BusinessMagazin

Blog

  • Retailul romanesc

    • CASH&CARRY

    METRO
    Este primul retailer international care a intrat pe piata (1996). Planurile initiale vizau o retea de doar 10 magazine cash & carry, iar la finele lui 2004 reteaua ajunsese deja la 21 de locatii, din care patru in Bucuresti, cu o cifra de afaceri care a depasit 800 de milioane de euro. Totusi, se pare ca Metro vrea sa mai deschida trei magazine de tip cash & carry in 2005: Bucuresti (Baneasa), Timisoara II si Arad. Comparatia cu piata Ungariei, unde Metro are doar 13 magazine, ar putea sustine ideea ca pentru formatul cash & carry nemtii si-au cam „facut planul“. Cu atat mai mult cu cat, la finele anului trecut, Metro a pasit peste granita estica a Romaniei si a deschis un magazin in Chisinau. Singurul, deocamdata. 

    SELGROS
    A atacat piata autohtona in 2001 si detine, in prezent, opt magazine. Planurile de dezvoltare prevad inaugurarea a inca cel putin sapte. Compania este detinuta, in mod egal, de grupurile germane Rewe si Fegro Markt. In 2004, reteaua a depasit pragul de 10.000 de miliarde de lei, acesta fiind primul an in care Selgros ajunge sa realizeze un „break even“ (n.r. – echilibru intre cheltuieli si venituri), conform oficialilor Selgros.

     

    • BRICOLAJ

    PRAKTIKER
    Parte din grupul Metro, este prima marca de bricolaj care a patruns in Romania. Nu mai departe de jumatatea lui decembrie, al saptelea centru Praktiker a fost deschis la Bacau iar in mai s-a inaugurat al optulea. Inca trei isi vor deschide portile nu mai tarziu de sfarsitul lui 2005. Günter Vosskämper, directorul general al Praktiker, estimeaza ca cifra de afaceri a retelei va depasi 120 de milioane de euro, adica aproape dublu fata de 2004. 

    BRICOSTORE
    Parte din grupul Carrefour, va deschide doua magazine in 2005 – unul la Brasov si unul la Ploiesti. Astfel, retailerul francez de bricolaj, care a intrat pe piata in urma cu trei ani si are acum tot atatea magazine, isi accelereaza ritmul de expansiune.  BAUMAX: Este un lant austriac care si-a declarat intentiile de a investi, pe termen mediu, in 30 de centre de bricolaj in Romania.

     

    • SUPERMARKET

    BILLA: A intrat pe piata in 1999 si detine 13 magazine. Valoarea investitiei pentru un supermarket ajunge pana la aproximativ 5 milioane de euro.
    MEGA IMAGE: A deschis primul magazin in 1994 si in prezent are 16 magazine, dintre care 14 in Bucuresti. Recent, grupul Louis Delhaize a finalizat procesul de preluare a acestei retele.
    UNIVERS’ALL: Anunta in 2002 un ritm de expansiune de trei magazine pe an, dar are acum doar cinci supermarketuri si un hipermarket, deschis in Bucuresti in mai 2005. Univers’all opereaza si patru magazine de proximitate, in Constanta, sub brandul Uni’all.
    ARTIMA: Are un ritm de crestere de invidiat. In numai patru ani, reteaua a ajuns la 14 supermarketuri, in 13 orase din Transilvania si Banat, cu o suprafata totala de peste 15.000 mp. Reteaua a avut in 2004 o cifra de afaceri de 32 de milioane de euro.
    INTERMARCHE: Are trei magazine: la Giurgiu, Ploiesti si Targu-Jiu. Dar planurile pentru 2005 vizeaza inaugurarea a inca cel putin doua magazine – la Focsani si Iasi.
    LA FOURMI: Este o retea de 14 magazine de tip convenience (de vecinatate). In prezent construieste o centrala de achizitii si o fabrica pentru semipreparate.
    GIMA: Este o retea operata de turcii de la Anchor Group, care are – in Romania – patru magazine. Unul e la Iasi (Iulius Mall) si trei in Bucuresti, dintre care doua sunt in mall-urile detinute de Anchor Group (Plaza Mall si Vitan Mall). Gima vizeaza deschiderea, in 2005, a inca unui supermarket in mall-ul de la Timisoara.
    MEGA IMAGE: parte a grupului belgian Delhaize le Lion, planuiesc sa deschida 14 noi magazine.
    LA FOURMI: opereaza o retea de 10 magazine in Bucuresti si planurile de dezvoltare prevad crearea unui 

     

    • DISCOUNT

    XXL: Parte din Rewe, a deschis primul magazin in 2001, in Bucuresti. Au urmat cele de la Buzau, Sibiu si Targoviste, iar expansiunea, momentan, stagneaza.
    PROFI: Detinut de Louis Delhaize, Profi este o retea care cuprinde 19 magazine, dintre care 19 in zona de vest a tarii. Extinderea catre Muntenia a fost facuta prin Ploiesti.
    MiniMAX DISCOUNT: A inceput prin construirea unui centru de achizitii. A inaugurat, in 2005, trei magazine: la Slatina, Targoviste si Urziceni. Investitia unitara este de 750.000 de euro.
    PLUS: Nu are deocamdata nici un magazin in Romania, dar va fi operat de compania Plus Discount, parte a grupului Tengelmann. Grupul german va ajunge in urmatorii cinci ani la 120 de magazine in toate orasele cu peste 40.000 de locuitori din Romania, investitia totala urmand a atinge 200 de milioane de euro.
    ALBINUTA: Marca romaneasca pentru magazinele retailerului lituanian VP Market. Media de investitii pe magazin este in jur de 100.000 – 150.000 de euro, ceea ce ar putea insemna, la 20 de magazine in 2005, 2-3 mil. de euro.
    PENNY: vor deschide, in iunie 2005, dintr-un „foc“, nu mai putin de cinci magazine, urmate la o saptamana de alte patru.


     

    •  HIPERMARKET

    CARREFOUR
    Cu trei magazine in Bucuresti (Militari – inaugurat in 2001, Centrul Comercial Orhideea deschis in 2003 si cel din Colentina, deschis in 2004) a avut o evolutie peste estimari. Primul pas in provincie l-a facut in Brasov in octombrie 2004. De fapt, Hyparlo, principalul francizat al Carrefour si cel care detine in totalitate operatiunile de pe piata romaneasca, vrea sa deschida cam cate doua hipermarketuri Carrefour pe an pana in 2010. Mai are de lucru si in Bucuresti, unde nu are decat trei magazine, iar strategia de dezvoltare mai vizeaza inca doua. François Oliver, directorul executiv, spune ca trebuie sa fie cate un Carrefour in fiecare din cele patru puncte cardinale ale Capitalei. Adica mai raman regiunile din nord si sud. Pana la acoperirea completa a Bucurestiului, pentru Hyparlo mai ramane tara. In 2005 va fi finalizat Carrefour-ul de la Ploiesti, dar vor incepe lucrarile la cel putin doua magazine. Primul dintre acestea va fi la Constanta iar inaugurarea va avea loc in primavara anului viitor. Pe lista de prioritati mai sunt aliniate orase ca Ploiesti, Sibiu si Craiova. 

    CORA
    A inaugurat in 2003 cel mai mare hipermarket, cel de-al doilea va fi deschis tot in Bucuresti, la finalul acestui an, iar „Cora trei“ va fi inaugurat la Cluj. Asa ca investitiile totale ale Cora pe meleagurile romanesti vor ajunge la peste 115 milioane de euro inainte de incheierea lui 2006, numai prin magazinele din Bucuresti – Pantelimon (50 mil. euro), Lujerului (40 mil. euro) si Cluj (25 mil. euro). In 2004, cifra de afaceri a companiei a fost de 100 de milioane de euro, iar la finele lui 2005 incasarile se vor cifra, probabil, in jur de 130 de milioane de euro.

  • INDUSTRIA CIMENTULUI: De ce plang betoanele

    Constructorii spun ca cimentul romanesc e cel mai scump din zona. Producatorii de ciment sustin contrariul si ridica an de an preturile. Drept pentru care Consiliul Concurentei i-a amendat cu 28,5 milioane de euro. E mult? E putin?

    Un constructor roman care vrea sa cumpere ciment nu are prea multe variante. Optiunea cea mai simpla este sa cumpere de la unul dintre cei trei producatori autohtoni – Lafarge, Holcim sau CarpatCement, la preturi de 70 de euro/tona care, chiar daca ar beneficia de discounturi, tot ar fi cu cateva zeci de procente mai mari decat preturile cimentului in tarile din zona. Alternativa ar fi importul de ciment de la vecini. Dar la ciment ponderea costurilor de transport in pretul produsului este semnificativa si, spun constructorii, distanta optima de la punctul de productie pana la cel in care cimentul poate fi vandut in conditii rentabile nu trebuie sa depaseasca 300 de kilometri. 

    Tocmai din acest motiv importurile de ciment, chiar daca putem spune ca in 2004 au crescut cu 50%, tot nu au acoperit mai mult de 3% din piata.  Si atunci, ultima sansa pentru constructori de a cumpara din tara ciment mai ieftin ar fi ca o noua companie sa intre pe piata. Dar sunt putine sanse ca acest lucru sa se intample repede. In primul rand, un eventual nou-venit, pentru a se putea impune, ar avea nevoie de investitii de peste 200 de milioane de euro in fabrici, suma pe care doar mari companii internationale si-ar putea-o permite. Apoi, e improbabil ca o astfel de companie ar decide in viitorul apropiat sa intre pe piata romaneasca in conditiile in care „cei trei mari“ care deja au operatiuni aici produc la jumatate din capacitatea lor pentru ca piata nu-i solicita nici macar sa lucreze la turatie maxima, cu atat mai putin sa ajunga in situatia de a nu face fata comenzilor. 

    Unul dintre cei care i-au contestat cel mai vehement pe cei trei mari producatori de ciment, Liviu Daschievici – care a condus aproape sapte ani, pana in decembrie 2004, Asociatia Romana a Antreprenorilor de Con-structii (ARACO) – crede ca cele trei mari concerne straine au cumparat fabricile de ciment in 1997 – 1998 la 5% din valoarea lor reala.

    Pentru a construi o fabrica noua, spune el, este nevoie de o investitie de 150 de dolari pe tona de capacitate. Deci pentru o capacitate de un milion de tone anual e nevoie de 150 de milioane de dolari. „Cele trei grupuri straine au cumparat fabricile din Romania cu sapte dolari tona de capacitate“, spune fostul director al ARACO.  El mai crede ca pretul de 70 de euro tona de ciment practicat in Romania este nejustificat de mare, tinand cont de pretul mic de achizitie a fabricilor, de carierele de piatra concesionate la preturi mici si de mana de lucru ieftina. „Daca ei isi permit sa vanda la export cu 25 de euro tona de ciment – si cum e greu de crezut ca exporta fara nici un profit – inseamna ca asta este pretul real. Adica 25 de euro tona de ciment“, argumenteaza Daschievici. Consiliul Concurentei s-a autosesizat in martie 2001 si a pornit o serie de investigatii asupra activitatii celor trei producatori de ciment. Investigatia a vizat „cresterea substantiala si simultana a preturilor practicate de producatorii de ciment din Romania, incepand cu data de 31.12.2000“, asa cum se sustine in Decizia 94/2005 privind sanctionarea societatilor comerciale Lafarge Romcim, Holcim Romania si CarpatCement Holding pentru incalcarea articolul 5, aliniatul 1, litera a) din Legea Concurentei nr. 21/1996.

    Cu alte cuvinte, in urma investigatiei care a durat mai mult de patru ani, Consiliul Concurentei a sanctionat, la sfarsitul saptamanii trecute, producatorii de ciment din Romania – companiile Lafarge, Holcim si CarpatCement – cu amenzi cumulate de 28,5 milioane euro pe motiv ca ar fi constituit un „cartel“ pentru stabilirea preturilor pe piata interna. Amenzile, desi substantiale sunt de peste 20 de ori mai mici decat cele aplicate de Oficiul Federal de Cartel din Germania grupurilor Lafarge si HeidelbergCement (660 de milioane de euro), „pentru ca s-au angajat intr-un comportament anticoncurential inca din anii ‘70, inclusiv in aranjamente de repartizare a pietei si contracte privind cota de piata“.

    Revenind insa la ceea ce s-a intamplat in Romania, amenda aplicata Lafarge Romcim – companie considerata de cei de la Concurenta ca initiatoare a „cartelului“ – se ridica la 377,2 miliarde de lei (6,5% din cifra de afaceri a companiei in 2004), in timp ce pentru CarpatCement sanctiunea este de 313,2 miliarde de lei (6% din vanzarile de anul trecut). Holcim a primit o amenda in valoare de 290 mld. lei, reprezentand 5,5% din cifra de afaceri din 2004.  Holcim a fost sanctionata separat si cu 1,4 milioane de euro pentru „incalcarea unei decizii a Consiliului Concurentei de autorizare conditionata a concentrarii economice realizate prin cumpararea fabricii de ciment de la Alesd“.

    In ansamblu, arata decizia Consiliului Concurentei, „dovezile arata“ ca activitatile celor trei societati din perioada 2000 – 2004 au avut ca scop si ca rezultat real restrangerea, impiedicarea si/sau denaturarea concurentei pe piata romaneasca a cimentului. 

    Cert este ca in acesti patru ani preturile la ciment au crescut constant, fiind aproximativ egale la toti cei trei mari producatori. Cresterea preturilor, sustine raportul celor de la Concurenta, s-a produs „in ciuda faptului ca, datorita investitiilor in modernizarea fabricilor, costurile reale de productie erau in scadere“. Acest lucru, mai noteaza raportul citat, inseamna ca profiturile cresteau „chiar si mai repede decat preturile, indicand in mod clar comportamentul societatilor de stabilire artificiala a preturilor“. Cotelele de piata au ramas si ele foarte apropiate, diferentele dintre ele fiind de doar cateva procente. Astfel, in 2003, Lafarge avea o cota de piata de 35%, Carpatcement de 33%, Holcim – 30%, iar importurile au ajuns la 2%. Un an mai tarziu, cotele de piata au aratat cam la fel: Lafarge – 34%, Holcim – 32%, CarpatCement – 31%, in timp ce importurile au crescut la 3%.

    In plus, crede Consiliul Concurentei, in conditii normale de piata, scaderea costurilor de productie ca urmare a investitiilor in modernizarea fabricilor ar permite companiilor sa scada preturile pentru a-si majora cota de piata. „Faptul ca acest lucru nu 

    s-a intamplat in Romania poate fi explicat prin intelegerea societatilor de a mentine cote de piata egale si constituie o dovada suplimentara a lipsei concurentei in industria cimentului din Romania“, se mai sustine in raportul Consiliului Concurentei. In consecinta, cele trei firme vor fi obligate sa desfiinteze si Comitetul Cimentul din cadrul Cirom – asociatie care ii reunea – si sa transmita lunar preturile practicate in luna anterioara, pe o perioada de doi ani.

    Acuzatiile Consiliului Concurentei nu au ramas fara reactie, oficialii Lafarge Romcim si cei ai CarpatCement anuntand ca le resping si ca vor actiona in justitie la Curtea de Apel din Romania, urmand sa supuna cazul atentiei Comisiei Europene. 

    Pe de alta parte, oficialii Holcim, compania careia i-a fost aplicata cea mai mare amenda, afirma ca, desi considera motivele deciziei contestabile, nu vor contesta decizia Consiliului Concurentei. Dar pana cand instantele vor da sau nu castig de cauza cimentistilor, un lucru ramane cert: pe fondul cresterii succesive a pretului cimentului, dar si a altor materiale de constructii, pretul constructiilor a crescut trimestrial. Ultima scumpire a avut loc in toamna si a insemnat un salt cu peste 20% a tot ce s-a construit nou. 

    Ramane, de asemenea, de urmarit daca, in momentul in care producatorii de ciment vor scadea preturile, constructorii, care au aruncat tot timpul vina pe pretul cimentului, vor lasa si mai jos pretul de executie. Oricum, indiferent ce vor face, chiar daca ar putea fi banuiti ca ar forma un cartel prin care tin preturile sus, investigatiile celor de la concurenta ar trebui sa dureze ceva mai mult in cazul constructorilor. Prin regula de trei simpla, daca in cazul celor trei cimentisti analiza s-a facut in patru ani, calculati dumneavoastra cat ar trebui sa dureze investigatia in cazul celor peste 1.000 de firme de constructii din Romania.

  • INDUSTRIA CIMENTULUI: De ce plang betoanele

    Constructorii spun ca cimentul romanesc e cel mai scump din zona. Producatorii de ciment sustin contrariul si ridica an de an preturile. Drept pentru care Consiliul Concurentei i-a amendat cu 28,5 milioane de euro. E mult? E putin?

    Un constructor roman care vrea sa cumpere ciment nu are prea multe variante. Optiunea cea mai simpla este sa cumpere de la unul dintre cei trei producatori autohtoni – Lafarge, Holcim sau CarpatCement, la preturi de 70 de euro/tona care, chiar daca ar beneficia de discounturi, tot ar fi cu cateva zeci de procente mai mari decat preturile cimentului in tarile din zona. Alternativa ar fi importul de ciment de la vecini. Dar la ciment ponderea costurilor de transport in pretul produsului este semnificativa si, spun constructorii, distanta optima de la punctul de productie pana la cel in care cimentul poate fi vandut in conditii rentabile nu trebuie sa depaseasca 300 de kilometri. 

    Tocmai din acest motiv importurile de ciment, chiar daca putem spune ca in 2004 au crescut cu 50%, tot nu au acoperit mai mult de 3% din piata.  Si atunci, ultima sansa pentru constructori de a cumpara din tara ciment mai ieftin ar fi ca o noua companie sa intre pe piata. Dar sunt putine sanse ca acest lucru sa se intample repede. In primul rand, un eventual nou-venit, pentru a se putea impune, ar avea nevoie de investitii de peste 200 de milioane de euro in fabrici, suma pe care doar mari companii internationale si-ar putea-o permite. Apoi, e improbabil ca o astfel de companie ar decide in viitorul apropiat sa intre pe piata romaneasca in conditiile in care „cei trei mari“ care deja au operatiuni aici produc la jumatate din capacitatea lor pentru ca piata nu-i solicita nici macar sa lucreze la turatie maxima, cu atat mai putin sa ajunga in situatia de a nu face fata comenzilor. 

    Unul dintre cei care i-au contestat cel mai vehement pe cei trei mari producatori de ciment, Liviu Daschievici – care a condus aproape sapte ani, pana in decembrie 2004, Asociatia Romana a Antreprenorilor de Con-structii (ARACO) – crede ca cele trei mari concerne straine au cumparat fabricile de ciment in 1997 – 1998 la 5% din valoarea lor reala.

    Pentru a construi o fabrica noua, spune el, este nevoie de o investitie de 150 de dolari pe tona de capacitate. Deci pentru o capacitate de un milion de tone anual e nevoie de 150 de milioane de dolari. „Cele trei grupuri straine au cumparat fabricile din Romania cu sapte dolari tona de capacitate“, spune fostul director al ARACO.  El mai crede ca pretul de 70 de euro tona de ciment practicat in Romania este nejustificat de mare, tinand cont de pretul mic de achizitie a fabricilor, de carierele de piatra concesionate la preturi mici si de mana de lucru ieftina. „Daca ei isi permit sa vanda la export cu 25 de euro tona de ciment – si cum e greu de crezut ca exporta fara nici un profit – inseamna ca asta este pretul real. Adica 25 de euro tona de ciment“, argumenteaza Daschievici. Consiliul Concurentei s-a autosesizat in martie 2001 si a pornit o serie de investigatii asupra activitatii celor trei producatori de ciment. Investigatia a vizat „cresterea substantiala si simultana a preturilor practicate de producatorii de ciment din Romania, incepand cu data de 31.12.2000“, asa cum se sustine in Decizia 94/2005 privind sanctionarea societatilor comerciale Lafarge Romcim, Holcim Romania si CarpatCement Holding pentru incalcarea articolul 5, aliniatul 1, litera a) din Legea Concurentei nr. 21/1996.

    Cu alte cuvinte, in urma investigatiei care a durat mai mult de patru ani, Consiliul Concurentei a sanctionat, la sfarsitul saptamanii trecute, producatorii de ciment din Romania – companiile Lafarge, Holcim si CarpatCement – cu amenzi cumulate de 28,5 milioane euro pe motiv ca ar fi constituit un „cartel“ pentru stabilirea preturilor pe piata interna. Amenzile, desi substantiale sunt de peste 20 de ori mai mici decat cele aplicate de Oficiul Federal de Cartel din Germania grupurilor Lafarge si HeidelbergCement (660 de milioane de euro), „pentru ca s-au angajat intr-un comportament anticoncurential inca din anii ‘70, inclusiv in aranjamente de repartizare a pietei si contracte privind cota de piata“.

    Revenind insa la ceea ce s-a intamplat in Romania, amenda aplicata Lafarge Romcim – companie considerata de cei de la Concurenta ca initiatoare a „cartelului“ – se ridica la 377,2 miliarde de lei (6,5% din cifra de afaceri a companiei in 2004), in timp ce pentru CarpatCement sanctiunea este de 313,2 miliarde de lei (6% din vanzarile de anul trecut). Holcim a primit o amenda in valoare de 290 mld. lei, reprezentand 5,5% din cifra de afaceri din 2004.  Holcim a fost sanctionata separat si cu 1,4 milioane de euro pentru „incalcarea unei decizii a Consiliului Concurentei de autorizare conditionata a concentrarii economice realizate prin cumpararea fabricii de ciment de la Alesd“.

    In ansamblu, arata decizia Consiliului Concurentei, „dovezile arata“ ca activitatile celor trei societati din perioada 2000 – 2004 au avut ca scop si ca rezultat real restrangerea, impiedicarea si/sau denaturarea concurentei pe piata romaneasca a cimentului. 

    Cert este ca in acesti patru ani preturile la ciment au crescut constant, fiind aproximativ egale la toti cei trei mari producatori. Cresterea preturilor, sustine raportul celor de la Concurenta, s-a produs „in ciuda faptului ca, datorita investitiilor in modernizarea fabricilor, costurile reale de productie erau in scadere“. Acest lucru, mai noteaza raportul citat, inseamna ca profiturile cresteau „chiar si mai repede decat preturile, indicand in mod clar comportamentul societatilor de stabilire artificiala a preturilor“. Cotelele de piata au ramas si ele foarte apropiate, diferentele dintre ele fiind de doar cateva procente. Astfel, in 2003, Lafarge avea o cota de piata de 35%, Carpatcement de 33%, Holcim – 30%, iar importurile au ajuns la 2%. Un an mai tarziu, cotele de piata au aratat cam la fel: Lafarge – 34%, Holcim – 32%, CarpatCement – 31%, in timp ce importurile au crescut la 3%.

    In plus, crede Consiliul Concurentei, in conditii normale de piata, scaderea costurilor de productie ca urmare a investitiilor in modernizarea fabricilor ar permite companiilor sa scada preturile pentru a-si majora cota de piata. „Faptul ca acest lucru nu 

    s-a intamplat in Romania poate fi explicat prin intelegerea societatilor de a mentine cote de piata egale si constituie o dovada suplimentara a lipsei concurentei in industria cimentului din Romania“, se mai sustine in raportul Consiliului Concurentei. In consecinta, cele trei firme vor fi obligate sa desfiinteze si Comitetul Cimentul din cadrul Cirom – asociatie care ii reunea – si sa transmita lunar preturile practicate in luna anterioara, pe o perioada de doi ani.

    Acuzatiile Consiliului Concurentei nu au ramas fara reactie, oficialii Lafarge Romcim si cei ai CarpatCement anuntand ca le resping si ca vor actiona in justitie la Curtea de Apel din Romania, urmand sa supuna cazul atentiei Comisiei Europene. 

    Pe de alta parte, oficialii Holcim, compania careia i-a fost aplicata cea mai mare amenda, afirma ca, desi considera motivele deciziei contestabile, nu vor contesta decizia Consiliului Concurentei. Dar pana cand instantele vor da sau nu castig de cauza cimentistilor, un lucru ramane cert: pe fondul cresterii succesive a pretului cimentului, dar si a altor materiale de constructii, pretul constructiilor a crescut trimestrial. Ultima scumpire a avut loc in toamna si a insemnat un salt cu peste 20% a tot ce s-a construit nou. 

    Ramane, de asemenea, de urmarit daca, in momentul in care producatorii de ciment vor scadea preturile, constructorii, care au aruncat tot timpul vina pe pretul cimentului, vor lasa si mai jos pretul de executie. Oricum, indiferent ce vor face, chiar daca ar putea fi banuiti ca ar forma un cartel prin care tin preturile sus, investigatiile celor de la concurenta ar trebui sa dureze ceva mai mult in cazul constructorilor. Prin regula de trei simpla, daca in cazul celor trei cimentisti analiza s-a facut in patru ani, calculati dumneavoastra cat ar trebui sa dureze investigatia in cazul celor peste 1.000 de firme de constructii din Romania.

  • Ce spun cimentistii

    Consiliul Concurentei spune ca „echipa de investigatie a demonstrat ca in perioada 2000-2004, Lafarge, Holcim si CarpatCement au actionat concertat pentru stabilirea unui cartel de fixare si impunere a preturilor la ciment“.

    REACTIA LAFARGE: „Lafarge Romcim respinge cu tarie acuzatiile formulate impotriva sa. Lafarge Romcim a hotarat sa intenteze imediat actiune impotriva acestei decizii in fata instantei competente din Romania si sa o supuna atentiei Comisiei Europene.“

    REACTIA CARPATCEMENT: „Suntem extrem de surprinsi de continutul deciziei Consiliului Concurentei privind existenta unui pretins cartel pe piata romaneasca a cimentului. Consideram ca decizia se indeparteaza de la practica si legislatia comunitara, afectand astfel credibilitatea sa ca institutie ce ar trebui sa actioneze in limitele stabilite de lege pentru a garanta un climat concurential normal.“

    REACTIA HOLCIM: „Desi motivele care au determinat impunerea amenzii sunt contestabile atat din punct de vedere economic, cat si juridic, Holcim (Romania) SA nu va contesta decizia Consiliului Concurentei. Holcim actioneaza in stricta conformitate cu normele de concurenta.“

  • Ce spun cimentistii

    Consiliul Concurentei spune ca „echipa de investigatie a demonstrat ca in perioada 2000-2004, Lafarge, Holcim si CarpatCement au actionat concertat pentru stabilirea unui cartel de fixare si impunere a preturilor la ciment“.

    REACTIA LAFARGE: „Lafarge Romcim respinge cu tarie acuzatiile formulate impotriva sa. Lafarge Romcim a hotarat sa intenteze imediat actiune impotriva acestei decizii in fata instantei competente din Romania si sa o supuna atentiei Comisiei Europene.“

    REACTIA CARPATCEMENT: „Suntem extrem de surprinsi de continutul deciziei Consiliului Concurentei privind existenta unui pretins cartel pe piata romaneasca a cimentului. Consideram ca decizia se indeparteaza de la practica si legislatia comunitara, afectand astfel credibilitatea sa ca institutie ce ar trebui sa actioneze in limitele stabilite de lege pentru a garanta un climat concurential normal.“

    REACTIA HOLCIM: „Desi motivele care au determinat impunerea amenzii sunt contestabile atat din punct de vedere economic, cat si juridic, Holcim (Romania) SA nu va contesta decizia Consiliului Concurentei. Holcim actioneaza in stricta conformitate cu normele de concurenta.“

  • CINE SUNT CEI TREI MARI

    Cimentul e o buna afacere in Romania. Fiecare dintre cei trei mari producatori si-a crescut, anul trecut, vanzarile cu peste 23%

    • COMPANIE: Holcim
      IN ROMANIA DIN: 1997
      TARA DE PROVENIENTA: Elvetia
      FABRICI IN ROMANIA: Turda, Alesd, Campulung
      CIFRA AFACERI 2003: 100 mil. euro
      CIFRA AFACERI 2004: 130 mil. euro
      CRESTERE 2004/2003: 30%
    • COMPANIE: CarpatCement
      IN ROMANIA DIN: 1998
      TARA DE PROVENIENTA: Germania
      FABRICI IN ROMANIA: Bicaz, Deva, Fieni
      CIFRA AFACERI 2003: 96 mil. euro
      CIFRA AFACERI 2004: 125 mil. euro
      CRESTERE 2004/2003: 30%
    • COMPANIE: Lafarge
      IN ROMANIA DIN: 1997
      TARA DE PROVENIENTA: Franta
      FABRICI IN ROMANIA: Medgidia, Hoghiz, Tg. Jiu
      CIFRA AFACERI 2003: 117 mil. euro
      CIFRA AFACERI 2004: 145 mil. euro
      CRESTERE 2004/2003: 23,5%


  • CINE SUNT CEI TREI MARI

    Cimentul e o buna afacere in Romania. Fiecare dintre cei trei mari producatori si-a crescut, anul trecut, vanzarile cu peste 23%

    • COMPANIE: Holcim
      IN ROMANIA DIN: 1997
      TARA DE PROVENIENTA: Elvetia
      FABRICI IN ROMANIA: Turda, Alesd, Campulung
      CIFRA AFACERI 2003: 100 mil. euro
      CIFRA AFACERI 2004: 130 mil. euro
      CRESTERE 2004/2003: 30%
    • COMPANIE: CarpatCement
      IN ROMANIA DIN: 1998
      TARA DE PROVENIENTA: Germania
      FABRICI IN ROMANIA: Bicaz, Deva, Fieni
      CIFRA AFACERI 2003: 96 mil. euro
      CIFRA AFACERI 2004: 125 mil. euro
      CRESTERE 2004/2003: 30%
    • COMPANIE: Lafarge
      IN ROMANIA DIN: 1997
      TARA DE PROVENIENTA: Franta
      FABRICI IN ROMANIA: Medgidia, Hoghiz, Tg. Jiu
      CIFRA AFACERI 2003: 117 mil. euro
      CIFRA AFACERI 2004: 145 mil. euro
      CRESTERE 2004/2003: 23,5%


  • Tranzactie la inaltime

    O regula nescrisa spune ca trebuie sa-ti cresti propria afacere cel putin trei ani inainte de a o vinde unui investitor financiar sau strategic. In cazul Focus Sat, furnizor de televiziune digitala cu transmisie prin satelit, lucrurile s-au miscat cu o viteza de sase ori mai mare.

    Cinci oameni de afaceri cu experienta in media, comunicatii si fonduri de investitii au anuntat lansarea Focus Sat in noiembrie 2004. Dupa sase luni de cand au facut anuntul, intreprinzatorii au reusit sa vanda 50% din afacere grupului international de comunicatii UPC, al treilea operator de cablu TV din Romania, dupa RCS si Astral. 

    Valoarea tranzactiei, care a presupus majorare de capital si vanzare de actiuni, nu a fost facuta publica, insa specialistii evalueaza valoarea companiei intre 6 si 8 milioane de euro. Daca rezultatele financiare vor fi conforme asteptarilor, UPC va cumpara in timp si restul de actiuni, pastrate de fondatorii companiei.

    Cine sunt actorii implicati in toata aceasta poveste? 

    Creatorii Focus Sat sunt Cristinel Popa, Cristian Burci, Bogdan Dragoi, Adrian Cojocaru si Valeriu Ionescu. Primii doi dintre cei cinci detineau in momentul infiintarii peste 50% din afacere. Cristinel Popa (presedintele director general al Focus Sat) a fost intre 1992 si 1995 secretar general al Societatii Romane de Radiodifuziune. Ulterior, a fondat operatorul de transmisii de date, radio si televiziune prin satelit Eastern Space Systems (alaturi de care a pornit la drum Focus Sat). Popa a fost si actionarul principal al Uniplus Radio.

    Cristian Burci este cunoscut in special pentru afacerile din televiziune si radio. In martie anul acesta, el a facut o tranzactie importanta, reusind sa-si vanda actiunile detinute la Prima TV si Radio Contact catre SBS, cu aproximativ 30 de milioane de euro. De mentionat ca SBS face parte din grupul American Liberty Media caruia ii apartine si UPC, compania care a cumparat Focus Sat. Bogdan Dragoi, vicepresedintele de dezvoltare, a lucrat la Londra timp de doi ani pentru fondul privat de investitii Inquam UK Limited, iar ultimii doi ani i-a petrecut la Telemobil (Zapp) ca reprezentant al actionarului principal. Adrian Cojocaru, vicepresedintele de operatiuni clienti, a fost director general al furnizorului de cablu Romsat si CEO Cable la FX Communication.

    Valeriu Ionescu, vicepresedintele financiar, a lucrat 13 ani in consultanta si fonduri de investitii. Inainte de a intra in afacerea Focus Sat, a fost director regional pentru AIG New Europe Fund si a coordonat investitiile fondului in cablu TV. „Investitia in Focus Sat este de cinci milioane de euro“, estima Valeriu Ionescu la momentul lansarii serviciului. Si se poate spune ca, daca in sase luni valoarea companiei a ajuns la 6-8 milioane de euro, nu e deloc rau. Cum a fost posibila o astfel de crestere spectaculoasa? Imediat dupa 1990, multi antreprenori au descoperit cablul TV, una dintre marile afaceri ale anilor ‘90 – oamenii de afaceri din nou-creata industrie au potolit foamea de televiziune a romanilor, satui de programele lui Ceausescu ori de filme bulgaresti, sarbesti, unguresti si rusesti 

    Totusi, cablul are cel putin doua limitari: una tehnica si cealalta economica. Nu poate patrunde pana in varf de munte si nu este rentabil in zonele rurale, unde potentialii consumatori au putere de cumparare redusa. In aceste conditii, din cele aproximativ 7,3 milioane de gospodarii din Romania, doar 3,6 milioane se afla in zone cablate. Restul pana la sapte milioane formeaza, asadar, o piata subexploatata din punct de vedere comercial. 

    Cand au pus bazele Focus Sat, cei cinci oameni de afaceri au pariat ca in primii trei ani de activitate macar 300.000 din clientii neacoperiti de cablu vor opta pentru televiziunea digitala prin satelit, sistem denumit in jargon tehnic DTH (Direct to Home). In anii urmatori, ar mai fi „asteptati“ alti 300.000 de clienti care au deja cablu, dar sunt nemultumiti de calitatea serviciilor. In sfarsit, urmatorul obiectiv ar fi cei circa 200.000 de clienti care au deja antene parabolice – in general cetateni straini interesati de posturile nationale din tara natala. Dincolo de numarul de abonati care ar putea fi atrasi, analistii vorbesc de o piata potentiala de circa 40 de milioane de euro.

    Deocamdata, pe piata televiziunii digitale prin satelit din Romania opereaza doi jucatori: Focus Sat si Digi TV (serviciul principalului furnizor de cablu si Internet din Romania, RCS & RDS). La randul sau, Astral a lansat un serviciu de televiziune digitala prin cablu, reprezentand un „upgrade“ pentru abonatii actuali. Este televiziunea prin satelit o solutie exclusa din start pentru Astral TV? Nicidecum.

    „Contemplam acest business. Mai ales ca este complementar televiziunii prin cablu, nefiind un concurent“, explica Dinu Malacopol, director de Internet si Date la Astral. Parerea ca televiziunea prin satelit n-ar reprezenta o amenintare pentru cablu este impartasita si de Cristinel Popa, presedinte director general al Focus Sat atat in momentul fondarii companiei, cat si dupa investitia UPC. „Nu ne propunem in acest moment sa atacam piata operatorilor de cablu“, declara Popa in noiembrie 2004.  „Contemplarea“ managerului Astral poate fi tradusa si ca o asteptare pentru finalizarea negocierilor dintre compania sa si acelasi UPC – investitorul de la Focus Sat. 

    Logica potrivit careia satelitul si cablul nu se concureaza este relativ simpla. In prima faza, furnizorii de televiziune prin satelit vor viza clientii de cablu din zonele neacoperite, cu venituri medii. Daca echipamentele necesare pentru receptionarea semnalului de satelit si abonamentul lunar ar fi accesibile oricarui roman din zonele neacoperite, probabil ca piata potentiala pe care lupta acum Digi TV si Focus Sat/ UPC ar putea depasi o suta de milioane de euro. Totusi, cei 200 de euro necesari pentru achizitionarea antenei si a receptorului de satelit, la care se adauga un abonament anual cuprins intre 80 si 120 de euro pe an presupun un prag de intrare destul de ridicat pentru cei cu venituri mici.

    Dintre 300.000 de clienti – la cat se ridica piata, dintr-o perspectiva realista – numarul celor care deja au facut pasul nu este cunoscut cu exactitate. In vreme ce Ionut Tarcea, director de marketing la RCS & RDS spune ca Digi TV avea 37.000 de clienti la sfarsitul lui aprilie, alte surse vorbesc de o piata totala de sub 10.000 de clienti. 

    Care ar fi portretul robot al utilizatorului de televiziune prin satelit? „Clientii vin din zone sau comunitati izolate unde cablul nu a ajuns. Ma gandesc la moteluri, benzinarii, statii meteo, ferme“, spune Dinu Malacopol de la Astral.

    Cand identifica o nisa noua, care se estimeaza ca va aduce venituri de 40 de milioane de euro peste trei ani, investitorii incep sa se calce pe picioare. Deocamdata, pe piata televiziunii digitale prin satelit „joaca“ doar Digi TV si Focus Sat, dar lucrurile nu au cum sa ramana asa. Digital Cable Systems e un al treilea actor care isi va lansa propriul serviciu DTH (Max TV) cel mai probabil la 15 iunie. Noua companie, infiintata in februarie 2005, este structurata total diferit de celelalte doua: are 46 de actionari, care in mare parte sunt mici operatori de cablu TV cu re-tele locale. „Nici un actionar nu are mai mult de 10% din companie, iar membrii consiliului de administratie detin 70% din actiuni“, explica presedintele companiei, Gheorghe Minea, care se lauda cu o experienta de douazeci de ani in sisteme de satelit.

    Noua companie va trebui sa se bata cu nume mai grele, insa principalul sau avantaj este accesul direct la utilizatorii din mediul rural si din localitatile unde nu au patruns cei trei mari (RCS, Astral si UPC). Prin retelele locale – detinute de actionarii fondatori – se va face distributia sistemelor de receptionare a sistemului prin satelit. Minea crede ca reteaua sa va atrage in doi-trei ani 5% din populatia rurala. Totodata, presedintele de la Max TV este optimist in ceea ce priveste numarul viitorilor competitori. „Investitia de doua-trei milioane de dolari pe care o necesita un furnizor de televiziune prin satelit este un prag destul de inalt.“

    Totusi, pe termen mediu, piata va fi impartita intre doi mari jucatori. Aceasta este si parerea lui Richard Anderson, directorul general de la UPC Romania. 

    Doi jucatori care, pe langa venituri, isi vor imparti si profiturile. Acestea nu se vor ridica la nivelul celor obtinute in industria de cablu TV, insa nu sunt deloc de ignorat. Daca furnizorii de cablu obtin un EBITDA (profit inainte de plata dobanzilor, taxelor, deprecierii si amortizarii) de 40% din cifra de afaceri, operatorii de televiziune prin satelit se vor situa la un nivel inferior cu doar 10-15 procente, cred specialistii financiari. Dar, avand in vedere ca un profit de peste 10% este considerat acceptabil, 25-30% este mai mult decat multumitor. 

    Profiturile sunt mai mici in cazul televiziunii prin satelit, din cauza nivelului ridicat al investitiilor in echipamente. In plus, ratele de profit in televiziunea digitala pot creste prin adaugarea de servicii noi folosind aceeasi platforma (deci, in principiu, aceeasi investitie): video on demand sau pay per view. Toate aceste perspective explica decizia UPC de a cumpara jumatate din actiunile unei companii care nu are nici un an de activitate. UPC numarul trei pe piata de cablu din Romania, face o miscare care ii consolideaza pozitia pentru viitor. Noii clienti de televiziune prin satelit se vor adauga celor 360.000 de CATV deja existenti in Timisoara, Cluj, Bacau, Botosani si Prahova. 

    Desi atat reprezentantii UPC cat si cei ai Focus Sat evita sa faca declaratii, intrucat tranzactia este „calda“ (fiind incheiata in a doua parte a lunii mai), ambele parti par sa fie multumite. Fondatorii Focus Sat pot sa continue lupta pentru piata mai linistiti multumita includerii in actionariat a unui operator strategic cu experienta in domeniu, in vreme ce UPC face inca un pas catre Romania, pana la incheierea negocierilor pentru preluarea Astral. De altfel, strategia companiei-mama a UPC – UnitedGlobalCom (UGC) – prevede, printre altele, si extinderea catre Estul Europei. Dupa rezolvarea problemelor financiare de la sfarsitul anilor 2000, UGC a inceput extinderea catre est, intrucat pietele vestice erau deja saturate.

    Iar daca decizia UPC se inscrie intr-o strategie, despre actionarii fondatori ai Focus Sat se poate spune ca au avut si ceva noroc.

  • Tranzactie la inaltime

    O regula nescrisa spune ca trebuie sa-ti cresti propria afacere cel putin trei ani inainte de a o vinde unui investitor financiar sau strategic. In cazul Focus Sat, furnizor de televiziune digitala cu transmisie prin satelit, lucrurile s-au miscat cu o viteza de sase ori mai mare.

    Cinci oameni de afaceri cu experienta in media, comunicatii si fonduri de investitii au anuntat lansarea Focus Sat in noiembrie 2004. Dupa sase luni de cand au facut anuntul, intreprinzatorii au reusit sa vanda 50% din afacere grupului international de comunicatii UPC, al treilea operator de cablu TV din Romania, dupa RCS si Astral. 

    Valoarea tranzactiei, care a presupus majorare de capital si vanzare de actiuni, nu a fost facuta publica, insa specialistii evalueaza valoarea companiei intre 6 si 8 milioane de euro. Daca rezultatele financiare vor fi conforme asteptarilor, UPC va cumpara in timp si restul de actiuni, pastrate de fondatorii companiei.

    Cine sunt actorii implicati in toata aceasta poveste? 

    Creatorii Focus Sat sunt Cristinel Popa, Cristian Burci, Bogdan Dragoi, Adrian Cojocaru si Valeriu Ionescu. Primii doi dintre cei cinci detineau in momentul infiintarii peste 50% din afacere. Cristinel Popa (presedintele director general al Focus Sat) a fost intre 1992 si 1995 secretar general al Societatii Romane de Radiodifuziune. Ulterior, a fondat operatorul de transmisii de date, radio si televiziune prin satelit Eastern Space Systems (alaturi de care a pornit la drum Focus Sat). Popa a fost si actionarul principal al Uniplus Radio.

    Cristian Burci este cunoscut in special pentru afacerile din televiziune si radio. In martie anul acesta, el a facut o tranzactie importanta, reusind sa-si vanda actiunile detinute la Prima TV si Radio Contact catre SBS, cu aproximativ 30 de milioane de euro. De mentionat ca SBS face parte din grupul American Liberty Media caruia ii apartine si UPC, compania care a cumparat Focus Sat. Bogdan Dragoi, vicepresedintele de dezvoltare, a lucrat la Londra timp de doi ani pentru fondul privat de investitii Inquam UK Limited, iar ultimii doi ani i-a petrecut la Telemobil (Zapp) ca reprezentant al actionarului principal. Adrian Cojocaru, vicepresedintele de operatiuni clienti, a fost director general al furnizorului de cablu Romsat si CEO Cable la FX Communication.

    Valeriu Ionescu, vicepresedintele financiar, a lucrat 13 ani in consultanta si fonduri de investitii. Inainte de a intra in afacerea Focus Sat, a fost director regional pentru AIG New Europe Fund si a coordonat investitiile fondului in cablu TV. „Investitia in Focus Sat este de cinci milioane de euro“, estima Valeriu Ionescu la momentul lansarii serviciului. Si se poate spune ca, daca in sase luni valoarea companiei a ajuns la 6-8 milioane de euro, nu e deloc rau. Cum a fost posibila o astfel de crestere spectaculoasa? Imediat dupa 1990, multi antreprenori au descoperit cablul TV, una dintre marile afaceri ale anilor ‘90 – oamenii de afaceri din nou-creata industrie au potolit foamea de televiziune a romanilor, satui de programele lui Ceausescu ori de filme bulgaresti, sarbesti, unguresti si rusesti 

    Totusi, cablul are cel putin doua limitari: una tehnica si cealalta economica. Nu poate patrunde pana in varf de munte si nu este rentabil in zonele rurale, unde potentialii consumatori au putere de cumparare redusa. In aceste conditii, din cele aproximativ 7,3 milioane de gospodarii din Romania, doar 3,6 milioane se afla in zone cablate. Restul pana la sapte milioane formeaza, asadar, o piata subexploatata din punct de vedere comercial. 

    Cand au pus bazele Focus Sat, cei cinci oameni de afaceri au pariat ca in primii trei ani de activitate macar 300.000 din clientii neacoperiti de cablu vor opta pentru televiziunea digitala prin satelit, sistem denumit in jargon tehnic DTH (Direct to Home). In anii urmatori, ar mai fi „asteptati“ alti 300.000 de clienti care au deja cablu, dar sunt nemultumiti de calitatea serviciilor. In sfarsit, urmatorul obiectiv ar fi cei circa 200.000 de clienti care au deja antene parabolice – in general cetateni straini interesati de posturile nationale din tara natala. Dincolo de numarul de abonati care ar putea fi atrasi, analistii vorbesc de o piata potentiala de circa 40 de milioane de euro.

    Deocamdata, pe piata televiziunii digitale prin satelit din Romania opereaza doi jucatori: Focus Sat si Digi TV (serviciul principalului furnizor de cablu si Internet din Romania, RCS & RDS). La randul sau, Astral a lansat un serviciu de televiziune digitala prin cablu, reprezentand un „upgrade“ pentru abonatii actuali. Este televiziunea prin satelit o solutie exclusa din start pentru Astral TV? Nicidecum.

    „Contemplam acest business. Mai ales ca este complementar televiziunii prin cablu, nefiind un concurent“, explica Dinu Malacopol, director de Internet si Date la Astral. Parerea ca televiziunea prin satelit n-ar reprezenta o amenintare pentru cablu este impartasita si de Cristinel Popa, presedinte director general al Focus Sat atat in momentul fondarii companiei, cat si dupa investitia UPC. „Nu ne propunem in acest moment sa atacam piata operatorilor de cablu“, declara Popa in noiembrie 2004.  „Contemplarea“ managerului Astral poate fi tradusa si ca o asteptare pentru finalizarea negocierilor dintre compania sa si acelasi UPC – investitorul de la Focus Sat. 

    Logica potrivit careia satelitul si cablul nu se concureaza este relativ simpla. In prima faza, furnizorii de televiziune prin satelit vor viza clientii de cablu din zonele neacoperite, cu venituri medii. Daca echipamentele necesare pentru receptionarea semnalului de satelit si abonamentul lunar ar fi accesibile oricarui roman din zonele neacoperite, probabil ca piata potentiala pe care lupta acum Digi TV si Focus Sat/ UPC ar putea depasi o suta de milioane de euro. Totusi, cei 200 de euro necesari pentru achizitionarea antenei si a receptorului de satelit, la care se adauga un abonament anual cuprins intre 80 si 120 de euro pe an presupun un prag de intrare destul de ridicat pentru cei cu venituri mici.

    Dintre 300.000 de clienti – la cat se ridica piata, dintr-o perspectiva realista – numarul celor care deja au facut pasul nu este cunoscut cu exactitate. In vreme ce Ionut Tarcea, director de marketing la RCS & RDS spune ca Digi TV avea 37.000 de clienti la sfarsitul lui aprilie, alte surse vorbesc de o piata totala de sub 10.000 de clienti. 

    Care ar fi portretul robot al utilizatorului de televiziune prin satelit? „Clientii vin din zone sau comunitati izolate unde cablul nu a ajuns. Ma gandesc la moteluri, benzinarii, statii meteo, ferme“, spune Dinu Malacopol de la Astral.

    Cand identifica o nisa noua, care se estimeaza ca va aduce venituri de 40 de milioane de euro peste trei ani, investitorii incep sa se calce pe picioare. Deocamdata, pe piata televiziunii digitale prin satelit „joaca“ doar Digi TV si Focus Sat, dar lucrurile nu au cum sa ramana asa. Digital Cable Systems e un al treilea actor care isi va lansa propriul serviciu DTH (Max TV) cel mai probabil la 15 iunie. Noua companie, infiintata in februarie 2005, este structurata total diferit de celelalte doua: are 46 de actionari, care in mare parte sunt mici operatori de cablu TV cu re-tele locale. „Nici un actionar nu are mai mult de 10% din companie, iar membrii consiliului de administratie detin 70% din actiuni“, explica presedintele companiei, Gheorghe Minea, care se lauda cu o experienta de douazeci de ani in sisteme de satelit.

    Noua companie va trebui sa se bata cu nume mai grele, insa principalul sau avantaj este accesul direct la utilizatorii din mediul rural si din localitatile unde nu au patruns cei trei mari (RCS, Astral si UPC). Prin retelele locale – detinute de actionarii fondatori – se va face distributia sistemelor de receptionare a sistemului prin satelit. Minea crede ca reteaua sa va atrage in doi-trei ani 5% din populatia rurala. Totodata, presedintele de la Max TV este optimist in ceea ce priveste numarul viitorilor competitori. „Investitia de doua-trei milioane de dolari pe care o necesita un furnizor de televiziune prin satelit este un prag destul de inalt.“

    Totusi, pe termen mediu, piata va fi impartita intre doi mari jucatori. Aceasta este si parerea lui Richard Anderson, directorul general de la UPC Romania. 

    Doi jucatori care, pe langa venituri, isi vor imparti si profiturile. Acestea nu se vor ridica la nivelul celor obtinute in industria de cablu TV, insa nu sunt deloc de ignorat. Daca furnizorii de cablu obtin un EBITDA (profit inainte de plata dobanzilor, taxelor, deprecierii si amortizarii) de 40% din cifra de afaceri, operatorii de televiziune prin satelit se vor situa la un nivel inferior cu doar 10-15 procente, cred specialistii financiari. Dar, avand in vedere ca un profit de peste 10% este considerat acceptabil, 25-30% este mai mult decat multumitor. 

    Profiturile sunt mai mici in cazul televiziunii prin satelit, din cauza nivelului ridicat al investitiilor in echipamente. In plus, ratele de profit in televiziunea digitala pot creste prin adaugarea de servicii noi folosind aceeasi platforma (deci, in principiu, aceeasi investitie): video on demand sau pay per view. Toate aceste perspective explica decizia UPC de a cumpara jumatate din actiunile unei companii care nu are nici un an de activitate. UPC numarul trei pe piata de cablu din Romania, face o miscare care ii consolideaza pozitia pentru viitor. Noii clienti de televiziune prin satelit se vor adauga celor 360.000 de CATV deja existenti in Timisoara, Cluj, Bacau, Botosani si Prahova. 

    Desi atat reprezentantii UPC cat si cei ai Focus Sat evita sa faca declaratii, intrucat tranzactia este „calda“ (fiind incheiata in a doua parte a lunii mai), ambele parti par sa fie multumite. Fondatorii Focus Sat pot sa continue lupta pentru piata mai linistiti multumita includerii in actionariat a unui operator strategic cu experienta in domeniu, in vreme ce UPC face inca un pas catre Romania, pana la incheierea negocierilor pentru preluarea Astral. De altfel, strategia companiei-mama a UPC – UnitedGlobalCom (UGC) – prevede, printre altele, si extinderea catre Estul Europei. Dupa rezolvarea problemelor financiare de la sfarsitul anilor 2000, UGC a inceput extinderea catre est, intrucat pietele vestice erau deja saturate.

    Iar daca decizia UPC se inscrie intr-o strategie, despre actionarii fondatori ai Focus Sat se poate spune ca au avut si ceva noroc.

  • Actorii tranzactiei

    In a doua jumatate a lunii mai, UPC a achizitionat, contra unei sume care nu a fost data publicitatii, 50% din actiunile unuia dintre cei doi furnizori de televiziune prin satelit de pe piata romaneasca. 


    CUMPARATORUL: UPC

    • COMPANIA-MAMA: UnitedGlobalCom (UGC) cu sediul in SUA
    • NUMAR DE CLIENTI UGC: 11,6 milioane prezenti in 16 tari
    • STRATEGIE: Extinderea catre est, pe fondul saturarii pietelor vestice
    • NUMAR DE CLIENTI*: 360.000 (mai ales in Timisoara, Cluj, Bacau, Botosani, Prahova)
      * IN ROMANIA 


    VANZATORUL: FOCUS SAT

    • DATA NASTERII: decembrie 2004 
    • ACTIONARIAT INITIAL: Cristinel Popa, Cristian Burci, Bogdan Dragoi, Adrian Cojocaru, Valeriu Ionescu
    • ACTIONARIAT ACTUAL: UPC – 50%, actionarii fondatori – 50%
    • INVESTITIA INITIALA: 5 milioane de euro
    • VALOAREA COMPANIEI*: 6-8 mil. euro
    • OBIECTIV: 200.000 de clienti in trei ani
      * ESTIMARE