“. Sunt persoane care prefera romanele de amor, altele care se dau in vant dupa carti politiste sau romane de aventuri, mai exista inca nostalgici ai naratiunilor de „capa si spada“, dupa cum sunt convins ca exista oameni care adora ca in sezonul estival sa citeasca SF-uri, sa rasfoiasca benzi desenate sau sa se tavaleasca de ras in fata unor carti umoristice.

     

    Desigur, nu trebuie uitati „perversii“ care tin in mana pe plaja volume de Nietzsche, Levi-Strauss, Kierkegaard, Husserl. Apropo, am intalnit pe Yahoo! (la intrebari si raspunsuri) urmatoarea marturisire, foarte serioasa, venita ca raspuns la cererea unui internaut francez de a i se recomanda carti de citit in vacanta: „Cred ca cel mai potrivit ar fi Sartre si apoi Camus“. Nu trebuie uitat nici raspunsul hotarat al unui tanar care, in fata aceleiasi intrebari, spunea ca nu suporta sa citeasca in vacanta, pentru ca aceasta, vacanta, este oricum prea scurta si nu se cade sa fie umpluta cu inlocuitori si aventuri fictive. In vacanta, aventurile trebuie traite, iar surprizele sa fie inmultite.

     

    In fata unei asemenea diversitati, greu de adunat sub un numitor comun, am cerut editurilor cu care colaboram sa ne propuna o lista de aparitii pe care, din comoditate, le-am numit „agreabile“, carti numai bune de citit intr-un hamac la munte sau pe un prosop multicolor in fata valurilor Marii Negre, Adriatice, Egee, Mediterane etc., considerand ca editurile stiu cel mai bine ce doreste publicul. Ca bonus: doua volume inca netraduse la noi, dar pe care le puteti achizitiona de pe Amazon.com.

     

    Intai de toate, o constatare: exista foarte putine edituri romanesti care sa scoata pe tarabe in preajma sezonului estival carti speciale pentru citit in vacanta. Am vazut, in schimb, abililitatea celor de la serviciul de marketing al catorva edituri care si-au pus, fara fasoane, aparitiile recente (placute, distractive, simpatice etc.) pe tejghelele unor chioscuri de ziare, largindu-le astfel considerabil vizibilitatea si facandu-le accesibile, fie si doar pentru frunzarit, celor care nu au obiceiul sa intre prin librarii.

  • Noutati

    Prin acest volum se deschide seria naratiunilor dedicate marii de catre celebrul autor basc. Plina de aventuri pirateresti inspirate de Edgar Allan Poe, Stevenson sau Mayne-Reid, de rasturnari bruste de situatie, de lupte barbatesti, de expeditii temerare, dar si de iubiri romantice, cartea este o capodopera a romanului clasic de aventuri. Personajul central, Santiago Andia, contureaza tipul marinarului crescut pe tarmurile Tarii Bascilor, cutezator si chibzuit totodata. Pentru unii, o lectura dedicata marii chiar pe malul marii poate sa para un exercitiu redundant. Nu este asa!


    Pio Baroja, „Peripetiile lui Shanti Andia“,

    Editura Curtea Veche, Bucuresti, 2007


     

    Despre Gideon Defoe umbla zvonul ca este o ruda indepartata a autorului lui Robinson Crusoe. Ca sa impresioneze o tanara si frumoasa domnisoara, s-a apucat in adolescenta sa scrie aventuri despre pirati si a ajuns falnicul parinte al unei serii consistente de volume, cu titlu neechivoc: „Piratii!“ Numai ca nostalgicii lui Hook si ai aventurilor maritime trebuie sa se abtina de la lectura, pentru ca romanele lui Gideon sunt doar niste savuroase pastise. „Pirates! In an Adventure With Whaling“, ne-o prezinta pe Cutlass Liz, o administratoare de santier naval care aliniaza cranii de pirati pe biroul personal si pe schiopul Achab, care vorbeste despre el la persoana a III-a si care tine mortis sa se razbune pe balena alba care i-a infulecat piciorul. Ultimul volum din serie se cheama, atentie: „Pirates! In an Adventure With Communists“.


    Gideon Defoe, „Pirates! In an Adventure With Whaling“,

    Weidenfeld & Nicolson, 2005


     

     „Cel mai bun roman de suspans“ citit in ultimii ani de catre cronicarul de la The Boston Globe, romanul il are ca protagonist pe Jack Reacher, un Dirty Harry din zilele noastre. Somer, lipsit de asigurare sociala, de domiciliu si, desigur, de orice viitor, Reacher se vede silit sa accepte slujba pe care i-o propune un agent guvernamental: acela de a-l asasina pe presedintele Statelor Unite. De fapt, nu este vorba decat despre un exercitiu pus la cale de Washington pentru a-si testa dispozitivele de securitate.


    Lee Child, „Sa nu gresesti“,

    Editura Humanitas, Bucuresti, 2007


     

    Ne aflam intr-un an care noua, balcanicilor, ne este prea bine cunoscut – 1877. Rusia si Imperiul Otoman se afla in stare de razboi, iar Erast Fandorin, eroul seriei imaginate de catre Akunin, este acum atasat diplomatic. El face cunostinta pe front cu frumoasa telegrafista Varea Suvorova, ceea ce il va introduce intr-o situatie plina de surprize: logodnicul fetei este acuzat de spionaj, iar el se implica intr-o ancheta al carei curs si complicatii vor intrece orice inchipuire. Povestea are si o adiere romaneasca: Varea isi face cumparaturile la Bucuresti, iar printre suspectii anchetei suspomenite se afla si un colonel roman.


    Boris Akunin, „Gambit turcesc“,

    Editura Humanitas, Bucuresti, 2007


     

    Inteligentul si subtilul detectiv Hercule Poirot, cel cu mustata studiata, opereaza acum o ancheta undeva langa Londra, la Alderbury. Cu 16 ani in urma, Amyas Crale, un pictor excentric, a fost ucis prin otravire, in asa fel incat totul sa para o crima pasionala (Crale avea numeroase amante). Pe atunci, Caroline Crale, sotia defunctului, a fost condamnata la moarte, iar cazul parea definitiv inchis. Dupa ani, Lucy, fiica orfana, vrea sa descopere ce s-a intamplat cu adevarat si il convinge pe Poirot sa-i dea o mana de ajutor. Suspectii sunt insa, vai, in numar de cinci. Numele adevaratului criminal? Il veti afla citind cartea. Unde? Cum va spuneam, pe plaja.


    Agatha Christie, „Cei cinci purcelusi“,

    Editura RAO, Bucuresti, 2007


     

    Pentru amatorii de fantasy, probabil ca alegerea cea mai potrivita pentru aceasta vara ar fi cel de-al doilea volum din saga „Roata timpului“, volum intitulat „In cautarea cornului“. Jordan, marele maestru american, continuator inspirat al lui Tolkien, dezgroapa aici o poveste care a circulat secole de-a randul printre menestreli: cea a cornului lui Valere. Abia scos din aburii mitului, cornul este din nou pierdut, impreuna cu pumnalul din Shadar Logoth. Pe urmele lui pornesc Rand al’Thor, Dragonul Renascut, si prietenul sau Mat, care se vor confrunta cu noianul de obstacole pe care Cel Intunecat le-a pus in calea lor.


    Robert Jordan, „In cautarea cornului“,

    Editura RAO, BucureSti, 2007


     

    Cel care a imaginat „Jocul lui Ender“ si care apoi si-a dus personajul favorit pe planeta purcelusilor care vorbeau portugheza a nascocit si saga Umbrelor, din care editura Nemira ne ofera acum unul dintre cele mai izbutite tablouri. „Am vrea sa-l ajutati pe Peter Wiggin sa unifice lumea sub autoritatea Hegemonului“ – asa s-a adresat Mazer Rackham lui Bean, in numele Flotei internationale si al Ministerului Colonizarii. Insa cum sa fie unificata lumea, acum cand, sub autoritatea tinerilor strategi de geniu iesiti din Scoala de razboi, marile puteri interstelare sunt pe cale sa se sfasie din nou?


    Orson Scott Card, „Umbra uriasului“,

    Editura Nemira, Bucuresti, 2007


     

    Poate oare revolutia, alimentata de idealuri comuniste, sa suscite reverii de vacanta? Daca e sa ne luam dupa acest thriller istoric, raspunsul este afirmativ. Ne aflam in anul de gratie 1959, in noaptea de Revelion, cand trupele lui Castro si ale lui Che sunt pe cale de acapara puterea. In camera unui hotel de lux din Havana, Rachel – o tanara jurnalista americana – se trezeste in stare de amnezie, alaturi de cadavrul unei alte femei. Nevinovata sau criminala? Fiind detinatoarea unui secret de stat, fara a avea habar de acest lucru, este urmarita de oameni fara scrupule si nu are la dispozitie decat cateva ore pentru a-si salva viata. Impreuna cu Enrique, un tanar student romantic, ea patrunde in misterele Havanei, unde se intalneste cu personaje mitice precum Hemingway sau Ava Gardner.


    Chiara Alessandro, Francois-Xavier Gauroy, „Revolucion!“,

    Pro Editura si Tipografie, Bucuresti, 2007


     

    “Dadacul”, romanul de debut al autoarei, este o fresca hazoasa, persiflanta, a vietii oamenilor cu bani din Manhattan. Un roman al carui ton il veti deslusi inca de la primele randuri: „Nimic nu-i innebuneste mai tare pe oamenii bogati decat sa se afle in preajma altor oameni bogati care ar putea fi mai bogati decat ei“. In acest mediu, doamnele plictisite se straduiesc sa introduca in biografia progeniturilor lor (dar nu numai) niste dadaci, adica niste barbati chipesi, atragatori, cultivati, cu umor, capabili sa suplineasca lipsa cronicizata a „capului familiei“ din viata de zi cu zi.


    Holly Peterson, „Dadacul“,

    Editura Polirom, Iasi, 2007


     

    Daca George Mikes, autorul volumului neiertator ironic „Cum sa fii englez“ (aparut in traducere la editura Humanitas) avea scuza ca este maghiar naturalizat in Anglia, Steve Lowe si Alan McArthur sunt nu doar supusi ai Majestatii Sale, ci si englezi prin nastere si, prin urmare, nu pot beneficia de nicio circumstanta atenuanta. Autori ai unei enciclopedii sui generis intitulate graitor „Is It Just Me Or Is Everything Shit?“, cei doi domni, posesori ai unui umor de tip Monty Python cu accente punk, trag in englezi si in obiceiurile lor din toate pozitiile. Nu doar razand, ci si cu accente de sincera furie. Cine mai credea in Cool Britannia, in monarhie si in formula de capitalism a Albionului trebuie sa se pregateasca sa indure niste socuri. Cine nu –

    va putea rade pe saturate cu acest abecedar antipatriotic in brate.

     

    Steve Lowe & Alan McArthur, “Is It Just Me Or Is Everything Shit?”,

    Little, Brown Book Group, 2007

  • Schita de portret pentru seful ideal

    Manager nu-i totuna cu lider si nu toti managerii au si calitati de lideri. Ba chiar foarte putini: din cercetarile consultantilor de la Hay Group, doar 3-5% dintre directorii de companii sunt si manageri, si lideri. Dar are nevoie o companie doar de manageri cu abilitati de lideri?

     

    Este greu de spus cati manageri sunt lideri si probabil ca nici nu e nevoie ca toti managerii sa fie lideri, afirma Dragos Simion, vicepresedinte al Flamingo International. „Pentru multe functii de management sunt suficiente alte calitati predominante – expertiza in domeniu, experienta, echilibrul“, afirma Simion. In schimb, cea mai importanta calitate a unui lider este carisma, iar un lider adevarat este in masura nu doar sa induca incredere, ci sa faca oamenii din jurul sau sa-l urmeze. Desigur, sa-l urmeze in niste obiective rationale: „daca le ceri oamenilor sa sara cu tine in prapastie, s-ar putea sa convingi cativa, dar cu siguranta o proportie insuficienta“.

     

    In fine, o definitie mai larga o are Mircea Varga, CFO al Electrolux Romania, care crede ca a fi lider inseamna un cumul al mai multor calitati individuale – „inteligenta nativa sau academica, conduita profesionala exemplara, tinuta fizica si morala impecabile, abilitati de comunicare excelente indiferent de situatie, intelepciune, fermitate, integritate si obiectivitate, capacitate de formare si/sau influentare a culturii organizationale, echilibru si flexibilitate“.

     

    Daca acestea sunt viziunile intuitive despre manager si lider, specialistii in resurse umane spun ca diferenta esentiala tine de accentul pe care fiecare il pune in conducerea afacerii. Daca managerii tind sa puna mai mult accentul pe eficienta operationala (planificare, buget, organizare si control), liderii sunt concentrati mai mult pe imaginea de ansamblu (directia strategica a afacerii). „Leadership-ul inseamna sa inspiri o organizatie si oamenii sai catre o viziune dorita, dar clara, sa creezi modalitatile de a o infaptui si sa scoti la iveala ceea ce este mai bun in oameni pe termen lung“, spune Harry Meintassis, country manager al firmei de consultanta Hay Group Romania.

     

    Andreea Mihai, director de marketing la Carrefour, considera ca un lider este acela care e urmat din convingere, din pasiune si nu din obligatie. „Cred ca pasiunea defineste clasa de lideri romani in toata aceasta perioada de tranzitie. Liderul are ceva aparte, innascut. Capacitatea de a face oamenii din subordine sa te urmeze nu e data oricui, oricat s-ar stradui. Trebuie sa ai carisma, sa fii obiectiv, sa crezi in ce faci si acest lucru sa fie simtit si de echipa ta. Trebuie sa fii entuziast si sa le insufli si lor aceasta stare“, spune Mihai.

     

    Directorul de marketing de la Carrefour se recomanda drept unul dintre oamenii cu astfel de talente. „Inca de pe bancile scolii am simtit nevoia de a aduna colegii in jurul unei idei, al unui proiect. Trecerea clara spre leadership cred ca s-a produs odata cu postul de la Carrefour. Momentul intrarii companiei pe piata romaneasca a fost pasionant pentru mine si mi-am dorit ca toata echipa mea sa simta acelasi lucru si sa lucreze din pasiune“, sustine Mihai.

     

    Dragos Simion de la Flamingo considera ca a avut calitati de lider inainte sa le fi deprins pe cele de manager. „Nu spun ca abilitatile de lider nu se dezvolta in timp si prin exercitiu, ci doar ca personalitatea trebuie sa permita asa ceva. Personal nu imi doresc sa ma manifest ca lider in permanenta, ci numai acolo unde miza jocului necesita asa ceva.“

     

    3-5% DINTRE MANAGERI. Disputa intre cei ce sustin ca un lider este innascut si cei care sustin ca acesta se formeaza a fost dezbatuta in literatura de specialitate. Acum a cedat locul discutiilor despre leadership eficient, inteligenta emotionala si leadership rezonant. Dincolo de denumirile sofisticate, e vorba de aproximarea unor calitati care sa le permita managerilor sa conduca eficient companiile si sa dea randament cu echipele lor pe o perioada lunga de timp. „Este vital ca managerul sa fie si lider. Din cercetarile noastre despre eficienta companiilor, realizate in peste 100 de tari, doar 3-5% dintre managerii studiati sunt si lideri“, spune Richard Boyatzis, profesor de psihologie la Case Western Reserve University si profesor de resurse umane la ESADE, Barcelona. Boyatzis a fost prezent la Bucuresti acum cateva luni, cu ocazia conferintei „Transforming Leadership“, organizata de Hay Group Romania.

     

    Din anii ’70, de cand a inceput sa studieze ce anume ii diferentiaza pe liderii eficienti de cei ineficienti, Boyatzis a observat ca anumite caracteristici se repeta, indiferent daca organizatia e de stat sau privata, mica sau mare, din domeniul productiei sau al serviciilor. Unul dintre aceste seturi de caracteristici are de-a face cu modul in care managerii isi gestioneaza emotiile, ceea ce numim inteligenta emotionala – esti constient de ceea ce simti, iti poti controla emotiile, ai o perspectiva optimista, esti adaptabil, spune profesorul american. Apoi vin caracteristicile sociale, inteligenta sociala – ii remarci pe ceilalti din jurul tau, iti pasa de cei din jur, ii inspiri sa faca anumite lucruri. Pe locul al treilea sunt caracteristicile cognitive, care tin de inteligenta de baza. „Toate acestea, cand le pui la un loc, trebuie sa creeze o reteta pentru un leadership excelent“, sustine Boyatzis.

     

    De aici concluzia ca un lider eficient este, in esenta, cel in stare sa creeze o relatie cu oamenii din jurul lui, sa fie pe aceeasi lungime de unda cu ei. „A veni cu idei geniale si a spune oamenilor ce sa faca reprezinta cea mai simpla forma de leadership si deloc eficienta. E o forma rudimentara, e Ceausescu“, spune Boyatzis. „Aceasta nu inseamna ca liderii respectivi nu fac lucruri bune, dar pe ansamblu, cei din jurul lor nu se simt entuziasmati si creativi. Liderii cei mai buni sunt «in tune» cu oamenii, autentici, aduc in aceste relatii un simt al sperantei.“

     

    BICIUL SI ZAHARELUL. Studiile realizate de firma de consultanta in resurse umane Human Synergistics Romania arata ca exista o mare diferenta intre ceea ce doresc si ceea ce obtin liderii in organizatiile lor. Mai exact, liderii isi doresc si valorizeaza tipuri de comportamente care nu sunt neaparat productive, generand la randul lor comportamente neproductive. „Putem spune ca liderii nostri sunt mai degraba manageri si se comporta exercitand presiuni asupra oamenilor pentru ca acestia sa faca perfect ce au de facut. Aceasta asteptare este mai departe asimilata de angajati cu disciplina si respectarea regulilor“, considera Iuliana Stan, business development manager al Human Synergistics Romania.

     

    Astfel, managerii transmit ca a fi competent inseamna a respecta intru totul regulile, fara eroare – ceea ce, spune Iuliana Stan, este potrivit mai degraba la niveluri inferioare de management, de tip supervizare sau management de prima linie. „La nivel inalt, conceptiile de acest fel genereaza conflicte in organizatie si mai degraba inhiba si limiteaza creativitatea decat sa motiveze.“ La randul sau, Richard Boyatzis spune ca din acest motiv, 50% dintre manageri scot valoare din organizatie, in loc sa adauge. „Exact ca in «Harry Potter si inchisoarea Azkaban» – 50% dintre managerii unei companii sunt ca dementorii din Harry Potter, care atunci cand se apropiau de tine, iti luau forta vietii“, crede profesorul.

     

    Cercetarile Hay Group Romania arata ca liderii autohtoni au calitati antreprenoriale si folosesc tot mai mult metode moderne de management pentru a creste performanta afacerii, sunt deschisi, au o abordare internationala, au o dorinta puternica de a invata. „Numai ca majoritatea tind sa se concentreze pe obiective operationale, datorita cresterii explozive a afacerii. Iar provocarea in momentul de fata este cum sa adopti stilurile de leadership care sa faciliteze cresterea afacerii, lucrul in echipa, un mediu de lucru motivant“, afirma Harry Meintassis, country manager al Hay Group Romania. Aceasta necesita o trecere de la stilul dominant, de leadership orientat pe sarcina, catre cel vizionare si de coaching, care permite libertatea de a actiona, dialogul si incurajeaza dezvoltarea talentelor. „Unele companii organizeaza traininguri de dezvoltare organizationala sau team building-uri, dar, daca acestea nu sunt puse intr-un context de business mai larg si nu sunt personalizate conform nevoilor strategice ale organizatiei, rezultatele se vor vedea doar pe termen scurt, in varianta optimista“, sustine Meintassis.

     

    O alta caracteristica a liderilor autohtoni se refera la competitivitate. „Hipercompetitivitatea este tipul principal de cultura in organizatiile masurate de noi. Efectul este ca incurajarea excesiva a competitivitatii descurajeaza cooperarea si orientarea catre rezultate“, precizeaza Iuliana Stan.

     

    LATINII SI NORDICII. Modul in care este inteles si aplicat leadership-ul are o legatura foarte mare cu nivelul de dezvoltare economica a unei tari. In primele faze ale dezvoltarii, cum ar fi fost si Romania dupa 1989, sustine profesorul american, sunt de regula doua tipuri de afaceri care incep sa se dezvolte – transporturile si productia industriala, ambele bazate foarte mult pe ingineri. „Astfel, inginerii au un rol foarte important si ajung de la slujbe de executie in pozitii de conducere si habar nu au ce se intampla. Ei sunt instruiti sa creada ca daca identifica o problema, o pot rezolva analitic. Dar nu este suficient“, spune Richard Boyatzis.

     

    Ulterior se intra intr-o alta etapa, de crestere a serviciilor – etapa in care intra si Romania acum. Incep sa se dezvolte turismul si industria ospitalitatii, industriile IT, telecom, ingineria biomedicala. In acest moment devin importante abilitatile „soft“ ale oamenilor. „Aceasta cred ca este a doua etapa de evolutie a leadership-ului, unde liderii incep sa se realizeze ca trebuie sa discute lucrurile cu subordonatii si ca trebuie sa zambeasca“, spune Boyatzis.

     

    La al treilea nivel se ajunge mult mai tarziu, considera americanul. Este stadiul in care companiile inceteaza sa concureze intre ele si incep sa colaboreze mai mult la nivel national, creandu-se asociatii si uniuni.

     

    Leadership-ul depinde la fel de mult si de cultura tarii respective, mai ales de aspectul referitor la distanta fata de putere. Desi nu a studiat specificul culturii romanesti, Richard Boyatzis crede ca ne asemanam foarte mult cu Spania si Italia, care se caracterizeaza printr-o distanta mare fata de putere. „In aceste tari se pune accent pe ierarhie si leadership-ul tinde sa fie mult mai axat pe comanda si control. In tarile nordice, unde distanta este mica, managerii si subordonatii stau la aceeasi masa si se trateaza de la egal la egal“, spune profesorul american.

     

    In culturile in care exista o distanta mare fata de putere se creeaza un fenomen sociologic pe care presa financiara l-a numit „boala CEO-ului“ – atunci cand o persoana ajunge sa faca parte din echipa de management, oamenii din subordinea sa tind sa il izoleze, in sensul ca nu vor sa ii spuna lucruri rele, fie de frica, fie din respect. Iar intr-o companie care are sase niveluri, sa spunem, persoana de la varf ajunge sa nu mai aiba nicio idee despre ce se intampla la nivelurile inferioare. „Daca nu exista o relatie care sa permita comunicarea in ambele sensuri, organizatia se sclerozeaza. Si cand se intampla asta, trebuie sa te adaptezi, iar una din functiile liderului este de a pastra mintile deschise“, spune Boyatzis.

  • Omul potrivit si locul lui

    De ce exista un procent atat de mic de manageri eficienti? In opinia profesorului Richard Boyatzis, este vorba despre patru motive principale.

     

    1. IERARHIA. In primul rand, multi dintre cei care devin manageri nu vor in realitate sa fie pe acea pozitie. „Daca iti place ceea ce faci, lucrul cel mai rau care se poate intampla este sa ti se dea o functie de conducere. Foarte multe persoane, in special in economiile care se dezvolta rapid, ca Romania, confunda dorinta de a avea bani mai multi, prestigiu si statut social cu ceea ce le place sa faca. Ca rezultat, intra in management, desi nu isi doresc. Poate ca nu au competentele adecvate sau, daca le au, nu vor sa le foloseasca“, sustine Boyatzis.


    2. STRESUL. Ineficienta poate fi cauzata si de stresul cronic, ceea ce in timp poate duce la pierderea contactului cu cei din jur. „Din cauza stresului de fiecare zi, in timp incepi sa pierzi legatura cu propriul corp, cu familia, cu oamenii din jur si devii disonant. Managerii trebuie sa faca eforturi pentru a se mentine eficienti“, spune profesorul american.


    3. BANII. Oamenii incep sa confunde banii cu scopul final (eventual unic) al muncii, situatie intalnita si in Romania. Boyatzis sustine ca liderii nu trebuie sa uite doua elemente esentiale ale unei afaceri performante: calitatea (cum sa mentii calitatea produselor si a serviciilor la cel mai inalt nivel, iar odata ce ai atins acel nivel sa treci la urmatorul), respectiv concentrarea pe oameni (trebuie sa stii cum sa atragi si sa retii in companie cei mai buni oameni, pe o perioada cat mai mare, sa le oferi posibilitatea de a fi creativi).


    4. CARIERA. Ineficienta este cauzata si de faptul ca oamenii stau in management mai mult decat trebuie. Este cazul multor sefi de afaceri de familie care raman la conducere zeci de ani. „Nimeni nu ar trebui sa stea in fruntea unei companii mai mult de     7-9 ani, pentru ca, odata ce ai incheiat acest ciclu, devii o forta reactionara. Foarte putine persoane reusesc sa se reintinereasca singure. Unii refuza sa predea stafeta si conduc 20-30 de ani. Nimeni nu poate fi eficient atatia zeci de ani“, spune Richard Boyatzis.

  • LCD-ul a luat fata plasmei

    Televizoarele cu plasma si cele cu cristale lichide au inceput sa atraga tot mai mult atentia consumatorilor romani, in special dupa eliminarea taxelor vamale la import. Deocamdata, LCD-urile sunt preferate plasmelor, dar si unele, si celelalte mai au pana sa ameninte dominatia pe piata a televizoarelor cu tub catodic.

     

    Daca vorbim de diagonale mai mici de 100 de centimetri, utilizatorii nu prea au de ales“, raspunde scurt Ovidiu Bejan, directorul de vanzari si marketing al Genco, distribuitor Samsung in Romania, lasand de inteles ca optiunea in acest caz o reprezinta televizoarele cu cristale lichide (LCD), intrucat diagonala televizoarelor cu plasma porneste de la 94 de centimetri. „Plasmele au costuri de fabricatie extrem de ridicate comparativ cu LCD-urile, ceea ce nu justifica gama cu diagonale sub aceasta dimensiune“, spune Bejan. In schimb, oferta pe segmentul televizoarelor cu cristale lichide, care se pot usor adapta unui living sau unui dormitor de apartament nu prea spatios, este destul de variata la capitolul diagonale, plecand de la 48 de centimetri si ajungand la 58, 66 sau 81 de centimetri.

     

    Daca se pune si problema determinarii unei diagonale optime in functie de spatiul din living, distanta dintre canapea si televizor ar trebui sa fie de cel putin 3 ori mai mare decat diagonala televizorului, „ideal fiind multiplicatorul 5, astfel incat plasma sau LCD-ul sa aiba o pozitionare buna in living si sa poata permite o vizionare de calitate a filmelor sau emisiunilor de televiziune“, conform lui Bejan.

     

    Cand se trece insa dincolo de diagonala de 100 de centimetri, apare si dilema privind tipul de televizor cel mai potrivit, pentru ca in acest segment exista o oferta intinsa, atat din categoria televizoarelor cu plasma, cat si din cea a LCD-urilor. La capitolul design, toti producatorii se intrec sa realizeze echipamente tot mai elegante, iar alegerea depinde de gustul cumparatorului si de modul cum acesta poate sa-si asorteze televizorul cu designul camerei unde vrea sa-l plaseze. In schimb, razboiul dintre televizoarele cu plasma si cele cu cristale lichide se poarta la caracteristici tehnice. „Singurul criteriu de alegere a unui televizor plat cu diagonala mai mare de 100 de centimetri este imaginea, si aici fiecare dintre utilizatori trebuie sa decida daca rezoneaza cu imaginile redate pe o plasma sau pe un LCD, pentru a determina tipul de televizor pe care il va achizitiona“, spune Bejan.

     

    „Ponderea neta a vanzarilor este in favoarea televizoarelor LCD, care reprezinta 80% din totalul pietei, restul de 20% apartinand televizoarelor cu plasma, iar aceasta tendinta nu este una doar la nivel local“, spune Bobby Durbac, director de marketing in cadrul BenQ Romania. „In ultima perioada, cristalele lichide au luat avans in toata lumea, datorita cresterii diagonalelor si tehnologiei din ce in ce mai avansate. LCD-urile se pozitioneaza pe piata ca echipamente potrivite atat pentru uz casnic, cat si pentru mediul business.“ Traian Cristea, directorul general al PCFun, magazin online care comercializeaza electronice, are chiar o estimare mai indrazneata, conform careia, dupa un scurt varf al cererii de plasme la sfarsitul anului trecut, acum LCD-urile ar detine 90% din piata televizoarelor cu ecran plat.

     

    In ansamblu, vanzarile de televizoare cu plasma si cristale lichide le-au depasit anul acesta pe cele realizate in tot anul trecut, conform importatorilor si distribuitorilor din piata – pe fondul eliminarii taxelor vamale, de la 1 ianuarie, care a dus la o scadere a preturilor. „Piata televizoarelor cu cristale lichide va creste anul acesta cu 400%, poate chiar 500% comparativ cu 2006, avand in vedere ca preturile au scazut destul de mult si aceste echipamente nu mai sunt inaccesibile unui numar atat de mare de utilizatori“, spune Nicu Dumitrescu, director de vanzari al New Link Romania, importator de echipamente electronice Sony, care detine si magazinul exclusiv Sony Center. New Link a confirmat cresterea vanzarilor de astfel de televizoare, intrucat pana in luna mai Sony Center a vandut aproximativ 1.000 de televizoare cu ecran plat, depasind volumul de 900 de unitati vandute in 2006.

     

    „Este insa destul de greu sa faci estimari pentru intreaga piata in 2007, pentru ca situatia este destul de imprevizibila. Probabil ca volumul vanzarilor de plasme si LCD-uri va depasi 150.000 de unitati pe tot anul“, spune Bejan de la Genco. Pentru anul trecut, Bejan se margineste sa faca o estimare a pietei plasmelor, la 10 mil. euro. Reprezentantii Panasonic sunt ceva mai optimisti, estimand ca piata televizoarelor cu plasma si cristale lichide va urca pana la 180.000 de unitati vandute anul acesta. Cele mai vandute televizoare cu ecran plat sunt cele de la Samsung, potrivit estimarilor lui Bejan, cu o cota de 32% din piata LCD-urilor ca volum de vanzari si 23% din numarul televizoarelor cu plasma vandute. Pe locul urmator in clasament se situeaza LG Electronics, care si-a adjudecat 13% pe segmentul LCD-urilor si aproape 30% pe partea de plasme.

     

    Cresterea cotei de piata in ceea ce priveste televizoarele cu plasma si LCD va fi in mod evident in detrimentul televizoarelor traditionale, cu tub catodic (CRT). „Cat timp preturile televizoarelor cu ecran plat nu vor fi suficient de scazute pentru a determina utilizatorii sa renunte la achizitionarea televizoarelor cu tub catodic, acestea din urma vor continua sa existe in piata, dar aceasta nu va mai dura mult timp“, sustine Ovidiu Bejan.

     

    In tarile vestice, televizoarele cu tub catodic reprezinta ca valoare cel mult 5% din piata, in timp ce LCD-urile au 70%, iar plasmele 25% cota de piata. „La noi procentul televizoarelor traditionale este inca foarte ridicat, cea mai apropiata piata similara cu Romania fiind Polonia, unde procentele sunt, in aceeasi ordine, de 50/30/20“, spune Bobby Durbac, care considera ca in urmatorii cinci ani sunt sanse ca televizoarele cu tub catodic sa iasa din ofertele producatorilor. „Deocamdata, acest tip de televizoare genereaza un volum semnificativ de vanzari, piata fiind de peste 80 de milioane de euro, in conditiile unui numar de 800.000 de unitati vandute anul trecut, la un pret mediu de 100-130 de euro. Cifrele sunt mult mai modeste in cazul plasmelor si LCD-urilor“, spune Dana Iorga, directorul importatorului si distribuitorului IT&S. Cat despre ceea ce se va vinde in 2007, estimarile mentionate mai sus nu trec de 150.000-180.000 de bucati pentru LCD si plasme la un loc.

  • Europa ecranelor plate

    In Europa de Vest, anul 2006 va ramane in istorie ca primul an in care televizoarele cu ecran plat au surclasat, in numar de unitati vandute, televizoarele cu tub. In Romania, eliminarea taxelor vamale odata cu momentul aderarii la UE a impulsionat vanzarile de LCD si plasme. Dupa 1 ianuarie, ponderea ecranelor plate (LCD-uri si plasme) in totalul vanzarilor unitare de televizoare din retailul romanesc s-a triplat, ajungand la 21% in luna martie, potrivit datelor institutului de cercetare Gfk Retail & Technology (subsidiara din Germania).

     

    Cresterea pietei de LCD-uri si plasme s-a resimtit inca de la finele anului trecut, odata cu aparitia primelor scaderi de preturi in retail pe aceste categorii de produse. Astfel, daca in toamna anului trecut ecranele plate reprezentau doar 3% din numarul total de televizoare vandute in retail, in prima luna a acestui an ponderea se dublase, arata datele Gfk Retail & Technology. Datele Gfk estimeaza un decalaj de doi ani al mixului de produse pe piata televizoarelor din Romania fata de Europa de Vest, respectiv 6.000 de plasme si 30.000 de LCD vandute anul trecut fata de peste 750.000 de televizoare cu tub catodic (CRT). Pentru comparatie, 73% din numarul total de televizoare vandute in Europa de Vest sunt LCD sau plasme, ponderea fiind de 48% in Polonia si de 26% in Ungaria.

     

    Noile tehnologii in materie de display au cucerit pana acum circa 24% din piata Europei de Est. In schimb, in Europa de Vest, anul 2006 va ramane in istorie ca primul an in care televizoarele cu ecran plat au surclasat, in numar de unitati vandute, televizoare cu tub catodic – este vorba despre 16,6 milioane de televizoare cu ecran plat, fata de 14,6 milioane de televizoare traditionale, potrivit Asociatiei Europene pentru Electronice de Consum. In valoare, televizoarele LCD si cu plasma au reprezentat peste 85% din vanzarile de televizoare realizate pe 10 piete din Europa de Vest.

     

    O imagine mai clara este, logic, si mai scumpa. Noile tehnologii au mutat pretul mediu al televizoarelor vandute pe pietele cele mai dezvoltate din Europa la putin peste 700 de euro in 2006, in crestere cu 20% fata de anul anterior. Din fericire pentru producatori, consumatorii apreciaza inovatiile si sunt dispusi sa plateasca mai mult pentru ele. In acelasi timp, nu se multumesc doar cu o calitate mai buna a imaginii si cauta dimensiuni tot mai mari ale ecranului. Aceeasi Asociatie pentru Electronice de Consum prognozeaza pentru acest an cel mai mare avans anual al vanzarilor de LCD cu diagonala de peste 37 de inci, care au reprezentat 30% din vanzarile de LCD-uri in perioada sarbatorilor de iarna 2006, sezon extrem de bun pentru comertul de electronice de consum. Philips a mers anul trecut pana la 100 de inci (245 de cm), dezvaluindu-si in cadrul targului de electronice IFA de la Berlin cel mai nou LCD cu tehnologie ambilight full surround (proiecteaza lumina ambientala in cele patru colturi ale ecranului).

     

    Modelele noi de televizoare cu ecran plat sunt asociate tot mai des formatului „high definition“ (HD). Cea mai mare rezolutie pe care un televizor HD o poate oferi in prezent este de 1920×1080 pixeli). Pentru comparatie, un film pe care il vedeti in mod obisnuit pe computer are in general o rezolutie de 640×480 (chiar daca ecranul ar putea suporta 1024×768). Evident, cu cat este mai mare rezolutia, cu atat este mai fidela imaginea afisata pe ecran. Chiar daca pasul catre tehnologiile HD a fost facut in 2005 de catre producatorii de televizoare, inceputul erei HD este considerat anul 2006. La noi (dar si pe ansamblul Europei de Est), primul post TV care a lansat servicii de televiziune in HD este PRO TV, din decembrie 2006.

     

    Tendintele anuntate la targul IFA pentru aceasta toamna au ca punct central tot tehnologiile HD. Si camerele video au devenit de anul trecut HD, pastrandu-si insa dimensiunile mici. Camerele foto vor  ramane insa mai degraba la tehnologia digitala clasica, insa imbunatatirea performantelor se va resimti si aici, prin cresterea rezolutiei pana la 8-10 megapixeli.  

  • Toate au ecran plat

    Televizoarele cu cristale lichide vin intr-o gama variata din punctul de vedere al diagonalelor si deja sunt destul de accesibile ca pret. In schimb, cu toate ca plasmele nu sunt disponibile in variante cu diagonale mai mici de 94 de centimetri, acestea stau mai bine la capitolul caracteristici tehnice.

    • CUM FUNCTIONEAZA: Ecranul LCD contine un strat de cristale lichide, aflat intre doua placi de sticla polarizata, dintre care una cu filtru de culoare. Plasma functioneaza pe baza unor celule care contin o mixtura de gaze (xenon, neon) care se „aprinde“ atunci cand televizorul este pornit.
    • CONTRAST: Ultima generatie de LCD-uri a ajuns, pe urmele plasmei, la un contrast de 15.000:1, insa negrul din imagini arata ca un gri inchis, din cauza sursei de lumina din spatele placilor de sticla. La acelasi contrast, plasma nu are nicio problema in a reda nuante intense de negru.
    • TIMP DE RASPUNS: In cazul LCD-urilor, timpul de raspuns este un dezavantaj, acestea necesitand timp sa schimbe culoarea imaginilor. Problema poate fi sesizata mai mult la televizoarele cu diagonala mai mare. Aceasta nu se poate spune in cazul plasmelor, care redau imediat schimbarile de culoare.
    • DURATA DE VIATA: Spre deosebire de televizoarele cu cristale lichide, modelele mai vechi de plasme aveau un numar limitat de ore de functionare, aproximativ 20.000. Cele de ultima generatie s-au aliniat insa la durata de viata a LCD-urilor, adica 60.000 de ore, ceea ce inseamna 20 de ani, daca televizorul este pornit 8 ore pe zi.
    • ALTI PARAMETRI: Spre deosebire de plasme, care au o greutate foarte mare (cel mai mare televizor cu plasma din lume, vandut recent la CERF, a avut o greutate de 220 kg), LCD-urile au avantajul ca sunt mult mai usoare.