Guerrilla poate parea un termen prea razboinic pentru a fi asociat cu marketingul, insa unele campanii nu dau senzatia ca asocierea este fortata.
CITIGROUP: A impartit portofele cu monede de un dolar intr-o campanie la servicii financiare pentru femei
IBM: A pavat trotuarele din San Francisco cu grafitti cu mesaj hippie: Peace, Love and Linux
MICROSOFT: A impanzit Manhattanul cu fluturasi colorati pentru campania de lansare a MSN8
V-ati intrebat vreodata de ce casele de marcat, chiar si cele mai moderne, au pastrat clopotelul acela cu sunet placut gadilator la ureche? Eu da, si cred ca am raspunsul: durerea de a te desparti de banii tai trebuie alinata cu ceva. Sunetul de clopotel e echivalentul bomboanei de ciocolata pe care o primesti la restaurant o data cu nota de plata. Cam asta e situatia si in cazul spoturilor. Muzica e acolo pentru a-ti da macar o minima rasplata pentru efortul de a urmari reclama. Sau, in cazul cel mai fericit, un branci: nu atat de violent incat sa te raneasca, dar destul de puternic incat sa-ti cada telecomanda din mana. Sub pat, sa n-o mai gasesti!, aud din background vocile Corului Publicitarilor. Muzica din reclame are o istorie ingrata in Romania. La inceput, imi aduc aminte, aveam probleme sa-i convingem pe clienti sa plateasca pentru ea. N-ai muzica? Iti aduc eu, am o caseta in masina cu un cantec super, chiar l-as vrea pe reclama mea! – cam asa decurgeau pe la inceputul anilor 90 discutiile complet nemuzicale cu beneficiarul… Astazi avem designer de sunet, adica un artist norocos (credem noi) sau haituit (se plange el) insarcinat cu un singur lucru: sa ia telespectatorul frumos si delicat de urechi si sa-l arunce in mini-povestea noastra cinematografica. O data cu stilistul de sunet au aparut marile hituri publicitare, facute doar de muzica, dar si marile dezastre. Coloana sonora nu trebuie sa fie proasta pentru asta, ci doar usor nepotrivita. Nu e nevoie decat ca toba bas sa bata cu o milisecunda inainte de schimbarea aceea de cadru, si totul e pierdut… Sau ca sentimentul pe care tu, draga public, il traiesti cand auzi acel cantec sa fie complet diferit de cel pentru care a platit clientul… Muzica de spoturi e o afacere tot mai buna – si nu intotdeauna pentru compania de publicitate care asambleaza reclama. Marii producatori de muzica au inceput sa ne ia drept o tara complet dezvoltata, asa ca astazi, orice mail cu request-uri de melodii celebre se intoarce cu sume la fel de orbitoare precum cele platite in State sau Europa de Vest. Dar asta e deja o alta poveste, pentru care am pus un copyrighter sa scrie o doina de jale… Mihaela Nicola este matematician, presedinte Ogilvy Romania si lector universitar la Facultatea de Comunicare si Relatii Publice David Ogilvy.
Grupul italian de publishing Mondadori a mai cumparat de curand 20% din actiunile trustului de presa Attica Publications, care editeaza pe piata romaneasca, impreuna cu PBR Publishing, revista Playboy. Mondadori a ajuns astfel la o participatie de 40%. In urma acestei tranzactii, rolul grupului Mondadori in Consiliul de Administratie al companiei grecesti va fi extins, insa fara schimbari in cadrul echipei manageriale, avand in vedere ca Theo Filippopoulos va ramane presedinte si managing director al Attica Publications. Tranzactia a avut loc dupa ce compania italiana si-a exercitat optiunea de cumparare, negociata ca parte a tranzactiei din martie 2003, cand Mondadori a achizitionat 20% din actiunile Attica. Attica Publications este principala companie de publishing din Grecia cu un portofoliu de 16 titluri prezente pe piata locala si parteneriate cu trusturi de presa din Romania, Bulgaria, Serbia si Ungaria. Grupul Mondadori este unul din cele mai importante trusturi de publishing din Italia, care reuneste peste 50 de filiale si companii asociate, a caror activitate acopera intreg procesul de publishing, de la editare (carti si reviste) la tiparire, marketing si distributie. Pozitia de presedinte al grupului Mondadori este ocupata de catre Marina Berlusconi, fiica premierului si omului de afaceri italian Silvio Berlusconi. Pe langa functia la Mondadori, Marina Berlusconi este si vice-presedinte al Fininvest, care detine 48% din postul TV Mediaset, cat si membru in mai multe CA. Pentru primul semestru al acestui an grupul Mondadori a inregistrat venituri consolidate de 836,2 milioane de euro. In 2003, Attica Publications a inregistrat venituri de peste 77 de milioane de euro si a avut o crestere constanta a operatiunilor, in special pe divizia de reviste. Pentru perioada urmatoare, Attica intentioneaza sa-si consolideze pozitia de lider pe piata media din Grecia si sa se extinda mai mult, alaturi de Grupul Mondadori, pe pietele din Europa Centrala si de Est.
ISTORIE: Grupul Attica Publications a fost fondat in 1994, devenind intre timp cel mai important publisher din Grecia. LICENTE: Compania detine contracte de licenta cu o serie de companii internationale precum Hearst, Figaro, Weider Publications, Playboy Enterprises si The Future Network. SAPTAMANALE: Tiletheatis (ghid TV), Tilerama (ghid TV), Hai, She LUNARE: Madame Figaro, Playboy, Harpers Bazaar, Music Life, Celebrity, Playstation 2, Mirror, Ideas and Solutions for the House BILUNARE: Kitchen & Quality of Life TRIMESTRIALE: Maison Figaro BIANUALE: Shape, Top Hotels
Pentru o parte din bancile romanesti, administrarea banilor clientilor bogati poate reprezenta o sursa importanta de profituri in viitor. Cel putin teoretic, pentru ca ramane de vazut cat de pregatiti sunt clientii romani pentru servicii sofisticate precum cel de private banking. François Debiesse este directorul BNP Paribas Private Banking inca din 1999, dupa ce a fost incheiata fuziunea dintre BNP si Paribas. Administrator al unei averi de mai bine de 100 de miliarde de euro, el este pus acum in fata unei noi provocari. Desi conduce una dintre cele mai cunoscute firme in domeniul administrarii averilor oamenilor cu multi bani, trebuie sa gaseasca o modalitate mai buna de a face fata concurentei tot mai puternice pe care bancile elvetiene sau americane de private banking au adus-o pe piata franceza. In micul Paris, lupta pentru clientii cu multi bani nu se da, nici pe departe, cu aceeasi intensitate. Nu exista, inca, banci specializate in administrarea averilor personale, nici apetit pentru investitii foarte complexe din partea clientilor si nici sume ca cele din Franta. Bani se fac insa si in Romania, iar la concluzia acesta au ajuns in ultimul an patru banci mari de pe piata: Banca Romana pentru Dezvoltare – Groupe Société Générale, HVB Bank, Banca Comerciala Romana si Raiffeisen. Asaltul bancilor asupra pietei bogatilor are loc dupa ce un numar bun de ani singurul jucator de pe private banking a fost ING Bank Romania. De ce aceste decizii? Exista pe piata romaneasca suficienti oameni care sa dispuna de economii de minim 100.000 de euro, cat este limita minima de intrare? Si daca exista, sunt ei suficient de sofisticati pentru a aprecia un serviciu ce le poate oferi investitii in contracte futures sau fonduri internationale de risc? Cred ca putem vorbi de aproximativ 50.000 de clienti potentiali de private banking. Sumele de intrare nu sunt chiar atat de mari, pentru ca un intreprinzator, de exemplu, sa nu poata ajunge la ele, spune Misu Negritoiu, director general adjunct ING Bank Romania. Un calcul simplu, la valoarea de intrare de o suta de mii de euro, situeaza aceasta piata potentiala la minim 5 miliarde de euro. Usor de estimat, mai greu de ajuns acolo. Iar un prim motiv ar fi ca putini romani cu bani pot intelege deocamdata valoarea adaugata de private banking: existenta unui consultant propriu de investitii. Majoritatea clientilor nostri sunt foarte conservatori: nu vor sa auda nici de actiuni, ce sa mai vorbim de futures. Sunt multumiti pur si simplu sa isi mentina valoarea banilor, spune unul din consilierii de private banking ai bancilor de pe piata. Clientii romani sunt inca destul de defensivi, preferand investitii cu un grad de risc redus si mediu, apreciaza si Sorin Popa, director general adjunct al BRD. Mai concret, majoritatea clientilor romani de private banking prefera investitiile conservatoare gen depozite bancare sau obligatiuni din tara. Adica plasamente de baza pe care, cu putin efort, le-ar putea face si singuri, fara sa mai plateasca un comision de administrare, fie el si doar de 0,1 – 0,2% pe tranzactie. In aceste conditii, bancile se pot trezi intr-un cerc vicios: putini romani realizeaza deocamdata ca riscul mai ridicat al unor instrumente financiare aparent complicate poate aduce si un castig mai mare. Si fiindca nu inteleg asta, ar putea nici sa nu aprecieze serviciul. In concluzie, mingea pare a se afla in terenul potentialilor investitori. Profilul clientului actual de private banking, asa cum il vad majoritatea bancherilor, este cel al unui om destul de obisnuit care, in timp, a acumulat o anumita suma de bani. Aici contribuie, in mare masura, si suma relativ mica de la care bancile ofera aceste servicii. Practic, oricine vinde, sa spunem, un apartament in Piata Victoriei, poate trece de acest prag. Este vorba asadar, de clienti cu o cultura financiara scazuta, ce pot interpreta private bankingul ca pe o evitare a cozilor de la ghisee. Ce i-a determinat atunci pe bancheri sa atace aceasta piata? Am observat, in timp, ca in banca exista conturi cu disponibilitati semnificative care nu sunt folosite. Banii «stateau» fara sa fie folositi, se acumulau fara sa aduca nici un alt profit. Ne-am gandit, atunci, ca putem valorifica, mai eficient, acesti bani, in interesul clientilor, explica Anca Craciun, sef serviciu private banking la BCR. Private banking inseamna, insa, mai mult decat simpla administrare, in interiorul bancii, a unor conturi mai importante. Pentru ca, in ultima instanta, asta fac toate bancile. Cu sau fara departament de private banking, e greu de crezut ca un client care vrea sa plaseze intr-o banca sume de sute de mii de euro va fi pus sa astepte la coada. Ce ar putea, in acest caz sa ofere bancile unor clienti inca nesofisticati, in fata unora obisnuite? In Vest, un serviciu de private banking este aproape crucial pentru oamenii cu bani: numai numarul fondurilor mutuale de investitii in care si-ar putea plasa banii este de cateva mii. In Romania, reticenta fata de fondurile mutuale se pastreaza inca la cote record. Totusi, faptul ca bancile de pe piata romaneasca au posibilitatea de a colabora cu grupurile-mama pentru a oferi expunere externa pare sa conteze. Daca cineva are bani offshore (in conturi sau societati din afara Romaniei – n.r.) si vrea sa-i administreze acolo, lucram cu un ING din afara, spune Misu Negritoiu. Dar cat de mult il intereseaza pe un client roman sa isi investeasca banii in actiuni de la Bursa din Londra, sa spunem? De ce ar face acest lucru cand exista si pe piata romaneasca investitii atractive? Bursa de Valori Bucuresti, de exemplu, si-a triplat valoarea in ultimii ani si acelasi lucru puteau sa il faca si investitorii cu banii lor, fara eforturi speculative prea mari. La fel, castigurile aduse de depozitele in lei sunt si sigure, si foarte profitabile, in acest an in comparatie cu cele in valuta de pe pietele internationale. In conditiile in care dolarul a scazut anul acesta fata de leu, dobanzile anuale de 16 – 18% la depozitele in lei aduc randamente in dolari uriase. In Vest, si chiar in Romania, dobanzile anuale la dolar sunt de circa 3%. Este mai important cum sunt «rulate» aceste instrumente, nu neaparat natura lor in sine. Printr-o plasare adecvata, se obtin randamente ridicate, deosebit de atractive, intr-o perioada de dobanzi in general scazute pe valute, crede Liliana Damianov, head of private banking, HVB Romania. In afara de reticenta romanilor fata de risc, mai exista insa cateva elemente cu care bancile au de luptat pentru a face din private banking un succes. Unul ar fi ca atunci cand au bani, primul reflex al romanilor este sa faca investitii imobiliare: apartamente sau terenuri. Din nou active sigure. De asemenea, cel mai probabil la inceputul anului viitor sau, oricum, pana la momentul aderarii la UE, va avea loc si liberalizarea contului de capital. Ceea ce, in ultima instanta, va aduce atat o libertate mai mare in plasarea banilor, cat si o concurenta mai puternica intre banci. Romanesti sau straine. Atunci, sefii romani de private banking vor avea griji similare lui François Debiesse, directorul de la BNP Paribas. Ca forma doar, pentru ca fondul, adica banii, va avea doua zero-uri mai putin la sfarsit.
De la o anumita suma, clientii bancilor private pot beneficia de o serie de servicii personalizate. In Romania, aceasta este de minim 100.000 de euro, In Elvetia, poate ajunge si la un milion de euro.
INTERMEDIERE DE INVESTITII: Principalele instrumente disponibile in Romania sunt depozitele la termen (lei, valuta), titluri de stat sau actiuni cotate la Bursa de Valori si Rasdaq, plasamente valutare la ordin, eurobonduri, atat in tara cat si in strainatate, sau bonduri municipale.
CONDITII PREFERENTIALE: Acordate pentru anumite produse: rate de dobanzi negociabile pentru depozite, acordarea de credite in conditii preferentiale, produse Gold etc.
ADMINISTRAREA INTREGII AVERI: In tarile cu traditie, in baza unor contracte de asset management (administrare a activelor) banca poate administra intreaga avere a clientilor ei.
Inceputul acestui articol marcheaza sfarsitul zonelor defavorizate: data de 3 decembrie 2004. Nu e un sfarsit hamletian. Nu moare nimeni, iar zonele vor exista fizic inca un numar de ani, majoritatea pana in 2009 – 2010. Le va mai ramane insa o singura facilitate din decembrie anul acesta: cea privind impozitul pe profit. Nu se pune problema sa renuntam, investitia este prea mare, avem toata infrastructura la Filipesti, spune Radu Timis, seful companiei de produse din carne Cristim, una din investitiile importante din Prahova. Timis contrazice astfel, si nu este singurul, primul gand, acela al renuntarii, care poate incerca pe oricine afla despre modificarile la care a fost supusa legislatia privind zonele defavorizate in ultima perioada. Implementarea acquis-ului comunitar privind concurenta si ajutorul de stat au impus schimbari legislative care au eliminat rand pe rand toate scutirile si stimulentele aplicate investitiilor din cele 38 de zone defavorizate din Romania. Evolutia zonelor defavorizate a fost o poveste tipic romaneasca. Au creat milionari in dolari, care au stiut sa speculeze la maxim facilitatile acordate. I-a invrajbit pe unii impotriva altora, cunoscute fiind disputele dintre crescatorii autohtoni de porci cu procesatorii de carne din import care au activat in zonele defavorizate. Au atras producatori de imbracaminte si de incaltaminte in lohn, o alta particularitate a capitalismului romanesc, acum pe cale de disparitie. Din punct de vedere al atragerii investitiilor, cele aproape 600 de milioane de euro aduse pot fi considerate un succes. Criticii vor invoca evaziunea fiscala sau folosirea zonelor drept paravan de catre companii care activau in cu totul alte parti ale tarii. Legislatia in domeniul zonelor defavorizate prevedea acordarea de facilitati fiscale neconditionate de valoarea investitiei realizate de agentul economice. A existat astfel posibilitatea ca in practica un agent economic sa realizeze o investitie initiala cu valoare mica si sa beneficieze de facilitati fiscale cu valori mult mai mari decat cele ale investitiei, spune Vali Baciu, directoarea directiei pentru zonele defavorizate din Ministerul Administratiei si Internelor. In Valea Jiului, printre personajele povestii se numara vermutul Martini si bicicletele DH Sport. Timp de doi ani vermutul Martini a venit in Romania prin Valea Jiului, unde era imbuteliat de compania bucuresteana Lerida. Decizia de abandonare a facilitatii din vale nu a fost dictata de evolutia legislatiei zonelor defavorizate, ci de evolutia pietei bauturilor si de modificarile regimului vamal in domeniu. In 1999, un grup de investitori chinezi au infiintat tot in Valea Jiului compania DH Sport, care a ajuns sa ocupe in jur de 70% din piata romaneasca a bicicletelor. Anul trecut compania a avut o cifra de afaceri de 110 miliarde de lei, iar pentru acest an estimeaza o crestere la 170 de miliarde de lei. Chiar daca eliminarea facilitatilor ne-a afectat activitatea, capacitatea de productie din Valea Jiului va ramane. Intentionam sa ne extindem activitatea intr-o noua facilitate, la Deva, spune Lucian Contras, assistant manager la DHS. DH Sport colaboreaza cu peste 200 de societati comerciale, bicicletele sale fiind incluse si in oferta retelelor Carrefour si Metro. Compania realizeaza exporturi si in tari din Comunitatea Europeana – Ungaria, Germania, Spania, Marea Britanie, Italia. In regiunile in care PIB/locuitor este mai mic de 60% din media comunitara, se poate acorda ajutor de stat la intensitate maxima, precizeaza Vali Baciu. Ironia sta in faptul ca, in cazul in care s-ar aplica normativele europene privind acordarea ajutoarelor, intreg teritoriul Romaniei ar fi indreptatit sa beneficieze de ajutoare de stat.
De la 3 decembrie 2004, din numarul mare de facilitati aferente zonelor defavorizate nu va mai ramane aproape nimic. AU AVUT LE RAMANE ROMANIA ZONA DEFAVORIZATA DINTR-O PRIVIRE
scutirea de la plata taxelor vamale si a TVA pentru masini si utilaje din import sau din tara; restituirea taxei vamale pentru materii prime sau componente necesare productiei; scutirea de la plata impozitului pe profit pe durata de existenta a zonei; acordarea de ajutoare de stat pentru stimularea exportului; garantarea creditelor externe, finantarea unor programe speciale sau de investitii; scutirea de la plata taxelor percepute pentru modificarea destinatiei terenurilor.
scutirea de impozit pe profit prevazuta in Codul fiscal, pentru investitorii care au obtinut certificat de investitor inainte de data de 1 iulie 2002. Scutirea ramane in vigoare pe tot parcursul duratei de viata a fiecarei zone.
Disparitia facilitatilor a fost impusa de adoptarea acquis-ului comunitar.Practicile UE permit, pentru viitor, ajutoarele de stat regionale Conditia este ca PIB/locuitor sa fie mai mic de 60% din media comunitara Practic, intreg teritoriul Romaniei intruneste criteriile pentru ajutor de stat la intensitate maxima
NUMAR: 38 de zone defavorizate SUPRAFATA: 16.828 km2 COMPANII: 2.824 cu certificat de investitor LOCURI DE MUNCA: 53.038 INVESTITII: 600 milioane BENEFICIARE DE AJUTOARE: 1.513 companii VALOARE FACILITATI: circa 250 milioane
APARITIE: Primele zone defavorizate s-au infiintat la finele anului 1998, fiind definite drept arii geografice care inregistrau ponderi ridicate ale somajului, cu o infrastructura slab dezvoltata si lipsite de mijloace de comunicatie. BILANT: in perioada decembrie 1998 – octombrie 2004 au fost declarate 38 de zone defavorizate cu o suprafata totala de 16.862 km patrati. Fostele zone miniere, afectate de programul de restructurare a industriei aplicat de guvernele Conventiei Democratice, au ponderea cea mai mare, circa 60% din total. Zonele au fost declarate defavorizate pentru perioade variind intre trei si zece ani. Din total, 28 de zone isi vor pastra statutul de zona defavorizata si dupa 1 ianuarie 2007, data potentiala a aderarii Romaniei la UE. INVESTITORI: De zonele defavorizate au fost atrasi 2.824 de investitori. Varfurile de interes au fost anii 2000 si 2001, care cumuleaza aproape 2.500 de certificate de investitor eliberate. Numarul de locuri de munca infiintate in perioada 1999 – 2003 a fost de peste 53.000, iar valoarea totala a investitiilor a cumulat 600 de milioane de euro. Dintre cei 2.824 de agenti economici cu certificat, numai 1.513 sunt beneficiari de ajutor de stat, facilitatile insumand 6.186 de miliarde de lei. EFECTE: La jumatatea anului 2003, in 16 din cele 38 de zone declarate defavorizate ritmul de descrestere a ponderii somerilor a depasit media pe tara, iar in noua ponderea somerilor a fost sub media pe tara. NEGOCIERI: In negocierile cu UE pentru zonele defavorizate, care sunt parte din capitolul privind Concurenta, Romania intentioneaza sa solicite o perioada de tranzitie pentru scutirea de la plata impozitului pe profit pe toata durata existentei zonei defavorizate. In 2008, conform actelor normative care au stabilit modul de functionare a zonelor defavorizate, isi vor inceta existenta 3 zone defavorizate, in 2009, alte 22, iar in 2010 ultimele 3 zone defavorizate. VALOARE: In calcularea ajutoarelor de stat se va tine cont de Regulamentul Consiliului Concurentei privind ajutorul de dezvoltare regionala. Acesta stabileste, printre altele, ca intensitatea maxima a ajutorului de stat pentru dezvoltare regionala nu poate depasi 50% pentru intreprinderile mari si 65% din intreprinderile mici si mijlocii din costurile eligibile cu investitia realizata.
Numarul mare de jucatori pe piata leasingului forteaza coborarea dobanzilor la limita. In afaceri, cele mai tari lupte se dau atunci cand o piata se apropie de maturitate. Iar piata romaneasca de leasing este un bun exemplu de astfel de lupte, care vor elimina treptat din joc, prin scaderea dobanzilor, multe companii independente. Castigatorii: societatile afiliate bancilor si importatorilor auto, dar si beneficiarii leasingului. Teoriile economice spun ca dupa ce o piata a trecut de faza initiala de dezvoltare, prioritara devine atingerea unei cote de piata cat mai mari. Motivul nu este greu de ghicit: este bine sa fii cat mai in fata atunci cand in joc intra banii adevarati. Astfel de teorii nu sunt, se pare, straine nici companiilor de pe piata romaneasca a leasingului, care au inceput deja sa joace dur. Asta desi de la 1,5 miliarde de euro, valoarea actuala a pietei, pana la 5 miliarde de euro, potentialul maxim estimat, mai e ceva distanta. In lupta pentru cota de piata, societatile independente de leasing, deocamdata cele mai multe (64% din numarul total de companii), sunt prinse la mijloc intre mai puternicele companii de leasing subsidiare bancilor (15%) si cele ale importatorilor sau producatorilor (21%). Societatile independente vor disparea de pe piata sau vor fi inghitite de cei mari, crede Nicholas Ianculescu, directorul general al Renault Nissan Romania. Ca alternativa la aceasta perspectiva sumbra, independentii pot intra pe nise de piata, cum ar fi finantarea achizitiei de echipamente medicale sau a solutiilor de tehnologia informatiei, altfel nu vor rezista pe piata decat in cazul in care in spatele lor nu vine un fond de investitii, apreciaza Cornel Coca Constantinescu, presedintele Asociatiei Societatilor de Leasing din Romania. Pana acum, clientul de leasing alerga dupa cea mai mica dobanda. Mai trebuia sa fie atent ca in spatele acesteia sa nu se ascunda alte taxe si comisioane. Anul viitor, clientii ar putea ajunge la concluzia ca ar fi mai simplu sa inchirieze pe cinci ani o masina. Eventual fara nici un avans si fara a scoate din buzunar nici un leu pentru service in toata aceasta perioada. Pentru persoanele fizice, care – spre deosebire de firme – nu isi pot recupera TVA-ul, inchirierea pe termen lung va fi o alternativa la leasing, spun actorii pietei. Sunt convins ca din 2005 va aparea locatia pe durata lunga, ca o alternativa la leasingul clasic, spune Nicholas Ianculescu. Companiile de leasing nu au, asadar, mult timp de pierdut, iar acest lucru este vizibil in piata. Goana dupa cote de piata, alaturi de scaderea generala a dobanzilor bancare, a condus la scaderea semnificativa a dobanzilor de leasing in ultimii ani. Avantajul este de partea clientilor. Cu cinci sau sase ani in urma, cand in Europa dobanzile erau de 7-8%, pe piata romaneasca acestea atingeau un nivel de 50% in valuta, isi aminteste Ianculescu. Acest lucru era inacceptabil. In prezent, dobanzile au ajuns de ordinul a 9-12% pentru autovehicule, intre 10,5% si 13% pentru echipamente si peste 11% in leasingul imobiliar. Tendinta de scadere se mentine destul de puternica si multi jucatori forteaza coborarea dobanzilor la limita. Tonul l-au dat societatile afiliate bancilor si importatorilor. Societatile de leasing subsidiare bancilor imping dobanda, de multe ori, catre 7-8% (fata de 10% la companiile independente – n.r.), spune Constantinescu. Ele au avantajul ca pot sa intre pe orice segment de piata, fie el leasing auto, de echipamente sau imobiliar, cu conditia sa realizeze un volum mare de contracte. Societatile independente scad, la randul lor, dobanzile. Marjele sunt foarte apropiate, afirma si Ioana Teodorescu, directorul general al International Leasing, o companie independenta. Chiar si societatile de leasing care au sustinerea unui fond de investitii cauta variante pentru a contracara cresterea concurentei la leasingul auto prin orientarea catre alte segmente ale pietei. De exemplu, TBI Leasing, care are in spate grupul financiar TBIH Financial Services (actionar majoritar si la Omniasig), s-a orientat catre leasingul in constructii, in domeniul medical, industria usoara, sectorul turistic si hotelier. Comparativ cu anul trecut, proportia echipamentelor in portofoliul companiei in 2004 a crescut semnificativ, spune Florentina Mircea, presedinte al Consiliului de Administratie al societatii. De asemenea, spune Mircea, ponderea leasingul imobiliar in portofoliul TBI Leasing a crescut de la 2%, in 2003, la 5% in prezent. Fiecare societate de leasing foloseste atuuri diferite pentru cresterea cotei de piata. Cele care au in spate o institutie bancara solida, cum ar fi BCR Leasing, Sogelease, HVB Leasing sau Raiffeisen Leasing, pot sa se imprumute in conditii avantajoase pentru a-si finanta activitatea. Societatile afiliate unor banci au avantajul accesului mai facil la finantare si al surselor de refinantare mai ieftine, sustine Mihaela Mateescu, director de vanzari la Raiffeisen Leasing. Subsidiarele de leasing ale bancilor sunt interesate sa incheie un volum mare de contracte, chiar si la dobanda minima. Interesul lor e sa pastreze clientul la banca, spune Cornel Coca Constantinescu. Clientul mai poate sa se asigure prin societatea bancii si sa faca, eventual, tranzactii prin societatea de valori mobiliare a bancii. Tinta lor este o companie care sa ia in leasing 50 de camioane o data. In Romania, peste 90% din contractele de leasing incheiate in primele cinci luni au fost pe segmentul auto. In Europa, leasingul auto se mentine sub 45% din piata. Asadar, la noi, batalia se da inca pe acest segment. Dar nu pentru mult timp. Societatile subsidiare bancilor au un concurent puternic in cele ale importatorilor auto. Societatile dealerilor stau pe credit furnizor, spune Constantinescu, si, astfel, nu au probleme de finantare nici in cazul practicarii unor dobanzi scazute, la concurenta cu subsidiarele bancilor. Ce banca din Europa nu ar vrea sa finanteze Volvo, spre exemplu?, se intreaba presedintele ASLR. Producatorul, beneficiarul creditului, finanteaza, la randul lui, societatea de leasing, care nu are ca scop, de fapt, sa faca profit mare sau volum de contracte cu un singur client, ci sa vanda masina. Pe segmentul auto, cele mai bune oferte, in special pentru persoanele fizice, le vor avea societatile de leasing ale importatorilor. Ele vor oferi clientului posibilitatea si sa inchirieze masina pe termen lung, prin leasing operational. In acest caz, bunul nu intra in proprietatea clientului, dar rata este deductibila total din cheltuieli, iar finantatorul se va ocupa si de costurile de intretinere. Sau, la cerere, vor putea oferi o garantie extinsa, peste cea oferita de producator. Pe masura ce legislatia se va modifica, leasingul operational va fi mult mai bine delimitat de cel financiar, acesta din urma devenind o alternativa la creditul bancar. In cativa ani, apreciaza Cornel Constantinescu, bancile vor avea posibilitatea, prin lege, sa infiinteze divizii de leasing in locul subsidiarelor separate. Va disparea, astfel, un intermediar intre banca si client, ceea ce va scadea si mai mult dobanzile. Bancile se vor orienta tot mai mult catre leasingul de echipamente industriale si cel imobiliar. In segmentul auto, acestea vor prefera doar clientii mari. Intre timp, clientii mici ar trebui sa se gandeasca daca nu cumva cele cateva mii de euro pregatite pentru avansul la leasingul pentru masina n-ar trebui sa mai astepte in contul de la banca. Partea interesanta a luptei companiilor pentru banii lor abia a inceput.