Omul de afaceri Ioan Ciolan a plasat la intrarea fiecaruia din cele 46 de magazine cate o macara, pentru a nu uita de unde a plecat.
Succesul sperat, dar neasteptat de mare, pe care il are Transelectrica pe bursa pune in piata trei semne de intrebare.
Primul se refera la cresterea (unii spun ca prea) rapida si in salturi a pretului actiunilor, al doilea la probabilitatea repetarii acestor salturi in 2007 si al treilea la cat de mult s-ar putea repeta situatia in cazul urmatoarelor companii de utilitati ce se vor lista la bursa.
Lichiditatea destul de scazuta si urcari artificiale ale pretului par a fi principalele explicatii pentru cresterea spectaculoasa de saptamana trecuta a pretului actiunilor Transelectrica. La cateva zile dupa anuntarea rezultatelor (in crestere cu aproape 50% fata de anul trecut), pretul actiunilor a crescut pana la 49 de lei. Zilele urmatoare, pretul s-a reasezat inspre 46 de lei, dar cresterea de ansamblu a pretului actiunii in aceasta luna a rezultatelor va aduce o medie cu aproape 10 lei mai mare fata de pretul mediu al actiunii Transelectrica din ianuarie (37 de lei) si cu aproape 20 de lei mai mare fata de pretul mediu din ultimul semestru al lui 2006 (28 de lei). La sfarsitul saptamanii, actiunile operatorului de transport al energiei iesisera deja din topul lichiditatilor, iar cresterile importante au ramas tot in grija SIF-urilor.
Cu toate ca SIF-urile au in mod obisnuit cel mai mare numar de tranzactii, dar si cele mai frecvente cresteri, randamentul oferit de actiunile Transelectrica saptamana trecuta este mai mare decat cresterea medie a actiunilor SIF pe intreg anul 2006 (cand indicele BET-FI a avut un randament de 19,6%).
Dupa prezentarea rezultatelor, a fost vizibil ca mare parte din castigul obtinut anul trecut de transportatorul de energie a venit din diferentele favorabile de curs valutar (care este posibil sa nu se mai repete in acest an), dar si din dobanzile mari provenite de la banii pastrati in banci – bani intrati in conturile companiei din cadrul ofertei publice, dar si din banii programati pentru o serie de investitii care nu s-au mai realizat. Dar care, din cate se pare, se vor realiza in acest an. O stire importanta in acest sens ar putea veni spre sfarsitul anului, cand Transelectrica va anunta finalizarea proiectului de investitii care va lega linia de inalta tensiune Oradea de reteaua ungara de transport de la Bekescsaba. Linia de conexiune este programata sa functioneze din 28 februarie 2008 (cand constructorul trebuie sa predea proiectul), iar existenta ei va creste afacerile Transelectrica.
Distribuitorii din piata cred ca aceasta noua conexiune va fi folosita in special pentru importuri si ca Transelectrica ar fi avut si mai mult de castigat daca ar fi avut aceasta conexiune in perioada de tensiuni din piata energiei (2005-2006).
Astfel de anunturi, dar si alte semnale legate de cresterea afacerilor (in special provenite din cererea din ce in ce mai mare de energie pe plan intern, dar si extern, in special din Bulgaria) vor mai putea duce la fluctuatii mai mari ale pretului in acest an. Cu toate fluctuatiile, pretul Transelectrica se va mentine ridicat, considera atat investitorii, cat si analistii, deoarece, chiar daca in cursul anului nu se vor mai intampla evenimente precum anuntarea rezultatelor, Transelectrica va pastra avantajul singurei companii din domeniu listate.
Lucrurile s-ar mai putea schimba dupa listarea celorlalte companii din domeniul utilitatilor, care se vor lansa pe bursa in urmatorul an si jumatate. Primul venit ar putea fi Transgaz, care se afla in pregatirea si derularea ofertei publice pentru 15% din actiunile transportatorului de gaz – care detine de asemenea un monopol in piata si prezinta siguranta, dar care nu are, cel putin deocamdata, afaceri atat de mari (spre diferenta de Transgaz, Transelectrica joaca pe o piata mult mai diversificata dupa numarul celor implicati, dar si dupa directia fluxurilor de lucru – import, intern si export).
Adevarata batalie pe utilitati la bursa va avea loc odata cu listarea la bursa a producatorilor de energie Nuclearelectrica si Hidroelectrica, spre care se vor arunca nu numai investitorii, dar si marile companii din domeniu care stau cu ochii pe acestea inca de cand s-a vorbit pentru prima oara de posibilitatea trecerii in domeniul privat a unui numar de actiuni ale acestora.
Cele doua mult dorite companii se vor lista si intr-un moment cand atractivitatea, dar si businessul lor va creste: Nuclearelectrica va da in folosinta in acest an al doilea reactor, iar Hidroelectrica va demara proiectul Tarnita-Lapusesti.
Despre acestea doua din urma nu se stie deocamdata decat ca se vor lista, dar despre Transgaz se vor afla din ce in ce mai multe pana spre mijlocul anului. Iar la momentul listarii se va vedea foarte clar daca Transelectrica este sau nu de neinlocuit.
The dark side a culturii urbane romanesti nu a putut obtine un raspuns valabil la intrebarea il bate Chuck Norris pe Bruce Lee?, chiar daca insetatii de spirit pur au pierdut nenumarate nopti la video in asteptarea marii confruntari. Din acelasi ciclu, intreb si eu: oare in lupta dintre Peter Pan si Don Quijote cine bate?
Nici Peter Pan si nici Don Quijote nu fac parte din tezaurul spiritualitatii romanesti, spiritualitate care, iata, a ajuns sa ne reprezinte* si sa ne defineasca la nivel international. Dar n-am gasit in simbolistica locala niste eroi care sa ma multumeasca din toate punctele de vedere. Pacala si Tandala ar induce niste nuante peiorative intr-un discurs academic, plin de spirit, Greuceanu nu are adversar, Fat-Frumos a plecat la o prezentare de moda la Milano, iar urbanul Bula a cam decazut. Dar cum la marea imparteala am luat noi spiritualitatea, lasandu-le nemtilor ingineria, spaniolilor vitejia luptelor cu taurii sau elvetienilor minutiozitatea ceasornicarilor, cred ca pot sa ma folosesc de imaginea celor doua personaje.
Asadar, Peter Pan si Don Quijote. De ce acestia doi? Peter Pan pentru sindromul caruia i-a dat nume, sindrom care defineste barbatul adult, dar imatur. Si iresponsabil, narcisist, predispus spre manipulare si care se crede peste norme si legi sociale si ale societatii.
Don Quijote, pentru ca este un exemplu clasic de personalitate dubla, traitor in real si in fantastic, moral si nebun, erou supus deceptiilor, intelept si natarau, indragostit de imposibil. Un influentabil, in esenta.
Nu o sa comit greseala de a asocia vreo persoana sau vreun grup, fie el si de interese, celor doua figuri ale literaturii. Imi declin orice responsabilitate daca veti face vreo oarecare apropiere intre Don Quijote si romanul de rand, si cand spun de rand, ma refer la un grad de notorietate sub cinci aparitii televizate pe an, din care trei din acelea care prezinta trecatori pe trotuarele aglomerate cu care se ilustreaza stirile televizate despre canicula sau descoperirea leacului pentru SIDA. Cu atat mai neavenita este apropierea intre Peter Pan cel cu sindrom si vreuna din figurile publice locale, mai ales ca n-am pomenit nimic despre Wendy, prietena lui Peter. Cum nu spun nimic depre Wendy, nu o sa aflati ca si ea a facut obiectul studiilor specialistilor: copilul adult care se ia mult prea in serios, devenind mama posesiva, plangacioasa, predispusa spre martiriu.
Spre deosebire de pasionatii de karate si de videorecordere, care vor pieri nedumeriti in privinta disputei dintre Chuck si Bruce, in materie de Pan si Don un raspuns este usor de intuit: vom pierde, totdeauna, noi, ceilalti.
Morala tuturor celor insirate mai sus este: nu jucati rolul lui Don Quijote. Citesc acum o serie de teorii, interesante le-as spune, despre guvernarea prin teama si cum, dupa caderea comunismului, temerile au fost mutate spre alte zone, cum ar fi schimbarile climatice. Nu, nu fac parte din tagma utilizatorilor de teorii ale conspiratiei si nici nu contest copacii infloriti in ianuarie; cred, in schimb, in mutatiile, le-as caracteriza drept involuntare, pe care le sufera mentalul in timp ce urca spre nivelurile superioare ale puterii. Unul din argumentele teoriilor invocate este repetarea, in presa, a cuvantului catastrofa: cresterea pare a fi importanta dupa 1989. Am cautat sa ma conving daca este asa; m-a ajutat una din cele mai importante baze de date la care am acces, a colegilor de la Mediafax.
Cum functioneaza? Sa luam termenul benign poluare. Apare, in stirile difuzate in 1999, de 173 de ori. In 2000 de 370 de ori, in 2001 – 338, in 2002 – 170, in 2003 – 139, in 2004 – 150, in 2005 de 103 ori si in 2006 de 270 de ori. Varful din 2000 este urmarea poluarii cu cianuri a Somesului si a Tisei. Ca un insider ce ma aflu, trebuie sa precizez ca in jur de o treime din stiri nu au alta cauza decat atentia mai mare de care se bucura subiectul; drept urmare, multi corespondenti se simt datori sa faca valva chiar si pentru o banala pata de ulei iscata de un natarau care si-a spalat tractorul la rau. Si pentru 2006 explicatia este simpla, este vorba de poluarea cu petrol a Dunarii (pana in octombrie erau 170 de stiri, deci in media anuala).
Incalzirea globala, in schimb, apare in felul urmator: 1995 – o stire (va afecta cresterea productiei de orez), 96 – zero, 97 – 6 stiri, 98 – zero; 99 – zero; 2000 – 7 stiri (una este despre broscoii din Dorset care incearca sa se imperecheze cu piticii de gradina); 2001 – 7, 2002 – 9, 2003 – 7, 2004 – 8, 2005 – 38, 2006 – 25, ianurie – februarie 2007 – deja 15 stiri. Incalzirea globala a devenit un subiect la moda, a trecut din zona funny la seriozitate, dar tarziu, cu toate ca date se colecteaza de decenii bune, iar efectul de sera a fost prezis de chimistul Svante Arrhenius inca din 1896.
Voluntar sau involuntar, suntem manipulati cu totii, ziaristi, public, savanti sau politicieni. Publicul de ziaristi, savantii de public, politicienii de toata lumea si pe toata lumea.
A nu-l juca pe Don Quijote inseamna a judeca cu mintea proprie si a refuza informatia servita de-a gata, fie ca este vorba de scandalurile politice din Romania, fie de incalzirea globala. Peter Pani imaturi si dornici sa se evidentieze se vor gasi din belsug; oameni moderni, conectati, putem sa-i ignoram (si nu vad pedeapsa mai mare) sau putem incerca sa verificam ce ne spun si sa judecam daca trebuie sau nu sa le dam dreptate.
*vezi campania Romania – Fabulospirit
PROFIT. Transelectrica a prezentat cu doua saptamani in urma datele financiare pe 2006, care au aratat o crestere de 3,4 ori a profitului net fata de 2005, pana la 280,7 milioane de lei (80 de milioane de euro), in conditiile in care cifra de afaceri a companiei a crescut cu doar 43%. Activitatile financiare ale companiei au adus 20 de milioane de euro la profitul pe 2006.
ACTIUNI. Din septembrie 2006, cand Transelectrica s-a listat pe bursa, pretul actiunilor a crescut de aproape trei ori, depasind si cele mai optimiste sperante. In cadrul ofertei publice, Transelectrica a vandut actiunile la un pret de 16,8 lei, iar cea mai mare tranzactie de saptamana trecuta s-a perfectat la un pret de 49,3 lei.
Vanzarile de medicamente ar putea creste cu 15% in acest an, de la nivelul de 1,55 miliarde de euro din 2006. Dar mai interesant este ca 2007 ar putea aduce si schimbari de ierarhii.
Prudenta este in aceste zile cuvantul de ordine in randul celor care fac afaceri cu medicamente in Romania. Estimarile sunt ponderate, multi se feresc sa comenteze. Iar recentele decizii politice nu au facut decat sa confirme abordarea circumspecta.
Ceea ce nu inseamna ca piata este linistita. Ba dimpotriva. Luna februarie a stat sub semnul licitatiilor pentru programele nationale. Acestea reprezinta un ansamblu de activitati, instituite prin lege, care au ca scop tratarea sau prevenirea unor boli grave (cancer, diabet sau afectiuni cardiovasculare) sau cu risc crescut de raspandire (SIDA sau tuberculoza). Programele sunt finantate de stat in limite anuale stabilite prin legea bugetului.
De fapt, aceasta este partea cea mai interesanta. Fondurile alocate pentru 2007 reprezinta circa o treime din bugetul total alocat de stat pentru achizitiile de medicamente. Potrivit legii bugetului, pentru programele nationale sunt alocate circa 740 de milioane de lei (peste 200 de milioane de euro), din totalul cheltuielilor cu medicamente estimate la 2,3 miliarde de lei (circa 656 de milioane de euro).
In plus, pentru companiile care vor castiga licitatiile acestea sunt venituri certe si care sunt platite – chiar si cu intarzieri – fara problemele care apar in general in circuitul medicamentelor compensate (cum ar fi plafoanele farmaciilor, de exemplu).
Nu e de mirare astfel ca ultima runda de licitatii, care a avut loc in 2003 – desi ar fi trebuit sa aiba loc an de an – a starnit nenumarate dispute. Si nimeni nu se asteapta ca rezultatele noii runde – inceputa la finele anului trecut -, rezultate ce ar fi trebuit sa se anunte la inceputul saptamanii trecute, sa fie incontestabile. De altfel, cand totul parea batut in cuie, au aparut schimbari la varful celor doua institutii implicate in acest proces – Casa Nationala de Asigurari de Sanatate (CNAS), institutia care finanteaza cea mai mare parte a achizitiilor de medicamente, si Ministerul Sanatatii.
Presedintele CNAS, Cristian Vladescu, a fost demis saptamana trecuta la propunerea ministrului sanatatii Eugen Nicolaescu. In locul lui Vladescu a fost numit Vasile Ciurchea, fostul director al Agentiei Nationale de Programe din Ministerul Sanatatii, respectiv persoana care se ocupa chiar de programele pentru care se desfasoara licitatii. Iar anuntarea castigatorilor a fost amanata, fara sa se spuna pana cand.
Cert este ca indiferent de scandaluri, cu un venit asigurat cel putin pentru 2007, multi dintre castigatori ar putea obtine si un avans de cota de piata. Licitatiile ar putea duce chiar la modificarea ierarhiilor.
De altfel, schimbarile in top sunt posibile chiar si in afara programelor. Cea mai mare parte a banilor din programe merg catre spitale, in timp ce cresterea cea mai importanta a vanzarilor de medicamente se inregistreaza pe piata de retail, adica in farmacii.
80% din medicamente s-au vandut anul trecut prin farmacii si doar 20% prin spitale, potrivit datelor companiei de cercetare a pietei Cegedim. Iar ritmul de crestere este net in favoarea pietei de retail. Fata de 2005, vanzarile prin farmacii au crescut cu 25%, fata de doar 1,2% in cazul vanzarilor prin spitale.
Ca urmare, in topul celor mai mari producatori se anunta schimbari. Liderul de ani de zile, GlaxoSmithKline (GSK), este de ceva timp in pierdere de fuleu. GSK a avut anul trecut o cota de piata de 8,1%, fata de 10,9% la sfarsitul lui 2004, potrivit datelor Cegedim. Deja elvetienii de la Roche ii sufla in ceafa, dupa ce au ajuns in 2006 la 7,1%. Ceva mai jos in top se da o apriga lupta intre cei mai importanti producatori autohtoni – integrati in randul companiilor care i-au preluat in ultimii doi ani. Deocamdata, Zentiva – care a cumparat in toamna lui 2005 fabrica bucuresteana Sicomed – este pe locul 7, cu o cota de 5,2%. De cealalta parte, clujenii de la Terapia – preluati de in primavara lui 2006 de firma indiana Ranbaxy – au avut 4,3% din piata, dar spun ca – impreuna cu vanzarile din Romania ale Ranbaxy – au depasit deja Zentiva. (Raportul Cegedim nu arata inca vanzarile cumulate.) Analistii firmei de cercetare spun ca rezultatele din acest an vor depinde in continuare de portofoliul de produse, de strategia de promovare si de eficienta operationala, in conditiile in care este de asteptat o inasprire a concurentei. Asa ca ramane de vazut cine va termina 2007 in top?
Premierul Tariceanu a confirmat saptamana trecuta interesul General Motors si Ford pentru Daewoo Craiova si a incercat sa ademeneasca un alt petitor, Honda, cu ocazia unei vizite in capitala nipona.
Parca am mai vazut de cateva ori acest episod si nu prea s-a terminat cu bine… Indiferent de finalul de acum, un lucru este cert: saptamana trecuta Daewoo Craiova putea aduce un castig de 33%.
Dar sa incepem cu inceputul. Filmul vanzarii Daewoo Craiova catre un investitor strain (dupa intrarea coreenilor in faliment la inceputul anilor 2000) ruleaza de aproape cinci ani. Si exact ca in Lost (un serial la moda in SUA), fiecare sfarsit de sezon (a se citi guvernare) nu aduce o finalitate, ci mai degraba sporeste incertitudinea.
Sigur ca in ultimii ani lista personajelor a suferit ceva modificari. In rolul de acum al lui Tariceanu s-au aflat pe rand Adrian Nastase, Ovidiu Musetescu si Serban Mihailescu. Si, sa nu uit, Codrut Seres sau, pentru putin timp, presedintele Basescu. Indiferent de numele personajului replica era aproape intotdeauna la fel – in cel mai scurt timp (care varia de la cateva saptamani la cateva luni) trebuie gasita o solutie pentru rezolvarea problemei Daewoo.
Problema provenea de la faptul ca Daewoo Motor s-a intins mai mult decat il tinea plapuma, iar creditorii grupului intrat deja in faliment in 2001 au incercat sa valorifice cat de mult au putut din active. Mai multe fabrici au fost preluate de americanii de la General Motors in 2002, iar restul, printre care si cea de la Craiova, au ramas pe mana lichidatorilor.
Acum exista posibilitatea ca Ford sau General Motors, cele mai vehiculate nume de catre diferiti membri ai guvernului roman, sa cumpere pachetul de actiuni (coreenii aveau 51% din fabrica de la Craiova) direct de la creditorii Daewoo. Cum nici General Motors si nici Ford nu isi doreau atat de mult fabrica incat sa intre in negocieri cu asiaticii, singura varianta cu sanse de reusita a ramas cumpararea de catre statul roman (posesorul a 49% din actiunile fabricii de la Craiova) a pachetului detinut de coreeni si apoi relansarea la privatizare dupa modelul Dacia.
Pare simplu, nu? In realitate, a fost nevoie de nu mai putin de patru ani de discutii si negocieri pentru ca fabrica de la Craiova sa ajunga din nou la stat. Sau mai exact la Automobile Craiova, o companie listata pe piata bursiera RASDAQ si detinuta in proportie de 72,4% de stat, potrivit ultimelor informatii disponibile.
Si al carei pret crestea peste noapte (este adevarat, pe fondul unei lichiditati aproape nesemnificative, de cel mult 1.000 – 2.000 de euro) in urma declaratiilor optimiste ale membrilor Guvernului.
Cel mai activ ministru a fost de departe Codrut Seres, ale carui anunturi repetate (si care se doreau tot mai serioase, insa devenisera hilare) din vara anului 2006 privind semnarea contractului in patru, trei, doua saptamani sau chiar saptamana viitoare au facut ca pretul AUCS (simbolul Automobile Craiova) sa creasca de peste trei ori in mai putin de trei luni. Astfel, in scurt timp de la aprobarea de catre Guvern a contractului de preluare a pachetului de actiuni detinut de Daewoo Motor (septembrie 2006) pretul AUCS la bursa a ajuns la 9 lei/actiune, ceea ce insemna o capitalizare a companiei de aproximativ 50 de milioane de euro.
In mod corespunzator, anuntul privind retragerea din cursa pentru Craiova a Renault-Nissan la sfarsitul lunii septembrie a adus o depreciere la fel de brusca (peste 60% din valoare in mai putin de doua luni) pana la 3,5 lei/actiune in decembrie.
Apoi, finalizarea contractului cu coreenii de la Daewoo si reconfirmarea interesului Ford si General Motors a declansat o noua perioada de efervescenta. Aceasta s-a amplificat in ultima saptamana, cand Guvernul a anuntat luna martie ca moment pentru lansarea anuntului de privatizare. Sigur ca toate aceste evolutii ale pretului actiunilor s-au petrecut pe fondul aceleiasi lichiditati foarte reduse.
Dar micul investitor, care avea deja experienta ultimelor urcusuri si coborasuri putea face usor cateva mii de euro fara nici un efort.
Cum asa? Daca in ultimele doua saptamani ar fi cumparat actiuni la pretul pietei pe care le-ar fi vandut in ultima sedinta de tranzactionare de saptamana trecuta (revista se trimite in tipar la sfarsitul saptamanii, asa ca nu avem date pentru luni si marti), probabil ca ar fi avut un castig de peste 30-33% (sau 3.000-4.000 de euro avand in vedere volumele tranzactionate).
Nu e rau, avand in vedere ca este vorba de un producator ale carui exporturi de masini sunt mai mult simbolice si care si-a redus permanent in ultimii ani ponderea in piata, ajungand sa reprezinte la sfarsitul anului trecut 9% din vanzarile de autoturisme, valoare apropiata de a marcilor de import Renault si Skoda.
Mai mult, investitorul ar fi facut bani cu actiunile unei marci de masini care dupa prima luna a acestui an a ajuns pe locul cinci in piata, fiind depasita, pe langa Dacia, Renault si Skoda, si de Volkswagen, semn ca doar privatizarea mai poate opri scaderea.
Ofertele companiilor care vor sa participe la privatizarea Daewoo Craiova ar trebui depuse in termen de 30 zile de la data publicarii anuntului de vanzare, programat pentru prima decada a lunii martie. Pana acum si-au precizat explicit interesul General Motors si Ford, iar Renault a declarat la fel de ferm ca nu (mai) este interesat. Daca nimeni nu se mai inscrie, fabrica de la Craiova ar putea marca o noua premiera. Dupa masini pseudofrantuzesti (Citroën – Oltcit) si coreene (Daewoo), de pe liniile de asamblare ar putea iesi si primele masini americane, dupa cele pe care Ford le facea in perioada interbelica la Bucuresti.
Premierul Marii Britanii, Tony Blair, a anuntat diminuarea semnificativa a efectivelor trupelor britanice din Irak, cu aproape o treime pana in vara.
Care sunt motivele si consecintele deciziei luate la Londra? Intelepciunea conventionala ne-ar spune ca principalul motiv e legat de esecul global al interventiei in Irak: Marea Britanie nu poate oferi mai mult pentru a stavili razboiul civil si pentru a castiga lupta impotriva gruparilor de pe teritoriul irakian afiliate Al-Qaida, intelege ca situatia nu se poate decat inrautati si paraseste cat mai diplomatic cu putinta un conflict pierdut macar pe jumatate. Desi acest motiv e cat se poate de serios, la o examinare mai atenta nu tine, caci aceste concluzii puteau fi cu usurinta trase si acum un an sau doi, situatia din teren nefiind deloc mai buna atunci, dar erau vremuri cand dl. Tony Blair nu avea nici cea mai mica intentie sa se distanteze de presedintele Bush.
Al doilea motiv si poate cel mai insemnat tine de acumularea in zona Golfului Persic a unor tensiuni suplimentare, care amintesc teribil de mult cu acele vremuri care preced izbucnirea unor conflagratii violente. Un razboi intre Statele Unite si Iran pluteste in aer de cateva luni. Concentrarea de forte aviatice, maritime si terestre americane in zona, incheierea unei intelegeri provizorii cu Coreea de Nord in dosarul sau nuclear, propaganda de razboi din ce in ce mai ascutita, manevrele militare iraniene duc la ideea ca un conflict ar putea izbucni in urmatoarele luni. In aceste conditii este perfect posibil ca Marea Britanie sa nu fie prea incantata de implicarea intr-un nou razboi in Asia (al patrulea la care ar participa din 1991 incoace). Cat despre consecinte, ele nu sunt deloc de bun augur nici pentru Romania, nici pentru Statele Unite. Acestea se vor confrunta cu o scadere a controlului in zona sudica a Irakului. Daca plecarea britanicilor din zona va duce la extinderea insurgentei in fosta lor arie de responsabilitate, administratia Bush va trebui sa inventeze mult mai multe trupe decat cele 9.000 extrase din zona. Mai mult, prin parasirea graduala a zonei de catre singura mare putere, membru in Consiliul de securitate al ONU care a sustinut de la bun inceput legalitatea si oportunitatea interventiei, America va suferi si o sensibila deteriorare a legitimitatii sale internationale, oricum contestata din toate partile. A intra intr-un razboi cu Iranul doar cu sprijinul, fatis sau nu, al Israelului ar reprezenta o provocare diplomatica mai mare chiar decat invadarea Irakului fara mandat ONU in 2003. Desi in termenii puterii relative si mai ales ai puterii militare Statele Unite pierd putin, prestigiul lor international nu ar face decat sa scada.
Pentru Romania consecintele pot fi si mai importante. Pe de o parte, inca de la implicarea trupelor romane in teatrul de operatiuni la cateva luni dupa incetarea principalelor operatiuni militare, ele au operat sub comanda britanica. Daca britanicii, care ofereau un comandament in zona, retrag trupele si comandamentul, alcatuirea unuia nou – care sa nu fie irakian – ar putea pune probleme fortelor romane. Dar cel mai mare pericol e reprezentat de ramanerea lor intr-un teatru de razboi ce s-ar largi, pe de o parte prin extinderea insurgentei si a razboiului civil in sud, iar pe de alta parte prin tintirea bazelor si trupelor americane din Irak de catre rachetele iraniene, in conditiile inceperii ostilitatilor. In dealul Cotrocenilor, retragerea britanica ar trebui sa fie privita drept un foarte serios semnal de alarma pentru strategia Romaniei in Golf.
Andrei Miroiu este director al Centrului de Studii Internationale si de Securitate
Traducerea si adaptarea de Mihai MITRICA
Cititi continuarea articolului in editia tiparita a revistei
Numarul intrarilor la cinema in Romania a scazut anul trecut cu 4,6% – a treia cea mai mare scadere inregistrata in Europa, conform datelor Observatorului European al Audiovizualului, facute publice la finalul Festivalului International de Film de la
Iar povestea salilor de cinema este una clasica a declinului. Cu cateva mici exceptii – investitiile se pot numara pe degete – salile noi de cinema sunt de tip multiplex si sunt plasate in cadrul mall-urilor. Daca la inceputul lui 2002 in
Cu exceptia peliculelor difuzate in cinematografele detinute de investitori privati, filmele nu sunt sustinute prin publicitate, iar aici se produce un cerc vicios: distribuitorii de film nu promoveaza spectacolul, deoarece considera ca nu merita, iar spectatorii nu stiu ce filme se difuzeaza, asa ca e greu sa caute un anume spectacol. Cu toate acestea, productia de film se afla pe o tendinta crescatoare, iar cota de piata a lung-metrajelor romanesti a crescut in cursul anului trecut la 6,8% fata de 4,8% in 2005, ceea ce se explica mai ales prin inmultirea productiilor romanesti ce au avut premiera anul trecut.
La declinul cinematografiei au mai pus umarul si consumul in crestere de Internet si gradul ridicat al pirateriei. Fenomenul de scadere a spectatorilor in salile de cinema nu se regaseste insa doar in
Numarul de spectatori din salile de cinema a scazut la jumatate in numai cinci ani (2001-2005).
| An | Numar de spectatori (mil.) |
| 2006 | 2,7 |
| 2005 | 2,8 |
| 2004 | 4,0 |
| 2003 | 4,5 |
| 2002 | 5,3 |
| 2001 | 5,7 |
Sursa: OEA