BusinessMagazin

Blog

  • Luxul de dupa gratii

    Gratiile par a fi cel mai la moda accesoriu pentru hotelurile de lux. Sau cel putin asa pare, avand in vedere concurenta acerba dintre marile lanturi hoteliere in momentul in care pe piata imobiliara intra o fosta inchisoare. Lupta pentru originalitate in industria hoteliera este una foarte dura, asa ca marii jucatori au ales sa mizeze pe aura de nonconformism si decadenta a vechilor temnite. Astfel ca, in momentul in care guvernul ungar a anuntat ca are in vedere rezolvarea problemei penitenciarelor supraaglomerate prin construirea de locatii noi si eliminarea celor vechi de peste doua secole amplasate in interiorul oraselor, ofertele au inceput sa curga. Oficiali din cadrul guvernului ungar au recunoscut ca se afla in tratative cu o companie spaniola, al carei nume ramane inca secret, pentru a achizitiona aceste cladiri in vederea transformarii lor in hoteluri de cinci stele. “Cu aceste cladiri s-ar putea face adevarate minuni”, a declarat secretarul de stat ungar Ferenc Kondorosi, care a mai spus ca oficiali ai guvernului vor vizita Spania pentru a vedea proiectele similare din aceasta tara.
    Compania spaniola si-a manifestat interesul de a transforma inchisorile din Satoraljaujhely si Szeged in hoteluri de lux. Penitenciarele care si-ar putea deschide in scurt timp portile pentru vizitatori cu mult mai de seama decat pana acum sunt amplasate in locatii rezidentiale, cu un ridicat potential turistic. Aceste constructii dateaza din secolul al XIX-lea, epoca in care amplasamentul lor era in afara oraselor, astfel ca ridica reale probleme de siguranta, posibilitatea extinderii lor fiind anulata in prezent de pozitionarea cladirilor vecine.

  • Cosmetice cu aura regala

    Lucreaza cu leacuri regale prelucrate cu precizie stiintifica si ambalate cu istoria celei mai vechi statiuni balneare din Romania. Rucsandra Hurezeanu conduce de peste un an Ivatherm, prima companie romaneasca de dermatocosmetice si a pasit deja in liga de elita in care francezii fac legea.

    A intrat in lumea dermatocosmeticelor, cea mai dinamica piata din acest sector, lansand in toamna lui 2005 gama Ivatherm. A fost printre primii care au valorificat apele termale de la Herculane si creeaza produse cosmetice intr-unul dintre cele mai mari laboratoare de formulari cosmetice din Franta. Rucsandra Hurezeanu isi conduce afacerea cu eleganta specifica parizienilor amestecata cu farmecul lui Audrey Hepburn, dar si cu mana de fier a managerului care isi propune dublarea cifrei de afaceri in al doilea an de functionare.
    Managerul de la Ivatherm a terminat facultatea de medicina, dar masteratul in marketing farmaceutic la ?cole Superiore de Commerce de Paris a fost cel care i-a deschis calea in lumea businessului.
    “A fost perioada care m-a imbogatit cel mai mult. Cand am plecat de acolo, imi venea sa spun ca tot ce stiu am invatat de aici. A fost greu, e o scoala pentru francezi, unde am dat examen de admitere, trebuia sa invat in franceza, sa dau examene, dar a fost o evolutie din punct de vedere profesional”, povesteste aceasta.
    In Franta a lucrat sase luni ca stagiar la Laboratoarele Servier, al patrulea laborator ca marime din tara, iar din 2000 a fost marketing manager si marketing and sales manager la Sandoz. Insa dermatocosmeticele au fost cele care au purtat-o spre urmatorul nivel. “Pana la 34 de ani am invatat si am muncit mult. Au fost ani de experiente si acumulari care m-au pregatit pentru ceea ce fac astazi. Medicina m-a ajutat in intelegerea aprofundata a actiunii ingredientilor activi asupra pielii, pentru care sunt necesare cunostinte de dermatologie. Experienta acumulata ulterior absolvirii m-a invatat sa conduc o afacere si sa construiesc un brand”, povesteste aceasta.

    Ingredientul minune – apa de Herculane
    Despre dermatocosmetice, produse cosmetice vandute in farmacie, a auzit din Franta, tara care a inventat conceptul de frumusete prin sanatate. “Proiectul l-am inceput cu doi ani inainte de lansarea produselor pe piata, cea mai dificila etapa a fost gasirea celor mai buni parteneri pentru subcontractarea cercetarii, dezvoltarii si productiei”, isi aminteste Hurezeanu.
    Produsele Ivatherm sunt realizate in colaborare cu specialisti de cel mai inalt nivel, cercetatori si cosmetologi din Franta care lucreaza si pentru Dior, Sephora sau Johnson & Johnson. Ingredientul minune este apa termala de la Herculane, cea mai veche statiune balneara din Romania, ale carei beneficii sunt cunoscute de pe vremea romanilor. “Investitia initiala nu a fost foarte mare pentru ca subcontractam cercetarea, dezvoltarea si productia. Cea mai importanta este strategia de brand si investitia in promovarea lui. Este un domeniu foarte inovativ si trebuie sa fii intotdeauna inaintea concurentei in alegerea celor mai noi si eficienti ingredienti”, spune Hurezeanu, care spune ca a investit in jur de un milion de euro in companie. Ivatherm a inceput initial cu sase produse, apoi zece, in prezent gama contine 15 produse, iar in primavara vor mai fi lansate patru.

    Inspirata de Coco Chanel
    Cum este sa pornesti o companie de la zero iar intr-un an si jumatate sa o transformi intr-una cu cifra de afaceri de aproape un milion de euro? “In primul an cea mai mare problema a fost lipsa de lichiditati, a fost un an foarte dificil, al investitiilor. Construirea unei echipe de vanzari performante a fost unul dintre principalele obiective. Reprezentantii nostri medicali sunt medici sau farmacisti, ceea ce nu inseamna intotdeauna si abilitati de bun vanzator. In Bucuresti am schimbat deja trei echipe de vanzari”, povesteste managerul, care in prezent are 18 angajati.
    Cand vine vorba de modele in afaceri, Rucsandra Hurezeanu isi aminteste imediat de mama sa. “Mama mea este un model pentru mine, este o femeie de afaceri de succes, care in continuare imi da cele mai bune sfaturi atunci cand i le cer, o persoana foarte curajoasa, cu viziune si intuitie extraordinara in afaceri.” Managerul este fiica Mioarei Sipos, care a vandut, in anul 2000 fabrica Pharmatech din Targu-Mures companiei farmaceutice slovene Lek. Valoarea tranzactiei a fost de aproape 10 milioane de dolari. Cu o parte din banii obtinuti din vanzarea actiunilor detinute la Pharmatech, Mioara Sipos a achizitionat o cladire veche in centrul orasului Targu-Mures, in care a investit aproape 6 milioane de dolari pentru a o transforma intr-un hotel de patru stele. Hotelul, care se numeste Concordia, are 35 de camere si a fost amenajat de fratele Rucsandrei, arhitect si designer.
    “Ma simt inspirata de persoane precum Coco Chanel, o femeie cu gratie infinita si farmec irezistibil, ale carei creatii au reprezentat o revolutie in moda feminina.”

    Pe ruta Bucuresti – Paris
    Viata Rucsandrei Hurezeanu se imparte intre Bucuresti si Paris, unde calatoreste o data pe luna. “La Paris calatoresc pentru ca am intalniri de lucru cu colaboratorii mei pentru formularea de produse noi. De fapt, imi place si Parisul si imi imaginez greu viata fara el.”
    Mai mult, managerul spune ca zboara frecvent in capitalele Europei. “Calatoresc cu sotul meu cel mai des in Europa, unde ne place sa facem cate putin din toate: mergem la expozitii, la spectacole de teatru, cumparam haine pe care nu le gasim in alte parti, ne bucuram de bucatarie rafinata.”
    In fiecare calatorie descopera cate un loc secret precum cafeneaua Armani, restaurantul Lacoste din Paris sau restaurantul Nino din Roma. Rucsandra Hurezeanu isi aminteste ca a incercat chiar bucataria unui restaurant cotat de Michelin. “In Corsica am stat in hotelul La Villa care avea bucatarie cu o stea Michelin. Bucataria este foarte rafinata, gusturile sunt foarte diferite. In schimb, te impresioneaza in sens negativ multimea de chelneri din jurul tau, sunt stresati si supravegheati, sefi peste sefi. Stresul lor vine din teama de a nu fi la nivelul cerintelor pentru pastrarea cotatiei si se transmite uneori clientilor.”
    Cat despre stilul vestimentar, managerul spune ca se adapteaza in functie de ocazii. “Purtam mult negru, bej, gri, insa de curand le asociez cu nuante tari, cum ar fi siclam, mov, rosu. Imi plac rochiile si accesoriile. Urmaresc tendintele modei, dar nu sunt dependenta de ultimele colectii”, iar in timp ce povesteste nu poti sa nu arunci o privire servietei Louis Vuitton asezata pe birou alaturi de laptop si de un buchet imens de lalele.
    In rest, viata se imparte intre Luca, fiul sau de doi ani, si celelalte pasiuni. “Ma simt atrasa de pictura din perioada impresionista si de carti – citesc in fiecare seara. Imi place schiul pe zapada si pe apa si plimbarile lungi in natura. Imi place sa gatesc enouvelle cuisinee, o bucatarie gustoasa si sanatoasa, spre deosebire de bucataria greoaie traditionala”, spune aceasta.
    “De cateva ori pe saptamana ma duc dimineata la fitness si fac sport o ora.” Rucsandra Hurezeanu se declara atrasa de masinile rapide. “Acum conduc un BMW seria 3, dar imi doresc o masina sport si mai puternica.” In timp ce vorbeste nu poti sa nu remarci asemanarea izbitoare cu o muza a Hollywood-ului, Audrey Hepburn. “Multa lumea imi spune ca seman cu ea. Prietenii imi trimit mailuri, fotografii, albume, gadget-uri cu imaginea ei”, conchide managerul.

  • Ce poti cumpara cu un premiu?

    Intre inovatie si tentatia unui premiu consistent pare sa existe o relatie aproape pavloviana. Si cum astazi mai mult ca oricand ideile fac businessul, tot mai multi executivi s-au hotarat sa ofere recompense substantiale gasitorilor unei idei valoroase.

    In afara de faptul ca amandoua sunt considerate filme de anvergura, despre “Vrajitorul din Oz” si “Tacerea mieilor” nu se poate spune ca ar avea foarte multe in comun. Primul spune povestea unei fetite din Kansas care este transportata intr-un mod magic pe un taram fermecat unde animalele canta si danseaza, iar in al doilea este vorba despre un criminal in serie. Asa ca nu te-ai astepta ca publicul sa aiba reactii similare vizavi de cele doua filme.
    Insa se pare ca, dintr-un motiv sau altul, asa se intampla. Cei care apreciaza unul dintre cele doua filme au tendinta de a-l aprecia si pe celalalt, iar cei care cred ca unul este supra-apreciat, au tendinta sa-l puna si pe al doilea in aceeasi categorie. Acest exemplu este insa numai unul dintre cele cuprinse in enorma baza de date de evaluari ale filmelor construita de Netflix, unul dintre cele mai mari magazine de inchirieri de filme online. Pe website-ul companiei clientii pot acorda note oricarui film, iar compania foloseste aceste evaluari – 1,6 miliarde – pentru a gasi legaturi intre filme si felul in care oamenii relationeaza cu ele.
    Sistemul elaborat de Netflix se numeste Cinematch, si le permite celor din companie sa recomande utilizatorilor alte filme care le-ar putea placea la fel de mult ca cele carora le-au acordat nota maxima. Executivii Netflix isi pun toate sperantele in Cinematch si avansul pe care acest serviciu l-ar aduce companiei in fata competitiei, in conditiile in care prin download-urile digitale alte companii pot deja sa vanda filme pe Internet.
    Asa se face ca, in luna martie a anului trecut, Reed Hastings, CEO-ul Netflix, i-a convocat pe ceilalti trei executivi ai companiei intr-o sedinta extraordinara pentru a descoperi noi modalitati de a imbunatati sistemul Cinematch. In acel moment compania tocmai incheiase cu un esec discutiile purtate cu un programator vedeta de la Stanford, adjudecat mai apoi de Google, dar Hastings avea o idee.
    “Ar trebui sa oferim un premiu”, a spus el atunci. “Ar trebui sa lansam o competitie a carei miza sa fie imbunatatirea serviciului Cinematch.” Cand unul dintre ceilalti executivi s-a intrebat ce suma ar fi potrivita pentru un asemenea premiu, Hastings a exclamat “Un milion de dolari!”

    Premii istorice
    Asa a pasit Netflix pe un drum insuficient batut astazi: cel al recompensarii ideilor ingenioase.
    Cu cateva secole in urma, in jurul anului 1700, in plina epoca a rationalismului, premiile erau un lucru obisnuit, un mod frecvent de a recompensa inovatia. Cel mai ravnit premiu din acea perioada a fost cel promis de Parlamentul Britanic, in valoare de 20.000 de lire, pentru cel care reusea sa gaseasca o modalitate de a localiza un anume punct situat in mijlocul marii. Povestea competitiei ce a urmat acestei provocari a facut din cartea lui Dava Sobel publicata in 1995 un bestseller. Unul cu care Hastings era foarte familiarizat atunci cand a venit cu ideea premiului de un milion de dolari. Cu toate acestea, in timp, in locul premiilor au inceput sa fie preferate bursele. Bineinteles ca au existat motive intemeiate pentru aceasta schimbare. Pe masura ce stiinta a devenit din ce in ce mai complexa si mai avansata, cercetatorii au inceput sa depinda tot mai mult de bani pentru a-si procura echipamentul costisitor si pentru a angaja personal competent inainte de a putea pune bazele unei descoperiri revolutionare. Insa bursele au devenit din ce in ce mai populare si dintr-un motiv mult mai obscur: acestea faceau viata mult mai usoara atat pentru birocrati dar si pentru oamenii de stiinta. Robin Hanson, economist la Universitatea George Mason din Statele Unite, a studiat istoria premiilor si spune ca acestea dau nastere unei mari doze de incertitudine: nimeni nu poate spune cine va primi banii sau cand va trebui platit acest premiu. Pe de alta parte sistemul burselor ii permite celui care sponsorizeaza concursul sa aleaga persoana care va primi banii.
    “Birocratii apreciaza fluxul continuu de bani si dispretuiesc profund incertitudinea”, explica Hanson, care a lucrat ca fizician la NASA inainte sa se specializeze in economie. “Insa in cele mai multe cazuri premiile sunt mult mai eficiente daca cel vizat este progresul stiintific.”

    Lupta pentru 10%
    In octombrie, cand Netflix a anuntat lansarea competitiei si premiul pe care il oferea, Hastings recunostea ca nu se asteapta ca cei inscrisi in concurs sa inregistreze un progres considerabil in viitorul foarte apropiat. Specialistii din domeniul IT spun ca Cinematch era deja in momentul lansarii competitiei, alaturi de Amazon, unul dintre cele mai sofisticate sisteme de recomandari din intreg World Wide Web-ul. “Pe atunci credeam ca am construit cel mai bun lucru cu putinta”, a spus Hastings. Insa CEO-ul Netflix subestima puterea unei competitii deschise. In decursul catorva zile, cea mai mare parte a specialistilor de top din domeniul inteligentei artificiale descarcau cele 100 de milioane de rating-uri ale filmelor pe care Netflix le-a facut publice cu aceasta ocazie. Iar de atunci s-au inclestat intr-o competitie darwiniana in incercarea de a construi un Cinematch mai bun, pe masura ce rezultatele interimare sunt postate periodic pe site-ul Netflix.
    Pentru a obtine premiul de un milion de dolari de la Netflix echipa castigatoare trebuie sa construiasca un sistem care sa imbunatateasca cu cel putin 10% performantele sistemului actual al Cinematch si sa reuseasca sa prezica cu o mai mare exactitate ce nota va da un anumit utilizator unui anumit film. De exemplu, exista un numar ceva mai mic de persoane care au indragit foarte mult “Vrajitorul din Oz”, insa nu au putut suporta “Tacerea mieilor”. Noul sistem al Cinematch ar trebui sa ii poata identifica pe acestia pe baza atitudinii lor fata de alte filme-etalon, insa numai un algoritm statistic avansat ar putea gasi un asemenea sablon comportamental.
    Desi concursul ramane deschis pentru inca patru ani si jumatate, modelul echipei ungare, care ocupa in prezent primul loc in competitie, este deja cu 6,75% mai bun decat versiunea actuala a Cinematch. Iar Netflix nu a trebuit sa plateasca pana acum nici macar un minut din timpul lor. De fapt compania “a recrutat cea mai mare parte a comunitatii stiintifice din domeniul inteligentei artificiale fara a cheltui vreun ban”, dupa cum bine observa Geoffrey Hinton, profesor de IT la Universitatea din Toronto. Acestea sunt avantajele care fac ca acordarea de premii sa fie cea mai buna solutie pentru companiile care pleaca in cautarea noului. Ele nu trebuie sa plateasca decat pura performanta, iar pastrarea competitiei deschisa pentru toata lumea este o modalitate in plus de a asigura ca oricine are o idee buna, nu doar expertii in domeniu, are o sansa de a descalci problema. La fel cum, spre oroarea marilor astrologi din epoca, un ceasornicar de rand
    si-a adjudecat in secolul XVIII premiul pentru descoperirea longitudinii.
    Bursele raman in continuare de o importanta cruciala in cercetarea stiintifica. La urma urmei cineva trebuie sa ii plateasca pe specialistii in IT care incearca sa castige premiul Netflix. Insa din acest exemplu reiese suficient de clar ca in domeniul cercetarii rezultatele deosebite nu sunt rasplatite suficient de des. Cel mai concludent exemplu este felul in care guvernele mai multor tari au incercat sa gaseasca o solutie la problema incalzirii globale. Au oferit burse si subventii pentru gasirea de noi surse de energie alternativa, cum ar fi etanolul, chiar daca pana acum nimeni nu stie care va fi resursa viitorului. O solutie mult mai buna ar fi fost sa mandateze ca economia globala sa foloseasca mai putin carbon. Acest obiectiv catalizat de un premiu in valoare de cateva miliarde de dolari pentru compania care ar reusi sa descopere o sursa eficienta de energie alternativa ar fi avut mai multe sanse de reusita si ar fi generat un interes mult mai mare in intreaga lume stiintifica.
    Vestea buna este ca premiul Netflix este doar ultimul venit dintr-o serie de premii foarte consistente si foarte populare care au fost anuntate in ultimii ani. Cel mai cunoscut este Premiul X, anuntat in 1996, ca o recompensa in valoare de 10 milioane de dolari pentru primul zbor privat care va atinge bariera spatiului cosmic. Acesta a fost acordat doar cu 8 ani mai tarziu, dovedind inca odata ca premiile in bani au un mod aparte de a stimula concentrarea si de a genera solutii sclipitoare.

    New York Times News Service – tradus si adaptat de Sabrina Raileanu

  • Investitie romaneasca de 400 mil. $

    Cuprom Romania, unul dintre cei mai mari producatori de cupru electrolitic, sarma laminata, trefilata si conductoare din Europa de Est, se pregateste pentru cea mai mare investitie romaneasca in strainatate.
    Cuprom a fost actorul principal in procesul de privatizare a producatorului de cupru RTB Bor din Serbia, oferind cea mai mare suma, si anume 400 de milioane de dolari (circa 304 milioane de euro). In urma acestei achizitii, compania va prelua exploatarile de cupru, de suprafata si subterane, din Bor si Majdanpek, precum si o unitate de topire si rafinare a minereului. In acest fel, firma isi va asigura materia prima si va fi ferita de pericolul reprezentat de fluctuatiile mari de pret de pe pietele internationale.
    Cuprom, cu o cifra de afaceri de 200 de milioane de dolari (160 de milioane de euro) estimata pentru 2007, este condusa de Horia Sima si Horia Pitulea, prin intermediul companiei Lipomin Lipova, si de Ionut Costea, presedintele Raiffeisen Banca pentru Locuinte. Pe langa planul legat de investitia in Serbia, cei trei actionari ai Cuprom vizeaza o serie de investitii conexe, in industria lemnului, a lactatelor si a turismului. Mai mult, ei au preluat deja afacerea cu ape minerale Carpatica de la Petrom.
    In total, in urmatorii patru ani, Cuprom va investi peste 150 de milioane de dolari la RTB Bor in tehnologii cu impact asupra calitatii mediului, pentru a aduce producatorul sarb la standardele europene. Finantarea se va face prin intermediul bancilor internationale Merrill Lynch si Deutsche Bank, iar termenul limita pentru incheierea contractului de vanzare si transfer al drepturilor de exploatare a complexului minier si metalurgic este 4 martie 2007.

  • Sapte notificari pentru sapte euro-cifre

    Gigantii din bancile si din companiile europene de asigurari isi extind portofoliile de clienti catre Romania. Astfel, la o luna de la deschiderea pietei bancare locale pentru orice jucator din Uniunea Europeana, BNR a primit sapte notificari de la institutii financiare de renume interesate sa ofere servicii in mod direct pe piata romaneasca. Royal Bank of Scotland, Lombard Odier Darier Hentsch Private Bank, Credit Suisse Luxemburg, JP Morgan International Bank, Citibank International, Citibank Global Markets si Erste Bank sunt numele principalilor jucatori europeni care vor intra pe piata autohtona avand pregatit un intreg arsenal de servicii bancare adresate clientilor romani.
    Majoritatea bancilor care au depus notificarea la BNR sunt specializate in servicii de private banking, astfel incat segmentul de clienti vizat de operatorii europeni va cuprinde persoanele cu venituri in euro de cel putin sapte cifre.
    Diversificarea portofoliilor de servicii de private banking si investment banking a fost pasul-cheie pentru a satisface la un nivel cat mai inalt cerintele milionarilor romani. Astfel, bancile care depun notificari vor desfasura o gama larga de activitati, de la atragerea de depozite si acordare de credite la leasing, operatiuni cu derivative, brokeraj international si servicii de consultanta pentru investitii personale, de administrare a portofoliilor si de optimizare fiscala.
    Produsele vor fi vandute direct clientilor din Romania, fara a fi necesara deschiderea de sucursale, caz in care intervin reglementarile de politica monetara stabilite de banca centrala.

  • Oglinda, oglinjoara…

    “Oglinda, oglinjoara. Cine-i cea mai frumoasa… de pe Internet?” Aceasta va fi intrebarea pe care o vor adresa in viitor pasionatele de cumparaturi unei lumi intregi pentru a cere parerea cu privire la hainele pe care le probeaza.

    Asta pentru ca magazinele exclusiviste de haine sau alte obiecte personale si accesorii de lux vor fi dotate cu oglinzi magice, “interactive”, prin care persoanele apropiate cumparatorului sau chiar intreaga lume a Internetului il vor putea vedea pe acesta si isi vor putea da cu parerea daca perechea de pantofi sau bluza pe care o probeaza i se potriveste.
    Oricat de mult ar parea ca este vorba despre o poveste scoasa din cartile de science fiction, tehnologia de la baza acestui concept nu este una extrem de complicata sau dificil de realizat.
    “Prototipul acestui magazin al viitorului a fost deja prezentat companiilor interesate in cadrul unui eveniment din New York”, a spus Tom Nicholson, fondatorul si directorul general al IconNicholson, compania care promoveaza aceasta tehnologie. “Estimez ca pana la jumatatea acestui an, daca nu cel tarziu pana la finalul anului, vor aparea deja primele magazine care vor dispune de aceasta tehnologie si care le vor permite clientilor sa se oglindeasca in ochii a sute de oameni, daca doresc asta”, este de parere Nicholson, care a incheiat deja un contract cu designerul Nanette Lepore pentru a implementa sistemul in magazinele sale la scara larga.
    Chiar daca nu a dat mai multe detalii cu privire la alte contracte similare cu designeri sau la locatii exclusiviste care vor fi dotate cu noua tehnologie, Nicholson a accentuat faptul ca este vorba numai despre magazine de lux, precum Saks Fifth Avenue sau Bloomingdales, doua dintre cele mai mari magazine exclusiviste de retail din Manhattan, New York, dar si nume precum Neiman Marcus sau Fendi.

    Oglinda interactiva, conectata la Internet
    In ce consta mai exact tehnologia lui Tom Nicholson? Sistemul este format din trei oglinzi “interactive”, in spatele carora se afla amplasate o serie de camere video care transmit imaginile prin Internet catre orice telefon mobil, PDA, adresa de e-mail sau site selectat de cumparator. In dreptul fiecarei oglinzi se afla cate un ecran sensibil la atingere (touchscreen) prin care utilizatorii pot efectua comenzi in cadrul sistemului.
    “Cu alte cuvinte, un astfel de sistem instalat in apropierea cabinelor de probe le permite clientilor din magazinele de imbracaminte sau accesorii sa mearga oricand cu prietenii sau familia la cumparaturi, chiar si atunci cand acestia din urma nu au cum sa-i insoteasca”, a spus Christopher Enright, director al departamentului de tehnologie din cadrul IconNicholson. “Spre exemplu, domnisoara de onoare a unei mirese ar putea sa-si dea cu parerea asupra rochiei de mireasa chiar daca ea se afla in Paris, iar magazinul din care alege si probeaza mireasa se afla in New York”, a explicat acesta.

    Pareri pe scurt
    Utilizatorii aflati dincolo de oglinda din magazine isi pot spune parerea prin intermediul mesajelor text trimise inapoi in sistem. Cel mai indicat pentru cumparatori ar fi sa primeasca mesaje scurte in care parerea sa fie sincera si explicita, cum ar fi “iti vine perfect”, “nu ti se potriveste”, “mai probeaza si altceva” sau “poti imbraca din nou bluza rosie?”. De asemenea, “consilierii” pot alege si alte obiecte din intreaga gama vestimentara din magazine care sa fie probate de catre cumparator.
    Dar partea cea mai atragatoare la aceasta tehnologie este faptul ca clientii vor incerca, in mod “virtual”, absolut toate produsele comercializate in magazinul in care se afla. Spre exemplu, daca un client probeaza o anumita bluza, acesta poate cauta in baza de date a magazinului pentru a gasi si pantaloni, pantofi sau alte accesorii care se potrivesc cu bluza respectiva si le poate proba virtual, pe una dintre cele trei oglinzi “interactive”, fara sa fie nevoie sa le imbrace propriu-zis. Totul se realizeaza cu ajutorul unuia dintre ecranele tactile cu care este dotat sistemul IconNicholson, ecran care afiseaza toata linia de produse si care proiecteaza un anumit produs pe oglinda.
    Un alt ecran tactil ofera mai multe informatii despre obiectele vestimentare intalnite pe rafturile magazinului si gaseste si alte optiuni pentru cumparator, in functie de preferintele acestuia.

    Oglinda unui public tanar
    “Nu as putea spune ca tehnologia IconNicholson este ceva revolutionar in piata, avand in vedere ca tinerii trimit deja poze facute cu telefonul mobil prietenilor pentru a le cere parerea”, spune Enright. “Singura diferenta considerabila este ca modul de utilizare este fundamental diferit”, a mai spus el. Ca si pana acum, cumparatorii au posibilitatea sa decida cine poate sa vada imaginile, dar teoretic este posibil sa permita intregii comunitati online sa vina cu o parere.
    Conceptul oglinzilor “interactive” este destinat in principal utilizatorilor tineri, cu varsta cuprinsa intre 17 si 24 de ani. De fapt, ideea lui Tom Nicholson a fost inspirata de un studiu realizat de IBM, conform caruia aproximativ 67% dintre cumparatorii tineri considera ca rolul cel mai important in luarea unei decizii de achizitie il au prietenii.
    “Factorul social a capatat o mare importanta, avand in vedere ca aproape doua treimi dintre tinerii cumparatori cer parerea prietenilor prin intermediul telefonului mobil, dupa ce le trimit poze cu obiectele vestimentare pe care vor sa le achizitioneze”, a explicat Nicholson.
    Acelasi principiu pare sa se aplice si atunci cand cumparaturile se fac pe Internet. Peste 30% dintre utilizatorii care achizitioneaza haine online trimit un e-mail si prietenilor pentru a putea determina daca fac o alegere buna. Dar cu toate acestea, planurile lui Tom Nicholson ridica cel putin o intrebare in ceea ce priveste strategia de dezvoltare a IconNicholson: de ce prefera sa introduca noua tehnologie numai in magazine de lux, exclusiviste, avand in vedere ca potentialii utilizatori fac parte din categoria tanara, care frecventeaza in general boutique-uri sau magazine specializate.
    “Explicatia este simpla. Strategia mea sustine de fapt strategia magazinelor de lux de a atrage si publicul tanar”, a argumentat Nicholson. “Si nu este vorba despre nimic altceva decat de un concept de retail mai avansat.”

  • Locul trei de vanzare

    Sainsbury, unul dintre lanturile de supermarketuri de top ale Marii Britanii, ar putea fi achizitionat de catre companiile de private equity Blackstone, CVC si KKR in cadrul celei mai mari achizitii pe datorie din Europa.
    Desi negocierile sunt in faza incipienta, premisele preluarii companiei in valoare de 17,1 milioane de dolari (13,2 milioane de euro) sunt favorabile celor trei giganti ai investitiilor de capital privat. Achizitia ar putea aduce in portofoliul cumparatorilor 769 de magazine si proprietati vandabile de circa 11,3 miliarde de euro.
    Pana in 1995, Sainsbury a fost lider in sectorul de retail al Marii Britanii, cand a pierdut acest statut in fata Tesco si a coborat apoi pe locul al treilea dupa Asda. Odata cu numirea lui Justin King, in varsta de 45 de ani, ca CEO al companiei, Sainsbury a inceput un proces de recuperare, prin reducerea preturilor la peste 3.000 de produse, reamenajarea magazinelor si imbunatatirea distributiei. Cu toate acestea, compania nu a reusit sa ocupe locul al doilea, asa cum isi planificase, si este acum in centrul unui eveniment financiar de proportii mai mari decat ultimul maxim, reprezentat de preluarea companiei daneze de telefonie TDC AVS pentru 11,8 miliarde de euro in noiembrie 2005.
    Cota de piata a Sainsbury a crescut in ultimul an de la 16,2% la 16,4%, in timp ce Tesco ocupa 31,4%, iar Asda 16,6% din piata de 181,2 miliarde de euro a retailului britanic. Achizitiia pe datorie a Sainsbury risca sa diminueze chiar si aceasta mica revenire, caci ar reprezenta practic oferirea intregului sector catre actualul lider, Tesco.
    Firmele specializate in investitiile cu capital privat tintesc catre retaileri datorita potentialului mare al acestora evaluat in real estate.

    Achizitia Sainsbury ar putea aduce cumparatorului:
    O retea de 769 de magazine
    Proprietati vandabile de 11,3 miliarde de euro

  • Seful Hyundai, dupa gratii

    Presedintele companiei Hyundai Motor, Chung Mong Koo (foto), a fost condamnat la trei ani de inchisoare sub acuzatia de delapidare de fonduri si abuz de incredere. Producatorul coreean se confrunta cu o scadere vizibila a castigurilor in 2006, deprecierea monedei nationale fata de dolar si performante slabe comparativ cu principalii concurenti (Honda si Toyota). Chung, in varsta de 68 de ani, a fost acuzat de folosirea fondurilor companiei in scopuri personale si pentru sustinerea ilegala a unor politicieni. De asemenea, potrivit declaratiilor facute de judecatorul Kim Dong Oh al Curtii Centrale din Seul, conducatorul Hyundai a fost gasit vinovat si de abuz de incredere. Din cele 110 milioane de dolari pe care se pare ca i-a sustras din cadrul companiilor asociate, cel mai bogat om din Coreea de Sud a folosit o parte pentru “convingerea” unor politicieni si oficiali ai guvernului sa il ajute sa preia controlul grupului auto.
    Procurorii au cerut drept pedeapsa sase ani dupa gratii, insa instanta a acordat doar trei, motivand ca destinatia fondurilor nu a fost personala. Totusi, cele 2 sau 3 milioane de woni folositi pentru cheltuielile personale ale lui Chung si ale familiei sale par sa contrazica argumentul.
    Contrariat de verdict, Chung a facut apel si va ramane la conducerea companiei. Data fiind restrictia de calatorie impusa presedintelui companiei, strategia de extindere a Hyundai va fi puternic afectata de eveniment.

  • Clujul, cel mai fierbinte dupa capitala

    Piata imobiliara clujeana este cea mai scumpa din tara dupa Bucuresti, conform unei analize realizate de agentia imobiliara Grup de Lux din Cluj.
    Profiturile obtinute anual din revanzarea unitatilor locative de catre investitorii persoane fizice pe aceasta piata se ridica la 20 si chiar 40%. Desi pana acum principalii jucatori pe aceasta piata au fost investitorii persoane fizice, care nu au suficienta putere financiara pentru lansarea in proiecte rezidentiale mari, interesul marilor dezvoltatori imobiliari a crescut in ultimii doi ani. Astfel, au aparut numeroase proiecte ce inglobeaza peste 100 de unitati locative, iar ritmul sustinut al constructiilor creeaza un trend ce va duce la aparitia a 2.000-2.500 de locuinte anual. Preturile constructiilor noi au fost anul trecut cu 25-30% mai mari ca in 2005, iar in 2007 vor mai creste cu pana la 10-15% pe fondul anuntarii unui numar mare de proiecte imobiliare.
    O alta tendinta manifestata de piata din Cluj este transferul interesului investitorilor spre zonele metropolitane ale orasului. Spre deosebire de zonele intraurbane, localitati ca Floresti, Gilau si Apahida permit dezvoltarea pe orizontala.
    Un alt sector imobiliar din Cluj care s-a dezvoltat, dar sub nivelul Capitalei, este cel al spatiilor de birou de clasa A. In prezent, suprafata totala construita este de aproximativ 22.000 de metri patrati, iar anul acesta vor fi finalizate proiecte ce insumeaza alti 20.000 de metri patrati. “Aripi” a prins si domeniul imobiliar comercial, pentru 2007 avand termen de finalizare doua mall-uri in Cluj.

  • Cu managerul la coach

    Pe canapea sau la birou, nici nu conteaza unde are loc “antrenamentul” managerilor. Cum nu conteaza nici trecutul, nici viitorul lor. De fapt, managerii romani investesc chiar si 180.000 de euro doar pentru
    a putea discuta cu un coach despre cum sa traiasca prezentul.

    Primul meu contact cu coaching-ul dateaza din 1998, cand l-am avut drept coach pe Alain Cardon, in prezent Master Coach la ICF (Federatia Internationala de Coaching)”, dezvaluie Catalin Ionescu, presedintele Codecs, despre experienta pe care a avut-o. Dar coaching-ul a aparut in lume de peste 15 ani, iar de 10 ani se dezvolta exponential, pentru ca gandirea de business s-a dezvoltat foarte mult. “Managerii vor sa gaseasca solutiile lor la problemele pe care le au, nu sa aplice niste solutii impuse de altcineva”, este de parere Mihai Stanescu, business & life coach la RoCoach, companie pe care a infiintat-o in 2003, fiind si singurul membru roman al International Federation Coach (ICF – principalul organism care reprezinta profesia de coach).
    Ionescu spune ca a inceput sa faca sedinte de coaching in momentul in care a inteles cum functioneaza si la ce rezultate te poti astepta. “Se vad rezultatele mai ales la lucrul in echipa, chiar daca am participat la un numar redus de sedinte de coaching pe an”, spune acesta. Ionescu a lucrat si cu Mihai Stanescu mai bine de un an, iar de-a lungul a 3-4 ani a investit in coaching peste 180.000 de euro. “La nivel personal suma a fost decenta, dar si evremurilee erau altele. Acum tarifele sunt mai mari si este normal sa fie asa. Oricum cateva mii de euro pe an este absolut normal sa-ti permiti sa investesti in dezvoltarea ta, mai ales daca ai pretentia ca ai atins un nivel inalt profesional si/sau social”, spune Ionescu.

    Randamente de 500%
    Este profitabil sa investesti in coaching? Potrivit studiilor de specialitate, da. Dar multi sunt de parere ca este foarte greu sa stabilesti profitabilitatea acestei investitii. “In lume s-au facut diverse studii cu privire la profitabilitatea coaching-ului si, potrivit acestora, randamentul de recuperare a investitiei este de 200-300%, iar uneori depaseste 500%. Dar coaching-ul lucreaza cu lucruri intangibile, astfel ca este foarte greu de masurat profitabilitatea unei astfel de investitii”, este de parere Mihai Popa-Radu, executive coach la Seeds for Success, compania pe care a fondat-o in anul 2005 si membru al European Coaching Institute (o alta organizatie profesionala, mai mica decat ICF). Ionescu crede de asemenea ca este destul de dificil de masurat profitabilitatea coaching-ului. Nu stie cat a castigat investind in coaching, dar spune ca, cel putin, si-a recuperat investitia.
    “A-ti pune problema recuperarii investitiei este foarte bine. Evident ca eu consider ca mi-am recuperat-o, desi uneori e greu de pus o valoare in dreptul unui rezultat precum: eM-am lasat de fumate.
    Ce pret are sanatatea? Pentru unii, niciunul. Ce pot sa spun este ca nu este ieftin, desi este un proces ce se adreseaza oricui, nu doar directorilor sau sefilor de companii. Dar daca ar fi ieftin, putine ar fi si rezultatele obtinute”, spune Ionescu.

    Autodescoperirea
    Cea mai simpla definitie a coaching-ului ar fi: o tehnica de dezvoltare la nivel personal sau profesional. Insa inca se mai face confuzia intre coaching, training sau consultanta. Mai mult, un coach poate fi confundat adesea cu un psiholog. Si chiar daca cei doi coach-i, Mihai Popa-Radu si Mihai Stanescu, au si studii psihologice, pentru a practica aceasta meserie au urmat cursurile de specialitate ale unor scoli din strainatate si au fost acreditati de una din cele doua asociatii internationale de coaching – ICF sau ECI. “Coaching-ul este o modalitate prin care, interactionand cu un client, acesta se poate cunoaste mai bine”, este definitia data de Mihai Popa-Radu. Mihai Stanescu face o analogie cu fenomenul Internet cand incearca sa defineasca aceasta activitate care devine un trend la nivel mondial. “Coaching-ul presupune o relatie noua si, la fel ca Internetul, a luat amploare foarte repede”, spune acesta. “Coach-ul se uita la felul in care clientul sau face lucrurile, nu la ce face – ce face este responsabilitatea lui”, adauga Stanescu. “Menirea unui coach nu este aceea de a da sfaturi, care este mai degraba rolul unui consultant, ci de a pune intrebari pertinente care sa-l faca pe client sa se descopere si sa isi dea propriile raspunsuri la problemele pe care le are”, completeaza Popa-Radu. Cei doi coach-i cred ca intr-o relatie de coaching este foarte importanta increderea clientului in coach-ul lui si lipsa de prejudecati a acestuia din urma pentru ca, spune Stanescu, “un coach nu judeca actiunile clientilor”. “Spre deosebire de training, coaching-ul da posibilitatea individului de a determina singur ceea ce este mai bine pentru el, la un nivel foarte personal. Coach-ul trebuie sa lucreze cu eintreaga persoanae pentru a putea ajuta fiecare client sa fie mai bun ca om si ca businessman”, potrivit MetrixGlobal, o firma care a facut un studiu de masurare a profitabilitatii investitiei in coaching.

    300 de euro sedinta
    De ce investesc managerii in coaching? “Pentru ca este eficient”, este raspunsul lui Stanescu. Iar aceasta eficienta s-ar scrie in cifre astfel: randamentul investitiei incepe de la 150%, spre deosebire de training – 75-80 de procente. De altfel, 96% dintre clienti apeleaza din nou la coaching cand se confrunta cu alte probleme (potrivit unui studiu facut de ICF). Cand ai o problema sau ti se pare ca ai o problema, coach-ul te ajuta sa o definesti mai bine, sa o plasezi in spectrul preocuparilor corect, sa generezi solutii si planuri de actiune. Dupa care sa stabilesti impreuna cu el, cum masori rezultatele interventiei, cand si cu ce indicatori. “In felul acesta am facut unele schimbari in firma, asa mi-am schimbat fundamental stilul de management si chiar un anume fel de a privi viata”, marturiseste Ionescu.
    O sedinta de coaching poate dura intre 45 de minute si 2 ore, in functie de problemele clientilor. Si tot in functie de motivele pentru care un manager apeleaza la un coach, se stabileste si tariful pe sedinta, care poate varia intre 120 si 300 de euro.
    La fel variaza si durata unui “tratament”. Spre exemplu, pentru o problema de time management se fac intre 8 si 12 sedinte, iar pentru schimbare de comportament este nevoie de mult mai multe sedinte. “Totusi, pentru ca sedintele de coaching sa dea rezultate este nevoie de regularitate si continuitate”, spune Stanescu. Dar si aceasta regularitate este relativa, pentru ca sunt clienti care fac sedinte de coaching saptamanal, in timp ce altii stau de vorba cu un coach o data pe luna, dupa cum au declarat Popa-Radu si Stanescu. Sedintele de coaching pot fi individuale, de grup sau de echipa.
    “Diferenta dintre grup si echipa este aceea ca grupul poate fi format din oameni care nu lucreaza neaparat impreuna dar care au o problema comuna, in timp ce echipa este formata de oameni care lucreaza impreuna”, spune Stanescu. Popa-Radu prefera insa sedintele individuale, deoarece o sedinta de coaching in grup presupune ca toti participantii sa doreasca sa se deschida in fata celorlalti participanti. De altfel, Popa-Radu crede ca un manager nu poate juca rolul de coach cu angajatii sai pentru ca “nu poate exista acea deschidere si incredere din partea angajatilor, iar managerul nu poate fi lipsit de prejudecati in legatura cu subalternii sai”.

    Coach, consilier sau terapeut?
    Exista cazuri in care un client poate renunta la coaching, iar motivele sunt legate de dorinta clientului de a se schimba, unii dintre ei realizand pe parcursul relatiei de coaching ca nu sunt pregatiti pentru o schimbare, sau de realizarea coach-ului ca respectivul client are nevoie de un alt fel de “ajutor” precum consilier sau terapeut. Dar la fel de bine si un coach poate renunta la clientul sau in cazul in care acesta nu-si respecta obligatiile contractuale sau atunci cand coach-ul crede ca acel client poate deveni dependent de procesul de coaching. In plus, un coach poate refuza colaborarea cu un client in conditiile in care isi da seama ca intentia clientului nu este cea enuntata, avand alte motive care l-au determinat sa apeleze la un coach si nu faptul ca doreste intr-adevar sa schimbe ceva.

    Cand se renuntala coaching?
    atunci cand obiectivul propus a fost atins
    cand se realizeaza, la un moment dat, ca de fapt clientul nu este pregatit pentru a realiza schimbarea necesara pentru atingerea obiectivelor propuse
    cand, de comun acord cu coach-ul, concluzioneaza ca are nevoie de serviciile unui terapeut/consilier etc.
    cand clientul nu isi onoreaza angajamentele (prin nerespectarea programului de intalniri ?si/sau prin neimplicarea serioasa in procesul de coaching, cand nu isi respecta obligatiile financiare), in acest caz coach-ul fiind cel care renunta la relatia de coaching
    atunci cand sesizeaza crearea unei posibile relatii de dependenta a clientului de procesul de coaching

    Interviu cu un coach

    In momentul in care un manager isi da seama ca are nevoie de un coach, ar trebui sa stie ce anume sa il intrebe pentru a fi sigur ca alege un coach “real” (acreditat, cu studii de specialitate). Sunt multi oameni care se dau drept coach-i, dar care nu sunt acreditati sau care practica coaching-ul ca activitate conexa – gen terapie, consultanta, resurse umane, training etc., nu ca activitate de sine statatoare. Astfel, Mihai Popa-Radu, executive coach la Seeds for Success, propune 10 intrebari pe care un manager ar trebui sa le adreseze unui coach pe care doresc sa-l selectioneze:

    De cata vreme practica coaching-ul ca activitate de sine statatoare si remunerata ca atare?
    Cum descrie coaching-ul si cum prezinta diferentele intre coaching si alte discipline conexe (gen terapie, consultanta, consiliere, training etc.)?
    Pe ce tip de coaching s-a specializat si in ce fel (life coaching vs. executive/business coaching)?
    Care este diferenta intre ele si ce l-a determinat sa aleaga?
    Ce forme de instruire specifice pe coaching a urmat?
    Cati clienti platitori a avut pana acum? Cati clienti platitori are in momentul de fata?
    Cate ore platite de coaching are la activ?
    Cam care este durata medie a unui contract de coaching…(atat ca numar de ore cat si ca numar de saptamani)?
    Ce referinte de la clientii actuali sau din trecut poate oferi?
    In ce situatii clientii au renuntat la coaching?
    In cazul unui executive coach, intrebati ce experienta practica de management/leadership are (daca si ce pozitii de management a detinut, ce tipuri de echipe a condus, ce provocari profesionale relevante a intampinat si cum le-a rezolvat).
    In ce conditii nu accepta un client?