BusinessMagazin

Blog

  • GHID DE PENSII: Pensia de peste hotare

    Desi numarul mare de administratori de fonduri de pensii care exista deja sau sunt in curs de autorizare nu face necesara „migrarea“ spre companii din strainatate, legislatia lasa totusi contributorilor si aceasta posibilitate. Cat este insa de avantajoasa o astfel de optiune?

     

    Contributia la un fond de pensii administrat de o companie din strainatate, dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau apartinand Spatiului Economic European, este permisa atat in cazul pensiilor facultative, cat si in cel al pensiilor obligatorii. Mai precis, un contribuabil roman poate cotiza la un fond de pensii facultativ din strainatate daca indeplineste conditiile pentru a deveni participant (respectiv sa fie angajat intr-o companie privata, functionar public, persoana autorizata, sa desfasoare o activitate independenta sau care care realizeaza venituri din activitati profesionale sau agricole), iar angajatorul din Romania poate vira contributiile catre acest fond.

     

    La fondurile de pensii facultative participarea unui angajat este limitata prin lege la maxim 15% din venitul salarial brut lunar, iar in limita a 200 de euro anual contributia este deductibila fiscal. Pe piata romaneasca functioneaza in prezent patru administratori de pensii facultative (Allianz-Tiriac, Aviva, BCR Asigurari de Viata si ING) care gestioneaza sase fonduri (cate doua administrate de ING Viata si respectiv Allianz-Tiriac Pensii Private, unul administrat de Aviva si unul de BCR Asigurari de Viata). In plus, fondul administrat de catre OTP (OTP Strateg) a primit saptamana trecuta autorizatia CSSPP, in timp ce Raiffeisen Asset Management are deja autorizat prospectul unui fond, Raiffeisen Acumulare.

     

    Incet, dar sigur, piata pensiilor facultative incepe sa se miste, in conditiile in care acestea adunau, la inceputul lui august, peste 4.200 de participanti si aveau in administrare active nete de mai bine de 112.000 de euro. Pregatirile administratorilor pentru momentul de lansare a pilonului II, respectiv a pensiilor private obligatorii, au „sugrumat“ intr-o oarecare masura startul facultativelor – numarul administratorilor interesati pentru moment de aceasta piata fiind cu mult mai redus decat al celor ce se pregatesc pentru pilonul II. Dar, odata cu terminarea campaniei de aderare pentru fondurile obligatorii (respectiv la inceputul anului viitor), este de asteptat ca numarul administratorilor interesati sa gestioneze fonduri facultative sa creasca.

     

    Pe de alta parte, pentru contribuabilii pentru care oferta locala de pensii facultative (dar si obligatorii) s-ar dovedi insuficienta, legea permite si „migrarea“ catre fonduri din strainatate. Mai precis, de la data aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, poate fi administrator de pensii facultative orice entitate autorizata pentru aceasta activitate intr-un alt stat membru al Uniunii Europene sau apartinand Spatiului Economic European. Administratorii care au fost autorizati, avizati sau supusi unei proceduri similare in vederea functionarii ca administrator de scheme de pensii facultative intr-un stat membru al Uniunii Europene nu mai trebuie sa se autorizeze si pe piata locala, ci pot furniza astfel de servicii direct din tara de origine, urmand o procedura data. Una dintre conditiile de baza este insa ca administratorul respectiv (si sistemul de pensii din tara respectiva) sa coincida cu cel romanesc, in conditiile in care in multe tari ale Uniunii Europene functioneaza un sistem de pensii ocupationale usor diferit de cel al pensiilor facultative din Romania. Spre exemplu, in Polonia, pilonul III include doua componente, respectiv asa-numitul „program al pensiilor pentru angajati“ si conturile individuale de pensionare.

     

     

    In planurile de pensii pentru angajati prima contributie este platita de angajator, angajatul avand posibilitatea sa plateasca contributii suplimentare, iar accesul la fonduri poate avea loc doar cand angajatul implineste 60 de ani. In sistemul de conturi individuale de pensionare perioada minima de economisire este de cinci ani, iar formele de economisire sunt legate de polite unit-linked, conturi de investitii la case de brokeraj, conturi bancare. In 2006 pe piata ungara activau 70 de fonduri pe pilonul III, sistem in care cotizatiile angatilor si cele ale angajatorilor trebuie sa fie de acelasi nivel. Din 2006, Ungaria a mai introdus si un al patrulea pilon de pensii, care permite cotizatiile la fonduri ce investesc exlusiv in actiuni de pe piata maghiara. In privinta randamentelor obtinute de fondurile straine, pentru a da doar un exemplu, in Polonia acestea au adus castiguri de circa 10% anual.

     

    Practic, in momentul in care administratorul din tara respectiva primeste informatiile despre contributorii romani ce vor sa participe la o schema facultativa administrata de acesta, el trebuie sa informeze autoritatea de reglementare din tara de origine care, la randul sau, intra in contact cu CSSPP. Inainte ca un administrator dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau apartinand Spatiului Economic European sa inceapa sa administreze o schema de pensii facultative cu participanti din Romania, CSSPP comunica autoritatii competente din statul membru de origine, in termen de doua luni de la primirea informatiilor, cerintele stabilite de legislatia romana privind pensiile facultative. In conformitate cu aceste cerinte trebuie gestionata schema de pensii facultative cu participanti din Romania, care vor fi transmise administratorului interesat. In raport cu contributorii romani, administratorii din alte tari trebuie sa isi desfasoare activitatea potrivit cerintelor din legislatia romaneasca, iar activitatea lor este supravegheata de catre autoritatea romana.

     

    Si in sistemul de pensii obligatorii exista posibilitatea – cel putin teoretica – de a contribui la un fond gestionat de un administrator aflat intr-o alta tara a Uniunii. Procedura este similara celei din sistemul pensiilor facultative, insa procesul este mult mai greoi – in conditiile in care „lantul“ prin care sunt virate contributiile in acest sistem este mai lung decat la pensiile facultative (fiind vorba despre virarea unei parti a contributiilor de pensii deja platite in sistemul public catre un fond de pensii administrat privat). In plus, numarul de administratori ce vor lua startul la 17 septembrie pe piata romaneasca – cel mai probabil in jur de 15 – este mai mult decat suficient pentru ca fiecare dintre cei 2,5-3 milioane de contributori asteptati sa intre in sistem anul acesta.        

  • Puncte cheie

    PENSII OBLIGATORII. Pe piata pensiilor private administrate privat, Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (CSSPP) a dat saptamana trecuta unda verde pentru un nou administrator, BCR Administrare Fond de Pensii (autorizand in acelasi timp si prospectul schemei sale de pensii), si a autorizat fondurile de pensii administrate de Aviva (Pensia Viva), Allianz-Tiriac (AZT Viitorul Tau), ING Fond de Pensii (ING), Generali (Aripi) si BT Aegon (Vital). Astfel, pana la inchiderea editiei au fost autorizati 12 administratori de fonduri obligatorii, in timp ce alte companii se afla inca in asteptare pentru licenta (AG2R, Bancpost, KD Life, Marfin-Egnatia, Romexterra-Delta si Zepter). Alti administratori – AIG, BRD-SocGen, Interamerican, Omniasig, OTP si Prima Pensie – sunt deja autorizati si se afla in faza de autorizare a fondului (etapa ulterioara primirii licentei si autorizarii prospectului. Vanzarea va incepe la 17 septembrie, data pana la care nici unul dintre administratorii autorizati nu are voie sa isi promoveze sau sa-si vanda fondurile. 

     

    PENSII FACULTATIVE. Tot saptamana trecuta CSSPP a autorizat un nou fond de pensii facultative, OTP Strateg, administrat de OTP Garancia Asigurari. Pe piata sunt deja active sase fonduri facultative (cate doua administrate de ING Viata si respectiv Allianz-Tiriac Pensii Private, unul administrat de Aviva si unul de BCR Asigurari de Viata). In plus, Raiffeisen Asset Management are deja autorizat prospectul unui fond, Raiffeisen Acumulare. La inceputul lunii august, fondurile de pensii facultative active pe piata romaneasca adunau peste 4.200 de participanti, si aveau in administrare active nete de mai bine de 112.000 de euro.

     

    EXTERN. Teoretic cel putin, orice contributor eligibil din Romania poate sa-si directioneze banii catre un fond din strainatate, urmand o procedura stabilita de legea romana. Totusi, pentru ca acest lucru sa se poata intampla, intre sistemul romanesc si cel din tara respectiva trebuie sa existe compatibilitate, iar angajatorul roman unde lucreaza contributorul respectiv sa poata vira banii la fondul din strainatate. Administratorii care au fost autorizati, avizati sau supusi unei proceduri similare in vederea functionarii ca administrator de scheme de pensii facultative intr-un stat membru al Uniunii Europene nu mai trebuie sa se autorizeze si pe piata locala, ci pot furniza astfel de servicii direct din tara de origine, insa trebuie sa se supuna legislatiei romane din domeniu, iar activitatea lor este urmarita tot de catre CSSPP.

  • STUDIU DE CAZ: Cum ia Xerox consumabile de la concurenta

    CONTEXTUL: „Vanzarile de cutii“, cum numeste comertul cu echipamente hardware Marius Persinaru, directorul general al Xerox Romania, au o profitabilitate limitata de presiunea pe pret a concurentei. Consumabilele dintr-o imprimanta, de exemplu, aduc insa profituri de doua cifre, pentru ca in general clientul de hardware ramane prizonierul unei singure marci de toner.

     

    DECIZIA: A fost lansata Xerox Global Services, care ofera servicii de externalizare a gestiunii flotelor de echipamente de birou, in special pentru marile companii multinationale. Orice incident care impiedica functionarea faxurilor, a imprimantelor sau a copiatoarelor, la orice filiala din tara a clientilor, trebuie depasit in termene de timp care merg pana la interventii in maxim o ora.

     

    EFECTELE: Profitabilitatea diviziei de servicii rivalizeaza acum cu cea de vanzari de consumabile, in parte pentru ca cele doua se afla in legatura directa. Xerox incearca sa foloseasca consumabile proprii si pentru echipamentele non-Xerox, iar unde nu se poate – intre 5% si 7% ca volum din total – cumpara de la concurenta.

     

    Aparent curios, Xerox e un cumparator fidel de consumabile ce poarta marca unor concurenti ca HP sau Brother. Explicatia trebuie cautata la departamentul de servicii al companiei, cel care se asigura ca echipamentele de birou ale clientilor functioneaza la foc continuu, fie ca sunt Xerox sau nu.

     

    Angajatii biroului de la Bucuresti al companiei de audit KPMG nu se plang ca atunci cand au nevoie de o interventie rapida la unul din faxuri sau imprimante trebuie sa sune la Xerox, cu care KPMG are contract de externalizare a acestor servicii. Pentru o companie care nu doar ca analizeaza vrafuri intregi de coli A4, date despre performantele financiare ale clientilor, ci si produce la randul ei cantitati similare, intreruperea functionarii unui echipament de copiere, scanare sau imprimare poate insemna foarte bine ca angajatii acelui departament ar putea sa plece acasa pentru restul zilei. Interventia celor de la Xerox se face insa la fel de prompt ca a unor angajati proprii aflati la etajul de deasupra – in fapt, chiar asa stau lucrurile: cativa oameni de la Xerox au biroul la sediul KPMG si au devenit un fel de companie in companie, iar daca nu ar exista cardurile bancare, singura data cand ar trebui sa treaca pe la birourile angajatorului Xerox ar fi in zilele de salariu.

     

    Contractul de outsourcing pentru gestionarea flotei de echipamente de birou ale KPMG de catre divizia de servicii a companiei americane, Xerox Global Services, dateaza din 1997. Razvan Botezatu, manager al acestei divizii in Romania, isi aduce aminte ca KPMG a fost si primul client autohton. Acum exista 35 de clienti, cu contracte de valori cuprinse intre cateva mii de dolari lunar si cateva sute de mii de dolari. De regula, clientii care au contract la nivel global cu Xerox sunt si clientii locali ai diviziei din Romania.

     

    Fiecare contract in parte are particularitatile lui, dar ca linie generala, ele mentioneaza timpul maxim in care Xerox se obliga sa inlocuiasca o piesa defecta a unui echipament, hartia sau tonerul din echipamentele de imprimare. Din punctul de vedere al timpului de interventie, cel mai solicitant contract este cel cu o companie din domeniul bancar, la care timpul de rezolvare a unei probleme trebuie sa fie mai mic de o ora. „Intr-o ora trebuie sa afli ca ai o problema si sa o si solutionezi. Chiar si in Bucuresti e greu de intervenit daca biroul e undeva in Drumul Taberei, cu atat mai mult intr-o filiala dintr-un orasel“, spune Razvan Botezatu. Secretul este sa existe deja un stoc de consumabile chiar la sediul firmei client. In cazul unor defectiuni care necesita schimbarea unei piese, lucrurile nu mai sunt atat de simple si Xerox trebuie sa foloseasca servicii de curierat pentru a livra piesa inlocuitoare. „Pentru o piesa de 50 de euro, costul de trimitere poate fi inca pe atat sau chiar mai mult, in functie de greutate sau volum.“

     

    Dar profitabilitatea este buna pentru divizia de servicii, una din cele mai mari din aceasta regiune si comparabila cu cea din vestul Europei. Cifrele exacte nu sunt publice, Xerox oferind doar date consolidate la nivel global. Ca reper, Botezatu spune insa ca marjele cu care opereaza sunt comparabile cu cele ale diviziei de vanzare de consumabile, in mod traditional cea mai profitabila a unei companii din industria echipamentelor de birou. Sa ne gandim doar la cazul cel mai simplu, o imprimanta banala de 100 de euro pentru acasa, la care cartusele din interior valoreaza jumatate din acest pret, doar ca trebuie schimbate periodic: acesta este si secretul profitabilitatii a diviziei de servicii. Xerox e unul din cei mai mari producatori de tonere la nivel global, o buna parte fiind compatibile cu alte marci de echipamente. Tot la nivel international, divizia de servicii cumpara de la alti producatori intre 5% si 7% din volumul necesar de consumabile, dar acest procent este in crestere. „Atunci cand cumpar de la altii sunt constrans de preturile lor, nu pot controla costul decat intr-o anumita limita. Singura varianta de a optimiza costul este de a comanda volume mari pentru a obtine discount-uri“, spune Razvan Botezatu, managerul diviziei. Folosind consumabile produse de Xerox, Botezatu poate sa realizeze un echilibru, taind din marja de profit de la produs (toner) pentru a o creste pe cea a serviciului sau viceversa.

     

    Tot de aici rezulta principalul argument al companiei in a-i convinge pe clienti sa-si externalizeze departamentul care se ocupa de gestionarea flotei de echipamente de birou. Prin contract, Xerox se obliga sa reduca cheltuielile acestui departament cu procente intre 10% si 25% – nu inainte de a face un raport initial in care se analizeaza costurile unui potential client cu echipamentele de birou. Daca reducerile de costuri care ar putea fi obtinute pe baza raportului nu se incadreaza intr-un minim confortabil de 10%, Botezatu spune ca nu este interesat de client. „Sunt insa foarte putine firme care pot sa spuna la orice moment «stiu cat ma costa, stiu cat se imprima, stiu cat se copiaza, stiu ce probleme am»“, sustine Botezatu. In unele cazuri, recomandarile raportului sunt sa fie crescuta flota de echipamente, pentru ca exista o nevoie mai mare, si atunci intra in scena departamentul de vanzari de echipamente al Xerox sau chiar se recomanda un alt producator cu produse potrivite.

     

    Proportia echipamentelor non-Xerox in randul clientilor diviziei de servicii este la fel de confidentiala ca majoritatea datelor locale despre compania care a obtinut anul trecut venituri de 50 de milioane de euro pe piata romaneasca. „Evident ca in cazul instalarii unor echipamente noi recomandam si predomina cele Xerox, altfel ne numeam Razvan Global Services“, spune Botezatu. Dar asteptarile sunt publice: „Divizia de servicii va continua sa fie si in 2007 principalul motor de crestere a veniturilor. Miza cea mai mare pentru noi o reprezinta externalizarea serviciilor de pe piata companiilor. La vanzarea de cutii nu poti face valoare adaugata“, spunea recent Marius Persinaru, directorul general al Xerox Romania, referindu-se la vanzarile de hardware.

     

    Una dintre variabilele care ar putea influenta asteptarile pozitive este insa faptul ca odata cu integrarea in UE, firmele mai mici din zonele invecinate reprezinta o concurenta in teritoriile aflate in vecinatatea granitei. Este cazul zonei de vest, in care companii din Ungaria pot trece granita mult mai usor si sunt mai apropiate de clienti decat sediul central al Xerox din Bucuresti. Externalizare ad literam.

  • Privatizare in doua etape

    Pana la sfarsitul acestei luni, Slovenia va publica anuntul prin care scoate la privatizare operatorul national de telecomunicatii Telekom Slovenia. Statul sloven controleaza impreuna cu fondurile sale de investitii 74,13% din actiunile operatorului.

     

    Initial va fi scos la vanzare un pachet de 49,3%, statul dorind sa pastreze 25% din actiuni, pentru a-si putea exprima punctul de vedere in luarea deciziilor-cheie. Dupa cativa ani in care statul se va asigura ca firma castigatoare isi respecta obligatiile contractuale, aceasta va putea sa-si exercite optiunea de a cumpara si pachetul de 25% de actiuni ramas la stat. Conform cotatiilor Telekom Slovenia la bursa de la Ljubljana, valoarea intregului pachet de actiuni detinut de guvernul sloven este de 3,3 miliarde de euro. In urma cu un an, analistii de pe piata de capital considerau deja pretul actiunilor Telekom Slovenia drept extrem de ridicat; intre timp, acesta s-a dublat. Potrivit cotidianului local Finance, si-au exprimat intentia de a participa la viitoarea licitatie compania spaniola Telefónica, Deutsche Telekom, firma rusa Sistema si cea islandeza Simmin (Iceland Telecom). 

  • Un tigru cam prea agresiv

    Economia Letoniei a inregistrat in al doilea trimestru o rata anuala de crestere de 11,3%. Rezultatul, calculat in baza datelor preliminare, a depasit atat estimarile analistilor, cat si cresterea din primul trimestru, de 11,2%.

     

    Ilmars Rimsevics, guvernatorul bancii centrale a Letoniei, tara cu cel mai mare ritm de crestere economica de pana acum dintre statele Uniunii Europene, a admis ca economia se supraincalzeste din cauza inflatiei ridicate si a cresterii economice cu doua cifre. La sfarsitul lunii iulie, rata anuala a inflatiei era de 9,5%, cel mai mare nivel din UE. Numai in iulie inflatia a fost de 1,2%, din cauza majorarii preturilor la tutun si la servicii, cum ar fi cele financiare, hoteliere si de catering. Rimsevics a avertizat si asupra aparitiei unei spirale inflationiste, spunand ca din cauza cresterii preturilor, angajatii ar putea solicita mariri de salarii.

  • Carbune pentru nemti

    Companiile miniere din Rusia incearca sa ocupe din timp loc pe piata germana a energiei, care se va transforma radical dupa prognozata inchidere a minelor de carbune.

     

    Din cauza costurilor de productie ridicate, guvernul german a decis inchiderea treptata a minelor de carbune pana in anul 2018, economisind astfel subventiile enorme acordate industriei. Una din optiunile luate in calcul de Germania pentru a acoperi necesarul de carbuni este majorarea importurilor din Rusia. Deja au inceput negocierile dintre partea germana si mai multi producatori rusi de carbune. In prezent, Rusia exporta anual aproape 50 de milioane de tone de carbune, din care 30% este livrat in Europa Occidentala, in special in Germania si Marea Britanie. Aici preturile sunt duble fata de cele din Rusia, respectiv 44 de euro pe tona, fata de 22 de euro. Potrivit analistului Igor Nujdin de la Zenit Bank, citat de cotidianul de afaceri Kommersant, inlocuirea carbunelui german cu cel rusesc ar putea genera venituri anuale suplimentare de 960 mil. euro pentru companiile miniere rusesti. Pentru ele, principalul obstacol in obtinerea contractelor se asteapta sa fie carbunele ieftin din Australia si Noua Zeelanda.

  • NU ESTE SINGURUL

    Maor Zinger nu este singurul om din judetul Brasov care controleaza aici afaceri de multe milioane de euro.

     

    GRUPUL LUI COSTAN. Grupul ICCO din Brasov, cu afaceri in constructii, echipamente electrice si constructii electrice, tehnice si termice, echipamente medicale si reprezentant in Romania al Bell Helicopter, este principala afacere a lui Calin Costan si este evaluata la aproape 50 de milioane de euro, conform Mirelei Radulescu, director de marketing al grupului.

     

    FOTBALISTUL.  Adrian Ilie, originar din Brasov, a plasat in hoteluri si restaurante din zona peste 7 mil. euro.

     

    CONSTRUCTORUL. Ioan Neculaie detine grupul Prescon, cu activitati in industria materialelor de constructii si venituri estimate pentru 2006 de circa 150 de milioane de euro, are hoteluri in Poiana Brasov, o ferma, o livada si o podgorie, dar este si actionarul majoritar al fabricii de camioane Roman SA, actualmente in proces de lichidare.   

     

    CEI CE AU PLECAT DIN BRASOV. Cativa dintre cei mai bogati oameni din Romania, printre care Ion Tiriac – primul miliardar roman in euro – au plecat din Brasov, ca apoi sa se intoarca aici pentru a porni diverse afaceri. Tot din Brasov sunt originari si Adrian Sarbu, creatorul grupului MediaPro (din care face parte si compania care editeaza BUSINESS Magazin) si Mihai Miron – fondatorul afacerii Europharm, vanduta catre compania britanica GSK.

  • MAOR ZINGER

    • Varsta: 34 ani
    • Nationalitate: Romana, israeliana
    • Biografie: Nascut in Romania, la Tecuci, a emigrat in copilarie cu familia in Israel, de unde s-a intors la inceputul anilor ’90 pentru a incepe afaceri in Brasov.
    • Stare civila: Divortat, doi copii
    • Avere: 350 mil. euro – evaluarea  terenurilor si cladirilor pe care le detine in Brasov. Zinger mai detine insa afaceri, tot in zona imobiliara, in Israel si Statele Unite.

  • MUNTELE TAMPA N-O SA-L CUMPAR

    Daca si-ar vinde maine toate terenurile si cladirile pe care le are in Brasov, Maor Zinger estimeaza ca ar incasa in jur de 350 de milioane de euro. Aceasta suma il pune pe Zinger (34 de ani) in pozitia de cel mai tanar roman milionar in euro si, de asemenea, in postura de cel mai tanar burlac milionar roman.  


    Israelianul nascut in Romania isi deseneaza expansiunea de la biroul sau, situat intr-o cladire verde oarecare, din spatele Eliana Mall, la iesirea din Brasov spre Sibiu. Deasupra scaunului are o harta a municipiului Brasov, dar sustine ca o stie pe de rost, la fel cum stie si cati din centimetrii de pe acea harta sunt in fiecare moment ai lui. Detine acum, conform propriei estimari, terenuri si cladiri in Brasov evaluate la 350 de milioane de euro. In Brasov e cunoscut ca Ori. Sau ca „regele imobiliarelor“. A dezvoltat sau are in proiect complexuri comerciale, apartamente, case de vacanta, hoteluri, pensiuni, restaurante, o firma de paza, echipe sportive, parcuri de distractii si presa – insa principala sa afacere, pe langa care toate celelalte par hobby-uri, sta in tranzactiile cu terenuri.

     

    La sfarsitul acestui an, Maor Zinger va deschide la Brasov primul hotel de cinci stele din oras, cu 100 de camere. Spune ca a sesizat o crestere importanta a cererii la acest nivel si ca are de gand sa nu rateze niciun om de afaceri care cauta o cazare de lux in Brasov, mai ales ca majoritatea respectivilor oameni de afaceri vin la Brasov ca sa caute ceva ce aproape numai la el pot gasi. „Toata lumea cauta terenuri“ – spune el, spunand ca suprafetele pe care le detine si care sunt sau pot deveni de vanzare insumeaza suprafete de ordinul „catorva zeci bune de kilometri patrati, poate chiar mai mult“.

     

    A fost acuzat de cotidienele centrale si locale de relatii de afaceri cu personaje dubioase si mai ales de relatii cu cel numit „prietenul lui Basescu de la Brasov“ – primarul Brasovului, fruntasul PD Gheorghe Scripcaru, in virtutea carora ar fi achizitionat preferential o serie de terenuri in judet, mai ales dintre cele rezultate de pe urma lichidarii unor intreprinderi industriale de aici. Numele lui Zinger a fost pomenit in contextul a ceea ce presa a numit „mafia imobiliara de la Brasov“, dupa ce primarul Scripcaru a ajuns sa fie cercetat de DNA pentru un schimb suspect de terenuri de pe platforma Roman cu un alt magnat brasovean, Ioan Neculaie. Si anul trecut, si anul acesta, Zinger a avut controale de la Garda Financiara si de la politistii de la DIICOT, fiind suspectat de spalare de bani si evaziune fiscala. „Da, au venit si de la Garda Financiara, si de la Crima Organizata, legat de acuzatii cum ca as avea legaturi cu primarul, cu deputati, cu generali. Am prieteni in toate mediile, nu am nicio problema sa recunosc, iar cu primarul ma inteleg bine si nu vad de ce nu m-as intelege – avem nevoie unii de altii in diverse situatii“, sustine Zinger, adaugand aproape sfidator: „De asta imi si place Brasovul si doar aici investesc, pentru ca sunt prieten cu toata lumea. De ce sa ma duc intr-un oras unde nu cunosc pe nimeni si sa stric afacerile localnicilor? Eu sunt localnic aici, aici investesc“.

     

    Acuzatia ca isi datoreaza succesul in afaceri protectiei lui Scripcaru o intoarce in favoarea sa: „O cauza pentru care sunt controlat este profitul bun pe care l-am obtinut anul trecut, anul cu cea mai mare marja de profit pe terenuri – am obtinut preturi foarte bune, formate in urma unor cresteri succesive si de 20 de ori“. Zinger sustine ca munca intensa l-a adus aici: lucreaza de la 7 dimineata pana la 10 seara in biroul sau si iese din cand in cand, cu una dintre cele sapte masini ale sale, doar pentru a negocia tranzactiile importante sau pentru eveni-mente mondene. A divortat anul trecut si spune ca vrea sa mai munceasca in ritmul acesta pana la maxim 40 de ani: „Atunci vreau sa ma retrag, sa beau cafea si sa ma plimb in toata lumea“.

     

    Maor Zinger are o poveste asemanatoare cu a multor oameni de afaceri israelieni nascuti in Romania care s-au intors dupa 1990 pentru a face afaceri in tara. De fapt, in 1990 s-a intors intai tatal lui, care a infiintat la Brasov prima firma privata. „A intrat in afaceri cu Intex Brasov, cumparand 51% din firma si a continuat afacerile lor“, explica Ori Zinger. La sfarsitul lui 1992, pe cand avea aproape 20 de ani, a venit la Brasov si Zinger junior, care a inceput sa faca „diverse afaceri, in special cu mobila“. Nu impreuna cu tatal sau: „El a avut afacerea lui, eu pe ale mele. Niciodata nu am facut afaceri impreuna, el e mult prea calculat, eu fac afaceri altfel, risc, ma arunc, ma oblig si ma indatorez“.

     

    Asta pana in 1997, cand si-a dat seama ca din imobiliare se fac cei mai multi bani si a deschis agentia imobiliara Atlanta House. Atunci s-a si mutat definitiv la Brasov. „Am inceput prin a cumpara apartamente si a le revinde cand piata crestea, iar in paralel am inceput sa dezvolt si proiectele proprii“, povesteste Zinger. Cel mai mare proiect construit prin Atlanta House, respectiv Tivina – cele doua firme ale lui Zinger prin care sunt coordonate afacerile imobiliare – a fost constructia parcului comercial de la iesirea din Brasov spre Sibiu, in cartierul Bartolomeu.


    Ori Zinger a avut o strategie clara cu zona Bartolomeu: „Am cumparat majoritatea terenului din aceasta zona, l-am curatat si am facut infrastructura cu patru ani in urma, apoi am deschis zona aici cu Brintex (magazin tip en-gros – n. red.) si cu Eliana Mall, iar dupa mine a venit si va veni toata lumea“.


    Intr-adevar, cu un an in urma lantul de hipermarketuri Real, parte a grupului Metro, a deschis un magazin langa Eliana Mall, iar recent Ori Zinger a vandut doua bucati de teren pentru alte doua magazine: „Am vandut teren lui Dan Ostahie (proprietarul Altex – n. red.), care mi-e prieten bun, pentru a construi aici un magazin Media Galaxy, iar luna viitoare se va deschide un magazin de bricolaj pentru care am vandut teren si o hala“. Este vorba despre reteaua turceasca de bricolaj Tekzen, care a investit 1,5 milioane de euro pentru a amenaja spatiul cumparat de la Zinger si care va deschide luna viitoare la Brasov primul magazin din cele 14 planificate pentru Romania in urmatorii doi ani. La mica distanta de parcul comercial al lui Zinger, a inceput constructia unui cartier de locuinte, Avantgarden, dezvoltat de grupul german Maurer & Kasper.


    Zona comerciala pe care Zinger a deschis-o in cartierul Bartolomeu este a doua de acest tip din oras, dupa cea de la intrarea in Brasov dinspre Bucuresti. „Acolo este intr-adevar cea mai mare zona comerciala, dar eu nu am fost tentat sa dezvolt acolo, deoarece mai erau si alti investitori care aveau teren in zona si am preferat sa vand ce aveam si sa dezvolt aici“, spune Zinger. 


    In ultimii ani, campul de pe marginea bulevardului Calea Bucuresti a devenit un orasel comercial, in care s-au investit peste 100 de milioane de euro, conform unei declaratii a primarului Gheorghe Scripcaru, si unde sunt prezenti cei mai importanti retaileri din Romania: Carrefour, Selgros, Metro, Mobexpert, Praktiker, Bricostore si toti cei trei rivali de pe piata de electronice si electrocasnice: Domo, Altex si Flanco. 


    Zona comerciala de pe Calea Bucuresti s-a dezvoltat insa accentuat in 2005, astfel ca ambele tipuri de magazine cu care Ori Zinger a deschis zona comerciala Bartolomeu erau la momentul respectiv (2004) noutati in Brasov: Brintex – primul en-gros de mari dimensiuni, iar Eliana Mall – primul mall din oras, cu primul cinematograf multiplex. Abia din 2005 piata mall-urilor din Brasov s-a diversificat si au aparut My Place (cu o investitie de 3,5 milioane de euro, situat langa gara, unde a fost deschis si Hollywood Multiplex) si MacroMall (cu o investitie de 7 milioane de euro, situat in zona comerciala de la intrarea in Brasov dinspre Bucuresti). 


    Dupa deschiderea celor doua centre comerciale in Bartolomeu, care s-au alaturat altor spatii comerciale disparate pe care Maor Zinger le detinea in oras, romano-israelianul a capatat aura „omului care detine jumatate din spatiile comerciale din Brasov“.


    „Asa ma cunoaste acum toata lumea, si la inceputul anului 2005 aveam aproape 80% din spatiile comerciale, dar de atunci pana acum nu mai detin decat aproximativ 40% din aceasta piata, deoarece alte zone comerciale din Brasov au crescut, iar eu nu am mai dezvoltat nimic de atunci“, isi explica Maor Zinger strategia de a dezvolta pe segmentul comercial exact atat cat sa nu fie riscant. „Piata asta se dezvolta, dar eu nu mai dezvolt in continuare. Nu am de gand sa fac alte complexuri comerciale, sunt suficiente cele pe care le am. Si nu vreau sa construiesc spatii pentru a le inchiria, nu mi se pare profitabil“, spune Zinger, care nu crede ca va accepta o propunere a lantului de bricolaj Praktiker, aflat in cautarea unui spatiu construit deja pentru a-l inchiria.


    In 2004, dupa ce a lansat spatiile comerciale si a finalizat si o serie de cladiri de birouri, Zinger a renuntat la firma de constructii cu care ridicase zona Bartolomeu, cu gandul ca, daca mai are ceva de dezvoltat, o sa foloseasca „firme ale unor prieteni care au constructiile drept obiect principal de activitate“. Principalul motiv al vanzarii firmei de constructii a fost ca voia sa isi concentreze fortele intr-o singura directie. „Acum ne ocupam doar cu terenuri. Cumparam fabrici, le curatam, le taiem, scoatem toate avizele de mediu, scoatem PUZ pentru ele si vindem mai departe teren, de obicei in loturi mici“, spune Zinger, admitand ca in acest fel a ajuns sa detina suprafete mari, pe care ulterior a putut sa le vanda pentru constructia de zone rezidentiale sau de proiecte industriale, acestea din urma mai ales in afara orasului.


    Omul de afaceri spune ca a cumparat astfel de terenuri atat de la fabrici nevoite sa se mute in afara orasului – date fiind normele UE ca fabricile sa nu mai fie in orase -, cat si de la societati care au intrat in lichidare. Cele mai mari fabrici carora le-a cumparat terenul au fost Lubrifin si Romradiatoare, care au adus in portofoliul lui Zinger aproape 80 de hectare de teren, dar si platforma Roll-Ing si o parte din Hidromecanica.


    Cea mai recenta achizitie a fost la inceputul lunii iulie, cand Zinger a cumparat de la AVAS cu 7,65 milioane de euro platforma fostei fabrici de coloranti Colorom Codlea, cu un teren de 44 de hectare. Compania, specializata in fabricarea de coloranti si hartie heliografica, a intrat in procedura de reorganizare judiciara in luna august a anului 2005, iar in august 2007 tot terenul este deja in posesia lui Zinger. „Acolo va dura cam un an si jumatate sa facem ecologizare, care va costa 1,5 milioane de euro.“ Intr-un an si jumatate, terenul va valora, conform omului de afaceri, de cel  putin cinci-sase ori mai mult decat a platit pe el („poate chiar mai mult, spre 50 de milioane de euro, desi nu stiu deocamdata daca il voi vinde pe tot“).


    Achizitia terenului respectiv, care implica si faptul ca Zinger capata controlul asupra barajului de captare a apei care asigura alimentarea cu apa a municipiului Codlea, a starnit numeroase controverse, atat politicieni, cat si lideri de sindicate din judet acuzand faptul ca un investitor privat a ajuns sa controleze un astfel de obiectiv. Acum, Zinger sugereaza ca n-are niciun fel de intentii ascunse cu terenul Colorom, declarand ca va vinde cea mai mare parte din el pentru proiecte rezidentiale, comerciale sau industriale si poate isi va mai pastra o parte pentru a-si pune in aplicare o idee mai veche: „Poate pe o parte din terenul de la Codlea, poate si pe altele, vrem sa dezvoltam cateva proiecte importante de logistica, in special depozite mari, de 10-20.000 mp, care vor fi foarte cautate odata cu deschiderea aeroportului la Brasov“, sustine Zinger.


    Aeroportul de la Brasov, deocamdata blocat de o serie de intarzieri (din cauza unor cereri de retrocedare), ar trebui sa fie construit in zona Ghimbav pana in 2010, in urma unei investitii de 100 de milioane de dolari si a unui parteneriat intre canadienii de la Intelcan si Consiliul Judetean Brasov. Constructia aeroportului ar insemna si venirea mai multor companii producatoare la Brasov, care vor dori, bineinteles, terenuri. De aceea, Zinger nu se grabeste sa vanda spatiile mari pe care le are. Mai ales ca pretul terenului la Codlea va creste atat pentru ca acesta este trendul pentru urmatorii ani, cat si pentru ca municipiul se afla printre zonele cu dezvoltare accelerata in judet. Iar Maor Zinger stie prea bine ca mai sunt si altele: „Nu numai terenurile pe care le am in Brasov sunt pretioase, dar si cele din zonele in dezvoltare precum comunele Sanpetru, Cristian sau Rasnov, catre care se vor uita multi potentiali cumparatori in urmatorii doi-trei ani“.


    Si in aceste comune, Zinger a cumparat teren in loturi mari. Terenurile din comunele brasovene sunt si vor fi o afacere buna, comenteaza el, deoarece le-a cumparat cu pretul foarte jos si in loturi mari, pe care le parceleaza si le vinde pe bucati, in loturi intre 600 si 1.000 de metri patrati.  


    Si nu cumpara teren numai de la fabrici, ci si de la persoane fizice sau juridice care stiu ca firmele lui se misca repede si platesc cu bani gheata: „Cumparam terenuri de la oricine atat timp cat sunt sub pretul pietei“. Zinger se descrie ca un negustor de terenuri – „cumpar doar ce stiu eu ca va creste foarte mult in urmatorul an sau doi si il voi vinde cel putin triplu“. Face insa si exceptii, cand e vorba de un teren unde vrea sa dezvolte vreun proiect propriu: „Doar in astfel de cazuri reactionez ca majoritatea cumparatorilor de pe piata“.


    Desi pare una dintre cele mai complicate parti ale afacerii cu terenuri, gasirea de loturi de cumparat este simpla pentru cei 70 de angajati (dintre care 14 contabili, iar restul oameni de marketing si directori de achizitii) care se ocupa de tranzactiile cu terenuri pentru Maor Zinger. Si aceasta pentru ca nu le cauta ei, ci invers, vanzatorii vin la ei.


    Filozofia lui Zinger sta in modul de lucru: „Ma diferentiez in piata prin faptul ca alte firme fac due-diligence cate o luna pentru cate un teren, pe cand la mine dureaza o zi: de dimineata pana seara am verificat si am evaluat terenul, seara dam raspuns si a doua zi mergem la notar“. Este si strategia prin care, avand oferte nu numai de cumparare, ci si de vanzare, are tranzactii foarte dese: „Si azi am cumparat un teren (23 iulie – n. red.), si saptamana trecuta am cumparat trei. Cand nu cumpar, vand“.


    Tranzactiile din ultimul an s-au diferentiat semnificativ de anii trecuti: „2006 a fost anul cu cea mai buna marja de profit, media de crestere a pretului unui teren de la inceputul pana la sfarsitul anului fiind si de 20 de ori“. Zinger spune ca nu are o perioada de asteptare pentru a vinde un teren: „Pot sa il cumpar azi si sa il vand luna viitoare daca ii pot dubla pretul, iar daca pretul nu creste, astept pana creste“. Printre tranzactiile cu terenuri, Zinger are si alte proiecte. Deocamdata, nu pe rezidential, premisa fiind ca in Brasov anul acesta vor incepe proiecte de peste 10.000 de apartamente si „numai eu am vandut terenuri pentru aproape 7.000 de apartamente“.


    Pe Zinger il tenteaza insa industria ospitalitatii: pe langa hotelul de cinci stele din Brasov (caruia ii va face concurenta doar hotelul Aro, detinut de SIF Transilvania, care a intrat in renovare capitala pentru a trece la cinci stele), care se va numi tot Eliana – nume compus din prenumele copiilor sai -, ca si mall-ul din Bartolomeu, omul de afaceri are in pregatire un lant de pensiuni. „Vor fi pensiuni de patru-cinci stele, in Brasov, pe strazile principale si vom incepe cu sase unitati, urmand sa extindem pana la 20 anul viitor“; Zinger spune ca pensiunile merg foarte bine in Brasov, mai bine chiar decat in Poiana Brasov, unde de altfel are o singura afacere, si anume complexul Capra Neagra (restaurant si club de distractii).


    Proiectul care ii place insa cel mai mult acum este unul pentru un parc de distractii: „Este vorba despre o combinatie intre tot ce inseamna un aquapark si tot ce inseamna parc de distractii pe uscat, cu castel de joaca pentru copii, terenuri de tenis si fotbal, piscine indoor, outdoor, lac artificial foarte mare pentru jet-ski si plimbare cu barca si un hotel de 100 de camere“, explica Zinger. Este si unul dintre putinele proiecte la care accepta sa dea detalii: parcul se va intinde pe 5-6 hectare si va necesita o investitie intre 15 si 20 milioane de euro. Nu va fi primul aquapark din Brasov – un altul s-a deschis saptamanile trecute la iesirea din Brasov spre Sighisoara. „Acela este mai mult un centru sportiv, cu mare parte din piscine acoperite, cu saune care pot fi folosite si iarna, pe cand proiectul meu va fi un parc de distractii combinat si va fi gata in aproximativ doi ani.“


    Proiectele sunt insa „doar proiecte“ – comenteaza Zinger. „Nu le contorizez in detinerile mele pana nu sunt gata, am si alte afaceri care sunt deja puse pe picioare si care aduc venituri, desi foarte mici daca le compar cu terenurile, si care valoreaza per total pana in 20 de milioane de euro“, spune Zinger. In afara de afacerile cu terenuri, mai are afaceri in domeniul service-urilor auto, al comertului cu piese de schimb pentru masini si feronerie, o firma de paza si un complex de restaurante in Poiana Brasov. Pe langa acestea, a mai avut si o echipa de raliu (cu masini de curse, camioane, masini de service, de antrenamente, cunoscuta sub numele de echipa „Atlanta House“), in care a investit 2 milioane de euro si pe care a vandut-o dupa ce „a obosit“.     „Am construit aceasta echipa deoarece masinile sunt principalul meu hobby, dar era destul de obositor si am renuntat“, spune Zinger, care a mai investit si in echipa de fotbal FC Brasov – „de unde de asemenea m-am cam retras“, singura echipa pe care o mai sustine fiind cea de K1. 


    Omul de afaceri precizeaza ca averea imobiliara pe care si-o estimeaza la 350 de milioane de euro nu include afacerile din afara celor cu terenuri si nici pe cele pe care le detine in Israel sau SUA sau bunurile personale. „Este adevarat ca baza afacerilor mele este in Romania, dar pentru mine afacerile nu inseamna doar Romania; am activitati si in alte parti, tot predominant pe imobiliare: in Israel am firme comparabile ca volum cu cele din Romania, dar mai am si in alte parti, cum ar fi in Statele Unite.“ Nu da detalii despre acelea, spune doar ca i-ar face placere oricarui jurnalist sa vina sa ii ia un interviu acolo. Probabil paradoxal insa, Ori Zinger spune ca nu il intereseaza sa isi dezvolte afacerile in alt loc din Romania: „Nu ma intereseaza sa investesc in alta parte in Romania decat la Brasov“.

  • AFACERILE DIN BRASOV

    Conform datelor de la Registrul Comertului, Maor Zinger este asociat atat in principalele sale firme, Atlanta House si Tivina, dar are si alte afaceri in mai multe domenii.

     

    D.O.SECURITY. Firma de paza cu activitate predominant in Brasov este una din afacerile cunoscute ale lui Maor Zinger. D.O. a avut in 2005 o cifra de afaceri de 700.000 de euro, iar anul trecut a ajuns la aproape 1 milion de euro.

     

    ORITEEA. Firma se ocupa cu comert cu feronerie, accesorii de mobilier si decoratiuni interioare, lucrand prin distributiile Santi Comexim SRL si Ana Com SRL. A avut afaceri de 140.000 de euro in 2005, conform Ministerului de Finante.

     

    MIDOLIN. Comert cu piese si accesorii pentru autovehicule, cu o cifra de afaceri de 60.000 de euro anul trecut si 40.000 de euro in 2005.

     

    PRETUL ZILEI. Saptamanalul de anunturi, in special imobiliare, care acopera judetul Brasov este una din afacerile cu rulaj mai mare – 240.000 de euro in 2005 si o crestere de 25% in 2006.

     

    ALTELE. Buildings Management, Exonis Invest, Shayor Invest, Etalon Imob, Euro Money, Car Center si Go Advertising sunt alte firme la care Maor Zinger este actionar.