BusinessMagazin

Blog

  • Ce-i lipseste noului gadget iPad al lui Steve Jobs

    Pe scena sunt o masuta si un fotoliu, pe fundal se aude o
    melodie a lui Bob Dylan, iar luminile incep sa se stinga incet. E
    intuneric! Aplauze! Spectacolul pus in scena de Steve Jobs, cel mai
    in voga manager din ultimul deceniu, este destinat celui mai nou
    pariu al Apple. Lansarea urmatorului produs marca Steve Jobs vine
    dupa anuntarea celor mai bune rezultate financiare din istoria
    companiei, in 2009, anul in care economia mondiala a traversat cea
    mai puternica criza de dupa al Doilea Razboi Mondial incoace.

    iPad, caci aceasta este denumirea celui mai nou gadget Apple, ar
    trebui sa umple golul existent intre doua dintre produsele care
    acum contribuie decisiv la profiturile companiei: telefoanele
    mobile iPhone si laptopurile MacBook.

    Cu un pret de pornire de aproape 500 de dolari, noul gadget
    Apple nu a convins insa analistii din punct de vedere tehnic, lista
    reprosurilor pornind de la lipsa ecranului lat (asa numitul
    widescreen, adica format 16:9, apropiat de cel din cinematografe)
    si pana la lipsa unor elemente – precum portul USB – care sa
    asigure conectarea directa cu memoriile externe, de exemplu. Sau,
    de exemplu, a camerei foto, video si chiar a posibilitatii de a
    trimite SMS-uri sau de a rula in paralel mai multe aplicatii in
    ferestre diferite. Iar cum preturile depasesc, in cazul variantelor
    mai performante, pragul de 800 de dolari, pariul lui Steve Jobs
    pare, la fel ca si in cazul iPod sau iPhone, aproape pierdut din
    start.

  • Reteta proprietarului Blue Air pentru afaceri de jumatate de miliard de euro

    Toate afacerile lui Nelu Iordache sunt legate de drumuri. Pe
    pamant sau prin aer. Nici nu e de mirare ca a angajat un pilot sa i
    le conduca. Gheorghe Racaru (foto), fostul director al Blue Air si
    actualul strateg al afacerilor lui Iordache, considera 2010 un nou
    inceput. Anul trecut, cand Racaru s-a mutat de la Blue Air la
    conducerea grupului de firme controlat de Nelu Iordache, a insemnat
    si startul mai multor afaceri noi, iar cifra de afaceri de anul
    trecut, de 500 de milioane de euro, nu le include si pe acestea, ci
    doar pe cele existente deja in 2008. Oricum, atat 2009, cat si 2010
    sunt ani speciali pentru grupul de firme construit de Iordache in
    ultimii 20 de ani, aflat intr-o dinamica aproape surprinzatoare
    pentru un an ca 2009, an in care cuvantul de ordine pentru toata
    lumea a fost prudenta.

    In afacerile lui Iordache, nu prea este liniste. Urmeaza mutarea
    tuturor operatiunilor intr-o cladire proprie, inregistrarea tuturor
    afacerilor intr-un holding in afara tarii, precum si deschiderea
    unor noi linii de business. In fond, de ce nu? Companiile sunt in
    crestere, 2009 a adus putin profit, iar viitorul suna destul de
    bine: anul acesta, grupul va finaliza constructia cele mai inalte
    sosele din Romania si va pune prima baza a unei companii aeriene
    romanesti in afara tarii.

    Romstrade si Blue Air sunt inima holdingului lui Nelu Iordache.
    Dar, cu toate acestea, pe masa din biroul lui Gheorghe Racaru nu
    este o macheta de autostrada sau de avion. Este un mar, perfect, cu
    diametrul de 6,5 centimetri, care a crescut intr-un copac alaturi
    de alte 119 mere. Detalii pe care Gheorghe Racaru le da fara sa
    clipeasca, desi fostul pilot nu s-ar fi asteptat niciodata sa se
    ocupe de o livada. Si totusi, o face acum.

  • Bursa de la Sibiu intra in lupta stransa cu BVB

    Toata crema pietei de capital romaneasca a fost prezenta
    saptamana trecuta la Sibiu mai mult pentru a se convinge cu ochii
    lor ca anuntul facut cu surle si trambite de Teodor Ancuta,
    directorul general al operatorului bursier de la Sibiu, Sibex,
    lansarea celei de-a doua piete de actiuni din Romania, are
    acoperire. Si chiar asa a fost. La scurt timp, cotatiile de
    cumparare si de vanzare ale actiunilor operatorului Sibex au
    inceput sa zburde pe ecran, semn ca momentul istoric despre care
    tot vorbea fondatorul Bursei din Sibiu in fata auditorului avusese
    loc deja si anume primele tranzactii cu actiuni Sibex (SBX)
    derulate pe platforma proprie chiar in ziua in care operatorul
    implinea 15 ani de existenta. Era pentru prima data cand se listau
    actiunile unei burse din sud-estul Europei.

    Tot atunci conducerea Sibex a lansat la tranzactionare
    contractele la termen pe cel mai cunoscut indice american, Dow
    Jones, si s-au realizat primele tranzactii cu certificate de emisie
    a dioxidului de carbon.


    “Speram ca impreuna cu Bursa din Varsovia sa ajungem si noi la
    macar 15-20% din cat realizeaza dansii. Asa cum stiti, Varsovia
    este pe locul doi in lume la IPO (oferte publice initiale – n.
    red.)”, spune Teodor Ancuta.

    Bursa din Varsovia, care a devenit la finele anului 2007
    actionar al Sibex cu o participatie de 1,8%, sustine operatorul
    roman printr-un program de listari duble pe ambele piete care va
    incepe cel mai probabil cu producatorul de adezivi Adeplast
    Oradea.

    “Listarile duble reprezinta o oportunitate pentru companii,
    pentru ca asigura lichiditatea, bursa din Varsovia fiind o piata
    mare”, spune Ancuta.

  • In plina criza, unii investesc milioane de euro in industria alimentara. Care e secretul lor?

    Vremurile cand constructorii jonglau cu termenele de predare
    pentru cate o cladire si amanau livrarea de la o luna la alta au
    trecut. “2009 a fost pentru noi un an bun, pentru ca nu numai ca nu
    au fost intarzieri in constructie, ci dimpotriva, antreprenorul si
    constructorul au devansat mult termenul de finalizare”, spune
    Vasile Bordea, coproprietar al afacerii Aurora Com din Vrancea. Cu
    activitati in domeniul abatorizarii si al productiei de preparate
    de carne, Aurora Com are in faza finala o investitie de peste 2,4
    milioane de euro pentru modernizarea si extinderea unui abator de
    porci si ovine si instalarea unei statii de epurare in judetul
    Vrancea.

    Bordea spune ca “este mult mai greu sa dezvolti o afacere in
    aceasta perioada”, dar a sesizat ca sunt si avantaje. Proiectul,
    lansat cu circa un an in urma si care avea ca termen de finalizare
    sfarsitul anului viitor, este aproape gata. “Am inceput probele
    inca din decembrie si in cel mult o luna vom putea incepe productia
    efectiva”, afirma Bordea. Tot el estimeaza ca rezultatele
    financiare ale anului trecut au fost in crestere fata de 2008, cand
    conform datelor de la Ministerul de Finante, firma a avut o cifra
    de afaceri de 25,5 milioane de lei (6 milioane de euro) si un
    profit de 1,5 milioane de lei (400.000 de euro). Aurora Com este o
    afacere de familie dezvoltata in ultimii 15 ani de Mihaela si
    Vasile Bordea, iar decizia investitiei a venit in urma necesitatii,
    “pentru ca abatorul pe care il aveam nu putea obtine acreditarile
    de functionare conform normelor europene”, conform lui Vasile
    Bordea.

    Click aici pentru a vedea avantajele si
    dezavantajele investitiilor pe timp de criza.

    Aurora este doar un exemplu pentru investitiile ce se pregatesc
    in piata, la inceput de an fiind in desfasurare, in stadiu de
    proiect sau de santier nu mai putin de 52 de investitii in domeniul
    alimentar, declara Andreea Sut, director de marketing la compania
    de cercetare de piata IBC Focus. Dintre acestea, 24 se afla in
    stadiul de constructie si amenajare. “In functie de destinatia
    constructiei, 12 sunt depozite de produse alimentare, 11 ferme si
    29 de abatoare, fabrici si unitati de procesare”, mai spune
    Sut.

    Inceputul de an denota, asadar, interes pentru investitii; un
    motiv este ca o capacitate de productie finalizata acum “presupune
    implicit cresterea segmentului de piata in detrimentul
    competitorilor, cu toate implicatiile de rigoare, cum sunt cele la
    nivel de produs, pret, clienti, target, marketing, eficienta
    operationala”, comenteaza Bogdan Belciu, manager al companiei de
    consultanta de management A.T. Kearney.

  • Oglinda oglinjoara, care-i cea mai bine condusa tara?

    Exista o vorba: “Daca ma compar cu altii, sunt minunat. Daca ma
    compar cu exigentele mele, sunt jalnic”. Despre exigentele noastre,
    multi ar spune ca nu le avem, iar despre comparatii, ca indiferent
    cu cine ne-am compara, tot rau am arata. Dar ar fi fals.

    Ca sa intelegem cat de bine sau cat de rau am reactionat noi si
    autoritatile noastre la criza economica, trebuie sa gandim criza ca
    pe-un rau general – intr-o mai mica sau mai mare masura, toata
    lumea a fost afectata. Daca am compara goana dupa redresarea
    economica intr-o cursa atletica, cei care au fost afectati mai
    puternic de la inceput, asa cum sunt tarile baltice, Ungaria sau
    Islanda, ar porni cu un handicap de cativa metri fata de plutonul
    european; aceasta nu inseamna insa ca handicapul e si decisiv
    pentru soarta cursei – decisive sunt calitatea guvernarii, gradul
    de maturitate a economiei si un raport sanatos intre productia
    pentru piata interna si cea pentru piata externa.

    Mark Gibbins, partener in departamentul de taxe al KPMG, cu
    importanta experienta in statele din Europa Centrala si de Est
    (CEE), crede ca e greu de spus cine a reactionat mai bine si cine
    mai slab in regiune, pentru ca in fiecare tara criza a adus alte
    pericole. “Daca ne uitam spre Ungaria, acolo s-au luat masuri de
    reducere a deficitului bugetar, sub indrumarea FMI, de la 10% din
    PIB pana la 4% din PIB. Deci nu au ramas mari resurse pentru
    sporirea consumului sau a investitiilor, chiar daca aceste masuri
    ar fi fost oportune”, explica Gibbins.

    La fel ca in Romania sau in tarile baltice, ungurii s-au
    imprumutat masiv in valuta (euro sau franci elvetieni); in
    conditiile deprecierii durabile a forintului, aceasta a condus la
    mari probleme de rambursare a creditelor si la reducerea accentuata
    a consumului. Gibbins crede ca Ungaria nu putea face prea multe
    pentru a repara dintr-o data toate excesele trecutului, dar cel mai
    important pentru guvernul de la Budapesta este acum sa duca la
    capat masurile luate pentru diminuarea deficitului bugetar. In
    primavara vor fi alegeri parlamentare si in Ungaria, iar actualul
    guvern, tehnocrat, trebuie sa asigure o gestiune stransa a
    economiei pana atunci.

  • Invingatorul nu mai ia totul

    Cati ar fi spus, acum zece ani, ca blogurile vor depasi stadiul
    de jurnal personal online si se vor transforma in afaceri pentru
    autorii lor, in debusee de reclame si in surse de informare
    alternative presei? Probabil foarte putini, dar toate acestea s-au
    intamplat de la sine. Oamenii au inceput sa citeasca bloguri
    dimineata la cafea, pe langa ziarele si revistele cu care erau
    obisnuiti, iar publicitarii au descoperit ca publicul consumator de
    bloguri poate fi la fel de receptiv la reclame pe cat este si cel
    al publicatiilor, al radiourilor sau al televiziunilor.

    De aici si pana la ideea unor bloguri din care autorul sa-si
    poata castiga existenta nu e decat un pas. In realitate, dintre
    bloggerii din Romania, cei care isi permit acest lux sunt extrem de
    putini.

    Dupa calculele serviciului de monitorizare ZeList, pe internetul
    romanesc exista aproape 44.000 de bloguri (din care poate nici
    jumatate sunt insa active), pe care le citesc macar din cand in
    cand peste 2,6 de milioane de oameni, conform Studiului de Audienta
    si Trafic pe Internet (SATI). Numarul total al celor care folosesc
    internetul in Romania se invarte probabil in jurul a 5 milioane. Nu
    iau in calcul numarul de conexiuni, pentru ca pe de-o parte o
    conexiune poate fi folosita de mai multi, iar pe de alta parte, un
    utilizator avid are acces la internet si acasa, si la birou si
    probabil si pe laptop in cafenea.

    Dintre acesti cinci milioane de oameni, o buna parte folosesc
    internetul doar pentru cautari pe Google, chat si retele sociale.
    Putin peste 725.000 sunt prezenti in mod frecvent pe paginile
    blogurilor, aproape 898.000 intra doar uneori, mai mult de un
    milion citesc destul de rar bloguri, in timp ce restul de 2,4 de
    milioane de romani din universul SATI nu intra niciodata pe un
    blog.

  • Aveti nevoie de o locuinta? Sau de un birou?

    “Este socant cat de multe SUV-uri si masini scumpe aveti.” O
    remarca facuta de un amic german, in vizita prin Bucuresti vara
    trecuta, si un fapt pe care l-au remarcat toti cei care au fost in
    statele vestice. Romanii au sarit aproape instantaneu la LCD-uri si
    plasme de la televizoarele aproape banale si la masini scumpe,
    adesea de teren, de la Dacii sau uneori chiar din stadiul de
    pietoni. Acelasi lucru s-ar fi putut intampla si cu locuintele noi,
    insa o clasa medie deja indatorata si venirea crizei au facut ca
    mii de apartamente noi sa ramana nevandute.

    Totul parea roz in urma cu trei ani: vanzarile de masini sau
    bunuri de larg consum aratau ca exista o piata potentiala si pentru
    dezvoltarea de locuinte si, poate cel mai important, toate studiile
    aratau ca exista o “nevoie” uriasa de spatii, fie ca era vorba de
    spatii rezidentiale, comerciale sau de birouri. Si imobiliarele au
    devenit, alaturi de politica si sport, un subiect la care toata
    lumea se pricepea.

    Poate mai important este faptul ca in timp ce unii antreprenori
    se zvarcoleau noaptea pentru a gasi o solutie sa castige bani din
    productie, din imobiliare se scoteau bani “fara prea mari batai de
    cap”, dupa cum se exprima, la inceputul lui 2008, Lorand Szarvadi,
    fondator si CEO al Domo.

    Acest fapt i-a indemnat pe multi sa investeasca in real estate,
    inclusiv pe Szarvadi; exit-ul din afacere era aproape asigurat –
    fie ca era vorba de terenuri, apartamente sau mall-uri, profitul
    era frumos si poate cel mai important, totul (parea sa fie) era
    corect: nevoia exista. Nevoia de mall-uri in orice oras cu peste
    100.000 de locuitori, indiferent de puterea de cumparare din acel
    oras, nevoia de cladiri de birouri in zone cu acces aproape
    imposibil pentru cele cateva mii de persoane care ar fi lucrat in
    ele si mai ales nevoia de apartamente; mari, cat mai spatioase si
    cu finisaje specifice celor de lux. Si totul a mers bine. Banii
    s-au facut, s-au dezvoltat numeroase proiecte potrivite pietei
    precum si proiecte care nu erau deloc potrivite; dar si acestea din
    urma au mers. Si a venit criza. Si o oarecare desteptare. Dintr-o
    data, spre exemplu, toata lumea a realizat ca 100 de metri patrati
    reprezinta o suprafata prea mare pentru un apartament cu doua
    camere.

  • Vor duce e-readerele la moartea cartilor?

    “De trei ani, de cand mi-am luat primul e-reader, nu am mai
    citit carti pe hartie. Doar daca imi trebuia la scoala o carte si
    n-o gaseam online”, marturiseste Alina Constantinescu, studenta in
    ultimul an la Facultatea de Economie din cadrul Universitatii
    Rutgers din New Jersey. Cand era in Romania, spune tanara, in
    fiecare zi cand mergea la scoala trebuia sa care o multime de carti
    dupa ea. “In schimb, acum am un singur dispozitiv, care e mult mai
    usor; pe el citesc si cartile, si cursurile necesare la facultate,
    si romane, reviste sau ziare in timpul meu liber.” La fel ca si
    Alina, multi dintre tinerii din America au renuntat sa citeasca
    volume tiparite, optand pentru un cititor electronic (e-reader).
    Majoritatea colegilor si prietenilor Alinei au e-readere, iar
    Kindle de la Amazon este cel mai popular, dupa cum spune studenta.
    Toti sunt avizi dupa tehnologie noua si vor sa tina pasul cu ea, a
    mai adaugat tanara.

    Intr-adevar, sunt oameni care pun e-readerul in geanta langa
    iPhone, iPod si telefon sau langa un tablet PC. Sunt pasionatii de
    tehnologie, cei dispusi oricand sa integreze un nou dispozitiv in
    viata lor, comenteaza John Horrigam, director asociat al
    institutului de cercetare Pew Internet & American Life
    Project.

    In prezent, Kindle de la Amazon este cel mai cunoscut dispozitiv
    de citit al cartilor online de pe piata, insa vin tare din urma
    Sony Reader Digital Books, STAReBook, Booken Cyborg Gen3, Fujitsu
    FLEPia, Readius si Onix Boox. Si tot mai multe companii din
    domeniul tehnologic vor sa patrunda in acest segment. Potrivit
    analistilor, piata de e-readere va inregistra o crestere masiva in
    urmatorii ani. In 2009, la nivel global, au fost vandute
    aproximativ cinci milioane de cititoare electronice, iar anul
    acesta vanzarile vor fi cuprinse intre 13 si 14 milioane de
    unitati, conform estimarilor companiei de cercetare iSuppli.

    Henry Richard, director de vanzari in cadrul Freescale, este de
    parere ca, in urmatorii ani, smartbook-urile si e-readerele vor fi
    produsele vedeta si ne vom confrunta cu o explozie pe piata
    acestora, in timp ce Neelan Choski, directorul de operatiuni al
    companiei Lexcycle, constata ca publicatiile si editurile trec
    printr-un moment greu acum, iar e-readerele au de castigat de aici.
    “Cred insa ca atunci cand economia isi va mai reveni, e-readerele
    nu vor mai fi vazute ca niste produse care inlocuiesc cartile
    traditionale, ci ca unele complementare acestora”, a spus Choski,
    precizand ca e-readerele nu vor inlocui prea curand nu numai
    cartile, dar nici revistele sau ziarele.

  • Cum a riscat Intel 7 mld. $ si a castigat

    Cum economia mondiala schioapata, companiile si consumatorii au
    inceput sa isi restranga cheltuielile alocate tehnologiei, iar
    vanzarile de calculatoare personale au inceput sa cada in cel mai
    accelerat ritm din istorie. Investitia Intel planificata pentru doi
    ani a fost o chestiune de speranta – intr-o perioada de reviriment
    economic si in capacitatea internetului de a alimenta in continuare
    o crestere pe termen lung a cererii de calculatoare personale,
    telefoane inteligente si alte dispozitive care contin cipuri.

    “Dupa cum va puteti imagina, era multa incertitudine la acea
    reuniune din ianuarie a conducerii”, spune Jane E. Shaw,
    presedintele board-ului Intel si fost director executiv al
    companiei farmaceutice Aerogen.

    Astazi, pariul Intel pe viitor arata foarte promitator. Primele
    cipuri de la fabricile respective au venit in ianuarie 2010,
    fabricate cu tehnici care au permis companiei sa creeze produse mai
    mici, mai rapide si mai eficiente decat principalii sai
    competitori. La fel ca si in alte perioade de scadere economica,
    Intel si-a folosit rezervele generoase de lichiditate ca sa-si
    amelioreze capacitatile de productie si tehnologia, in vreme ce
    producatorii de cipuri concurenti s-au straduit sa se mentina pe
    linia de plutire.

    Intre timp, cheltuielile cu tehnologia au inceput sa creasca,
    sugerand ca atat companiile, cat si consumatorii sunt mai optimisti
    cu privire la viitorul lor.

    La 14 ianuarie, Intel, prima mare companie din domeniul
    tehnologic care si-a raportat rezultatele financiare, a anuntat ca
    veniturile i-au crescut cu 28%, pana la 10,6 miliarde de dolari,
    iar compania a avut cea mai mare marja de profit brut din toata
    istoria ei. Profitul net a fost de 2,3 miliarde de dolari, adica de
    40 de centi per actiune, in crestere de zece ori, de la 234 de
    milioane de dolari sau 4 centi pe actiune, cat s-a inregistrat in
    ultimul trimestru al lui 2008.

    Intre timp, compania de cercetare Gartner a calculat ca
    livrarile mondiale de computere personale au crescut cu 22% in cel
    de-al patrulea trimestru din 2009, pana la 90 de milioane de
    bucati, ceea ce reprezinta un salt sanatos fata de dezastruosul
    trimestru al patrulea din anul anterior. Datorita investitiei
    facute pe timp de criza, Intel, care produce cipurile integrate in
    cele mai multe calculatoare personale, este intr-o pozitie
    avantajoasa ca sa beneficieze de pe urma acestui salt mai mult
    decat oricare alta companie.

    “Ei au continuat sa inoveze, in vreme ce multi dintre
    competitorii lor se zbateau in datorii si isi reduceau personalul”,
    comenteaza Bill Kreher, analist la Edward Jones. “Cei mari si
    puternici vor iesi si mai puternici din criza, iar Intel nu face
    exceptie.”

    Analistii Wall Street intervievati de Thomson Reuters se
    asteptasera ca Intel sa inregistreze un profit de 30 de centi pe
    actiune, la venituri de 10,17 miliarde de dolari, subestimand
    semnificativ performanta companiei. Conducerea Intel a atribuit
    castigurile atuurilor tehnologice si unui plan pe termen lung care
    a scazut cheltuielile operationale.

    “Una peste alta, am ramas mai ageri, mai competitivi si mai
    flexibili decat oricand dupa anii ’70”, a raspuns Paul S. Otellini,
    directorul executiv al Intel, intr-un interviu prin e-mail, acordat
    inainte de raportul companiei.

    Dar Intel a inregistrat si castiguri substantiale de pe urma
    unuia dintre cele mai riscante pariuri puse in ultima perioada –
    cipul Atom, un procesor mai ieftin, folosit la netbookuri si
    adaptat pentru a putea fi folosit la telefoanele inteligente.
    Compania spune ca a vandut anul trecut cipuri Atom in valoare de
    1,4 miliarde de dolari.

    Sefii Intel s-au temut ca Atom si netbookurile ar putea submina
    afacerile mai profitabile ale companiei, legate de laptopurile
    traditionale, dar au decis sa mearga puternic inainte cu aceste
    produse. Noile fabrici produc un cip la un cost mai redus, iar
    Intel este cel mai mare actor pe piata de netbookuri, aflata in
    expansiune accelerata.

    “Trebuie sa imi scot palaria in fata lor pentru ca au avut
    curajul sa mearga inainte cu Atom in ciuda ipotezei ca le putea
    afecta businessul”, spune Fred Weber, fost executiv al rivalului
    Intel, Advanced Micro Devices. “Au construit cipul potrivit la
    momentul potrivit.”

  • Povestea lui Vuk Jeremici, ministrul de externe de 34 de ani al Serbiei

    Jeremici este ministru in cel mai pro-occidental guvern pe care
    l-a avut vreodata Serbia, unul care militeaza agresiv pentru
    aderarea la Uniunea Europeana si pentru relatii bune cu Statele
    Unite. Totusi, in capul listei sale de prioritati se afla aceeasi
    problema care a creat atatea necazuri Serbiei: provincia
    separatista si autoproclamata independenta Kosovo.

    Spre consternarea puternicilor suporteri ai independentei
    Kosovo, inclusiv a SUA, obsesia sarbilor cu privire la aceasta
    provincie nu e limitata la o mana de ultranationalisti din
    generatia lui Slobodan Milosevici. Chiar tineri liberali ca
    Jeremici, al carui accent cand vorbeste englezeste suna mai degraba
    a Boston decat a Belgrad, nu pot renunta la Kosovo, desi aceasta ar
    putea pune in pericol sansele Serbiei de a-si depasi trecutul
    problematic.

    “Faptul ca acest tip de politicieni fervent pro-occidentali se
    intampla sa aiba aceasta pozitie cu privire la Kosovo ii
    nedumereste pe multi”, spunea Jeremici intr-un interviu recent.
    “Acest loc, Kosovo, este Ierusalimul nostru; nu poate fi tratat in
    alt mod decat ca Ierusalimul nostru”, insista el.

    Parca pentru a sublinia acest punct de vedere, mentorul si
    profesorul sau de psihologie de acum doua decenii de la Liceul nr.
    1 din Belgrad, actualul presedinte sarb Boris Tadici, a petrecut
    Craciunul ortodox la manastirea Visoki Decani din Kosovo, sub paza
    armata, pentru a se feri de eventuale atacuri din partea unor
    etnici albanezi.

    Jeremici a adaugat insa ca Serbia nu-si pledeaza cauza prin
    forta armelor, pe cale directa sau cu ajutorul unor grupuri
    paramilitare, ci prin intermediul institutiilor de genul Curtii
    Internationale de Justitie, care va decide asupra manierei in care
    Kosovo si-a proclamat independenta. Dar mizele sunt diferite,
    incepand cu relatiile imbunatatite cu Uniunea Europeana si
    terminand cu sfarsitul izolarii Serbiei.