Blog

  • O tranzactie de doi Dani

    Din chirias, cel mai indatorat om din Romania, Dan Sucu, devine proprietar. Ii vine in ajutor proaspatul sau coleg de echipa, cu care lanseaza un business in imobiliare, in conditiile in care nu trece aproape nicio zi fara sa se anunte un nou proiect. Asocierea celor doi Dani va da nastere unui complex comercial la Ploiesti, in care Mobexpert si Media Galaxy vor fi pe teren propriu.
    Complexul, aflat inca in faza de schite, va avea o suprafata inchiriabila de 15.000 – 18.000 de metri patrati si se va intinde pe un teren de cinci hectare din apropierea Carrefour Ploiesti. Mai mult, centrul comercial va fi conectat de hipermarketul francez.
    Compania nou infiintata care va administra proiectul este impartita in mod egal intre cei doi antreprenori. Investitia a fost evaluata la 20 de milioane de euro, echivalentul constructiei si al valorii terenului, achizitionat cu doi ani in urma.
    Amfitrionii noului spatiu comercial vor fi magazinele-emblema ale celor doi fondatori, respectiv Mobexpert si Media Galaxy. Pe langa acestea, un numar de alte spatii comerciale mai mici vor fi oferite spre inchiriere.
    Ostahie nu este primul antreprenor roman din domeniul electrocasnicelor care a fost atras de imobiliare. Cu un an in urma, fondatorii Domo, Lorand Szarvadi si Ferenc Hegedus, au devenit proprietarii hotelului Best Western Balvanyos din Covasna, iar recent au initiat un proiect rezidential de amploare in partea de nord-vest a Capitalei.
    Cat despre tranzactia celor doi Dani, este greu de spus daca e doar un alt pas in directia boom-ului imobiliar sau, dimpotriva, primul menit sa nasca un alt trend: acela in care marii retaileri devin dezvoltatorii complexelor comerciale in care activeaza.

  • Omul cu randament maxim

    La 35 de ani, Jan Pricop este directorul general adjunct al societatii de administrare a investitiilor KD Investments, compania care a adus investitorilor un castig de 30% in 2007.
    Omul de afaceri a mizat pe actiunile BRD, Rompetrol Well Service si Artrom Slatina, mai mult decat pe SIF-uri, si in cele din urma a castigat pariul: principalul fond pe care il administreaza, KD Maximus, a surclasat randamentul de 24% al SIF-urilor si a fost unul dintre putinele fonduri care au depasit cresterea indicelui BET, de 22%.
    Mai mult, cand linia a fost trasa, castigul inregistrat de fondul administrat de Jan Pricop insemna de patru ori mai mult decat dobanda medie la depozitele bancare.
    KD Maximus a avut la sfarsitul anului 2007 peste 900 de investitori si active de 12 milioane de euro. Asta in contextul in care piata romaneasca de capital se afla inca in dezvoltare, iar valoarea totala a activelor existente se ridica la 300 de milioane de euro. Pe pietele occidentale, insa, activele fondurilor mutuale sunt de ordinul sutelor de miliarde de euro. Pentru Pricop, tentatia pietei de capital a venit de la chioscul de ziare. A cumparat un supliment legislativ referitor la acest domeniu si si-a dat seama cam cat se poate castiga din comisioanele de tranzactionare pe Bursa.
    Prin urmare, in 1997 si-a inceput cariera, ca agent de Bursa, si in urmatorii zece ani si-a continuat propriul traiect pana a ajuns in topul pietei.
    KD Maximus a intrecut, prin randamentul obtinut, liderul din ultimii doi ani, fondul Omninvest administrat de SIRA. Astfel, topul celor mai rentabile fonduri mutuale in 2007 a fost format din KD Maximus (30%), Omninvest (24,8%) si BT Maxim (24,7%). Cresterea repurtata de Pricop se datoreaza structurarii portofoliului de actiuni si reorientarii de la SIF-uri la actiunile BRD, Rompetrol Well Services si TMK-Artrom Slatina.
    Anul acesta, se pare ca randamentele vor veni din sectoarele industriale in crestere, ca industria aluminiului, constructiile de nave, industria metalifera sau a extragerii hidrocarburilor. Cat priveste Bursa, Pricop este pregatit sa mizeze pe Alro Slatina, Santierul Naval Orsova, Mechtel Targoviste si Uztel Ploiesti.

  • 7 cifre = sase zerouri

    Spre deosebire de cuvinte, cifrele sunt inselatoare. Au prostul obicei de a se juca de-a v-ati ascunselea cand nu suntem atenti si sa se reaseze in alta ordine in mintea noastra in cele mai proaste momente. Ca de exemplu in fata ATM-ului, atunci cand PIN-ul cardului bancar devine o amintire chiar mai vaga decat prima poezie invatata la scoala. Asta ca sa nu vorbim despre mult prea lentul proces de invatare a propriului numar de telefon mobil… Care este acum doar un vis urat pentru fericitul proprietar al numarului de telefon 666.66.66, devenit in mod oficial cel mai scump numar de telefon din lume, achizitionat la licitatie – unde altundeva? – in Orientul Mijlociu pentru considerabila suma de 2, 75 milioane de dolari.

    Alo, centrala?
    Atunci cand numerele de telefon au fost inventate pentru prima oara, acestea erau foarte scurte, neavand mai mult de 2 sau 3 cifre, combinatiile rezultate fiind suficiente pentru a acoperi numarul abonatilor la serviciile telefonice din acele vremuri de inceput ale telecomunicatiilor. Pe masura ce sistemele telefonice au inceput sa creasca in dimensiuni astfel incat sa reuseasca sa cuprinda intreaga lume, numerele de telefon au inceput sa creasca si ele in lungime si complexitate, incepand apoi sa deserveasca si alte aparate, precum faxuri si computere.
    Insa complexitatea acestora dauneaza grav memoriei si astfel, ca toate resursele limitate, numerele usor de memorat au devenit adevarate bunuri de patrimoniu, in special pentru companiile mari din industria serviciilor care isi doresc sa fie cat mai “abordabile” pentru clientii lor. Duse sunt insa vremurile de aur in care numerele de telefon bune erau oferite gratis. Astazi, pentru a avea un numar de telefon usor de memorat trebuie sa faci rezervari din timp, sa lupti, sa negociezi sau chiar sa participi la licitatii.
    In Qatar, de exemplu, cea mai mare companie de telefonie mobila, Qtel, stie exact cat valoreaza cel mai pretios numar de telefon pe care il poseda: 10 milioane de riyali. Adica 2, 75 milioane de dolari, suma pentru care castigatorul licitatiei organizate de compania de telefonie in luna mai a anului trecut in capitala Qatar-ului si-a adjudecat controversatul numar de telefon compus dintr-o serie de 7 cifre de sase. Pretul de pornire al licitatiei a fost de 1 milion de riyali (275.000 de dolari), insa in scurt timp sase dintre cei opt aspiranti la titlul de proprietar al neobisnuitului numarului de telefon s-au retras din cursa, lupta continuand intre doar doi dintre participantii la licitatie. Waleed al-Sayyed, executive officer al Qatar Telecommunications Company (Q-TEL), organizatorul licitatiei, a declarat reporterilor ca cele 10 milioane riyali (2,75 milioane de dolari) stransi in urma licitatiei au fost donati unei cauze caritabile, fiind oferiti Fundatiei de Servicii Medicale Hamad pentru a finanta construirea unor clinici si spitale in zonele izolate ale tarii, iar banii stransi din taxa de participare la licitatie, platita de cei 8 licitatori, in valoare de 3.000 de riyali (825 de dolari), a fost donata unor organizatii de caritate locale. Chiar daca vesticii privesc cu rezerva cifra sase, considerand-o numarul imperfect avand in vedere implicatiile sale religioase, se pare ca nu acesta este consensul si in Qatar, acolo unde pronuntarea cifrei 6 este similara cu pronuntarea cuvantului “ellah” care inseamna Dumnezeu.
    Qtel nu este de altfel nici prima companie premium de telecomunicatii din lume care a organizat o asemenea licitatie, iar dupa succesul inregistrat de aceasta, cu siguranta nici ultima. Recordul anterior a fost detinut de compania aeriana chineza Sichuan, care a platit guvernului Chinei 2,33 milioane de yuani, adica echivalentul a 500.000 de dolari, pentru numarul de telefon 888-8888 pe care l-a alocat apoi unei linii telefonice disponibile non-stop clientilor companiei. “Toti angajatii companiei sunt de parere ca achizitionarea acestui numar de telefon a meritat fiecare ban din pretul platit”, a declarat la scurt timp dupa licitatie Xing Bing, purtatorul de cuvant al liniei aeriene, facand referire la usurinta memorarii numarului de catre clienti, dar si la superstitia chinezilor carora le va face placere sa foloseasca acest numar de telefon, deoarece cuvantul cantonez care inseamna “bogat” este foarte similar cu cel care inseamna “opt”. Cu toate acestea, se pare ca nu numai clientilor liniei aeriene le-a facut placere sa formeze numarul norocos, deoarece oficialii companiei s-au plans de numarul mare de apeluri gresite si de glumele la telefon pe care copiii le fac in permanenta, tinand linia blocata.

    Depinde de prefix
    Schimbati prefixul, de la cel al Chinei la cel al SUA, si veti nimeri nu la Sichuan Airlines, ci la co-fondatorul Apple Computers, Steve Wozniak. Nu se stie exact cat a platit excentricul milionar pentru numarul de telefon 888-8888, avand in vedere ca in Statele Unite nu s-a organizat inca vreo asemenea licitatie, insa se stie ca “Woz” a asteptat foarte mult timp sa intre in posesia acestui numar de telefon, pe care il considera “triumful sau filonumeric”. Dupa ce s-a retras din Apple, Woz a inceput sa colectioneze numere de telefon, iar scopul sau declarat era acela de a-si “incununa” colectia cu unul in care sa repete aceeasi cifra, insa spre nenorocul sau o perioada indelungata in Silicon Valley, unde acesta locuia, nu existau prefixe cu trei cifre identice, astfel incat Woz a trebui sa se multumeasca sa stranga numere precum 221-1111.
    Cand, intr-o zi a aflat intamplator ca prefixul 888 urma sa fie introdus in Silicon Valley, Woz deja se pregatea pentru noul sau numar de telefon, pe care l-a obtinut dupa mai multe luni de asteptari si strategii. Insa, dupa cum au descoperit si “tizii sai telefonici” de la Sichuan Airlines, numarul s-a dovedit a fi inutilizabil, acesta primind mai bine de 100 de apeluri gresite pe zi.

  • Examen de lifestyle

    De mult duse sunt vremurile de aur in care era de-ajuns sa scoti cardul de credit, sa-l treci prin aparat si poof!… odata cu titlul de proprietar de Maserati Spyder sa devii un personaj respectat si influent. Asta deoarece in societatile de consum mature epoca de glorie a status simbolurilor ce se subordoneaza celor trei coordonate clasice – prea scump, prea rar si prea greu accesibil – se pregateste sa apuna. Probabil din cauza ca in ziua de astazi mai nimic nu mai este cu adevarat prea greu de obtinut. Este prea scump pentru tine? Cardul de credit iti sta la indemana si nimeni in afara ofiterului de credit nu va sti ca vei plati timp de un an si jumatate vacanta de doua saptamani petrecuta la Le Saint Geran in Mauritius. Este prea greu de gasit? Internetul iti deschide toate portile intr-un timp record, asemenea unui asistent personal zelos. Incet, incet nimic nu mai devine imposibil sau inaccesibil si astfel toate produsele sau serviciile de lux devin treptat din exclusive “mass-clusive”. Ceea ce cauzeaza o serioasa criza de identitate, caci un status simbol coborat de pe soclul inaccesibilitatii nu s-a mai pomenit. Si uite asa consumatorii se vad nevoiti sa inceapa sa “toceasca” pentru a-si putea mentine statutul in societate. Fiindca daca nu mai poti sa-l cumperi, atunci trebuie sa…

    …Do it YOURSELF!
    Ce are un Bordeaux Chateau Lafite in plus fata de o sticla din vinul pe care il poti face singur? Buchet inconfundabil, o aroma deosebita sau savoare si un corp aparte? Mai degraba renume si publicitate. Crushpad, o winery amplasata in insoritul San Francisco, isi pune la bataie cei 3.000 de metri patrati de podgorie si facilitati de productie pentru a le demonstra oenofililor aspiranti ca isi pot crea si singuri propriul vin nobil, care sa le poarte propriul nume. Angajatii Crushpad ii ajuta pe acestia sa-si creeze nu mai putin de 25 de cutii de vin ultra-premium din soiul de struguri pe care acestia il prefera, invatandu-i in acelasi timp toate secretele realizarii unui vin nobil. Crushpad nu pune la dispozitia invataceilor doar experienta, cunostintele si talentul expertilor sai, ci si tot echipamentul necesar si strugurii ce provin din cele mai renumite podgorii californiene. Iar pentru cei care nu au timp sa invete la fata locului secretele vinificatiei, sectiunea online a cursurilor Crushpad se poate dovedi un substitut util.
    Daca pana nu de mult simpla alegere a sticlei de bautura potrivite ocaziei era semnul unui statut social elevat, se pare ca in viitor asortarea vinului la friptura nu va mai fi suficient pentru a-ti impresiona musafirii, un sortiment din propria recolta devenind un “must” pentru elite. Asta cu atat mai mult cu cat scolile de distilare nu se reduc la segmentul vinurilor. Ladybank Distillery din Scotia a deschis cu 6 ani in urma portile Scolii de Whisky pentru a ii invata pe entuziasti sa-si creeze propriul whisky. In cadrul unui program de trei zile acestia primesc instructiuni referitoare la prepararea si degustarea whisky-ului de calitate. Festivitatea de “absolvire” consta in crearea unei mostre de whisky propriu, care este apoi inregistrata si pastrata in depozitele distileriei pana cand aceasta se matureaza suficient pentru a fi imbuteliata. Ulterior, participantii la curs sunt rasplatiti cu 9 litri din propria lor “recolta” de whisky. Si la urma urmei, de ce sa te opresti din invatat cand vine vacanta? Lancezitul pe sezlong poate fi amuzant in primele doua zile libere, dar ce te faci dupa ce te-ai plictisit de rasfoit reviste si baut cocteiluri cu umbreluta? Turismul de aventura, care a captivat imaginatia americanilor cu cativa ani in urma, face loc astazi “turismului de invatare”, care a inceput sa prinda tot mai bine de cand acestia si-au dat seama ca isi pot folosi mai bine timpul liber relaxandu-se si invatand in acelasi timp. De exemplu, Equitours ofera turistilor sansa de a strabate Statele Unite sau Europa continentala intr-un tur calare, gandit pentru novicii in ale calariei, care invata cu aceasta ocazie toate secretele acestui nobil sport.
    Insa cand vine vorba despre implicare emotionala in procesul de cumparare, putine produse sunt mai apropiate de sufletul cumparatorilor decat verighetele. Pana de curand insa deciziile legate de achizitionarea acestora erau mai mult sau mai putin limitate. Sa fie groase sau subtiri? De aur sau platina? Cumparate din magazin sau realizate pe comanda? New York Wedding Ring crede ca ii poate implica mai mult pe tinerii insuratei in acest moment (de sperat!) unic in viata si de aceea organizeaza workshop-uri de una sau doua zile in cadrul carora cuplurile isi pot face designul verighetelor pe care apoi le pot confectiona singuri. Un bijutier profesionist ii asista si ii indruma la fiecare pas, iar pana la sfarsitul zilei viitorii-miri se pot mandri nu numai cu un set de verighete high-end personalizate pana in cele mai mici detalii, dar si cu o experienta pe care nu o vor uita niciodata. Asta in schimbul a 1.075 de dolari, cat costa realizarea unui set de 2 verighete simple din palladium intr-o singura zi de workshop. Designurile mai elaborate de obicei necesita si o a doua zi de workshop care mai costa inca 850 de dolari. Succesul si interesul de care s-a bucurat initiativa New York Wedding Ring i-a facut pe fondatori sa deschida un studio similar si in San Francisco, iar planurile de extindere vizeaza acum intreaga America.

    Hai sa te invat!
    Concept store-ul a avut perioada sa de glorie in care a fost considerat o “experienta moderna de shopping, mereu in miscare si mereu inovatoare”. Asta bineinteles, pana cand am inceput sa ne obisnuim cu ele, iar conceptele inovatoare au inceput sa devina previzibile. Cine sa fie urmasul concept store-ului pe linie de descendenta a inovativitatii? Skills store-ul, bineinteles!
    Primii promotori ai acestui nou concept, de spatiu de retail in cadrul caruia oamenii pot invata mereu ceva nou, interesant si util, au inteles ca cea mai indicata metoda de a-si extinde cota de piata si de a-si racola noi clienti este sa-i invete din secretele lor. Iar consumatorii se dovedesc a fi cat se poate de receptivi la aceasta initiativa. Dovada stau cei 67.000 de studenti care participa in fiecare an la cursurile organizate de Viking Cooking School.
    Materiile studiate includ: Elemente esentiale ale artei culinare, Aluaturi si deserturi, Gatitul inteligent, Organizarea petrecerilor sau Bucataria amuzanta. Pe langa antreurile si bauturile din partea casei oferite la inceputul cursului si cina compusa din trei feluri de mancare de la sfarsitul acestuia, studentii primesc sfaturile unor bucatari de renume, un set de retete secrete, dar mai ales discounturi semnificative la produsele si mobilierul pentru bucatarie. Asta deoarece adevaratul business al Viking este de fapt comercializarea bucatariilor upscale. Iar managerii Viking au inteles ca daca vrei ca mai multi oameni sa investeasca considerabil in bucatarie, considerata astazi de tot multi o camera inutila si desueta, trebuie sa-i inveti mai intai sa o foloseasca.
    Nici cand vine vorba de muzica nu poti sa spui ca nu este mereu cate ceva de invatat. Skills store-ul brazilian InnHype dedicat muzicii electronice este amplasat intr-un mall din Rio de Janeiro.
    InnHype ofera cursuri speciale pentru DJ-ii aspiranti si le pune la dispozitie studiouri echipate complet pentru ca acestia sa-si exerseze abilitatile muzicale, iar la iesire le vinde vinyluri rare pentru colectia lor.
    Home Depot a intrat si el in hora didactica cu seria de workshop-uri Do-It_Herself, care le invata pe femei cum sa duca la bun sfarsit cele mai variate proiecte de renovare si decorare a propriilor case. Workshop-urile sunt gratuite si sunt organizate la fiecare trei luni in fiecare magazin Home Depot, iar clientele au ocazia sa invete intr-o singura seara de la specialistii angajati de lantul de magazine aproape orice, de la montarea gresiei la schimbarea prizelor. De la debutul programului in anul 2003, mai bine de 200.000 de cliente ale lantului de magazine Home Depot au participat la aceste cursuri.
    Printre ultimii inscrisi in acest curent se numara si Virgin Atlantic Airways, o companie mereu pregatita sa incerce ceva nou.
    La inceputul anului trecut linia aeriana a inceput programul BlackBerry Clinics care ofera pasagerilor din clasa business consultatii tete-a-tete cu specialistii BlackBerry in clubhouse-ul companiei de pe aeroportul Heathrow.
    Pasagerii primesc astfel informatii pretioase si sfaturi referitoare la maximizarea eficientei utilizarii BlackBerry-ului si raspunsuri la intrebarile lor. BlackBerry Clinic nu este insa singurul program de dezvoltare a skills-urilor clientilor Virgin Airways, acesta facand parte dintr-o serie intreaga de cursuri pe teme specifice: de la “Personal Styling Service” la “The Mind Gym” si la “Sunglasses Styling Clinic”, astfel ca cei care zboara cu Virgin se imbarca in avion mereu cu un surplus de cunostinte utile.

  • Banii au miros

    Cam ce savoare ar trebui sa aiba un gust erotic? In calitatea ei de aromatist principal al companiei International Flavors & Fragrances, Marie Wright este platita sa stie raspunsul la aceasta intrebare. Profesia ei consta in combinarea si asortarea nenumaratilor compusi chimici naturali sau artificiali astfel incat esentele inchipuite de ea sa se potriveasca profilelor de gust ce corespund unor nume eterogene ca Virgin sau Muskberry sau mai obisnuitelor arome ca zmeura sau artarul.
    Nu ar reusi sa duca la capat o asemenea sarcina, nu foarte usoara, recunoaste ea, fara diploma de licenta in chimie obtinuta de la Universitatea Kings din Marea Britanie si fara inspiratia pe care si-o ia periodic din domenii ca moda, design, fotografie sau arhitectura. “Cea mai mare parte a muncii mele are de fapt foarte putin de a face cu munca de laborator, in schimb imi pretinde sa gandesc si sa-mi pun imaginatia la contributie”, spune Wright. I.F.F. este unul dintre cele mai mari nume din industria aromatica, fiind responsabila pentru o mare parte din aromele utilizate de marile companii din industria alimentara. Aromele inchipuite de IFF se regasesc astfel in mai toate produsele de pe rafturile supermarkeurilor, in afara fructelor si legumelor proaspete sau a produselor din carne, de la chipsuri la pasta de dinti sau inghetata. Industria aromelor este de altfel una cat se poate de puternica, generand anual o cifra de afaceri mai bine de 18 miliarde de dolari.
    Iar profesia de aromatist este una cat se poate de plina de provocari. Pentru asta poate depune marturie chiar Wright care s-a trezit intr-o dupa-amiaza oarecare ca trebuie sa descopere ce aroma si ce gust ar trebui sa aiba eroticul, pentru o linie japoneza de dulciuri realizate din branza tofu. Confruntata cu o asemenea provocare, intr-o prima faza ea incearca sa-si imagineze ce gust ar trebui sa aiba o anumita aroma, pornind de la numele acesteia si ceea ce ii evoca acesta, iar apoi incepe sa suprapuna tot felul de straturi de arome in incercarea de a obtine ceva cat mai apropiat de imaginea olfactiva pe care si-a construit-o. La sfarsitul acestui proces, Wright s-a hotarat ca dulciurile “erotice” ar trebui sa aiba o aroma completa, un mix de transpiratie, frisca, vanilie, mosc si miere.
    “Pentru mine ideea de erotic trebuie sa aiba ceva dulce, dar si usor murdar in ea si de aceea am inclus niste note animalice, ce aduc a transpiratie, a chemare primara”, spune Wright. “O provocare in plus a fost faptul ca aroma construita de mine trebuia sa acopere nota puternica a aromei de soia din dulciuri.”
    Wright si-a inceput cariera cu un post de chimist in cadrul unei companii din industria alimentara, analizand compozitia aromelor din diversii agenti indulcitori inainte de a obtine primul ei job ca aromatist in cadrul firmei de top Bush Boake Allen, care mai tarziu a fost cumparata de I.F.F. “Aici am descoperit pentru prima oara cat de vasta este de fapt lumea aromelor”, spune ea. A urmat un program de traininig care s-a intins de-a lungul a doi ani, timp in care a invatat totul despre compusii chimici care intra in componenta aromelor alimentare si cum interactioneaza acestea cu diferitele produse, de la bauturi la dulciuri si .paste de dinti. “Ce am invatat in acei doi ani reprezinta cam toata partea teoretica cuprinsa de aceasta profesie. Restul este, in proportie de 99%, creativitate si experienta”, spune ea. Simtul gustului lui Wright este acum atat de ascutit incat poate recunoaste imediat persoana responsabila pentru fiecare aroma din produsele pe care le degusta. In acelasi fel in care pictorii isi dezvolta o semnatura cromatica personala, unica, “exact la fel se intampla si in cazul aromatistilor”, crede ea. De exemplu “pot recunoaste oriunde aroma de vanilie creata de Mike Zampino”, spune sigura pe ea Wright, facand referire la un coleg de breasla recunoscut ca expert in ceea ce priveste aromele vanilate. “De acum o pot repera oriunde.”
    “Biroul” lui Wright este un laborator intesat de sticlute maronii si canistre albe impodobite cu etichete ce poarta nume precum cis-3-hexanol sau gamma-decalactone, doi dintre principalii compusi care alcatuiesc ispititoarea aroma de capsuni. Masa de lucru este imaculat de curata, populata doar de instrumentele strict necesare – cantare, pahare de masurat si alte cateva echipamente indispensabile. Un element aparte diferentiaza laboratorul lui Wright de altele: intreaga incapere miroase apetisant a zmeura proaspat culeasa. Asta deoarece unul dintre asistentii ei tocmai a eliberat o mica picatura de lichid colorat din imensa pipeta pe care o tine in mana intr-un pahar gradat, iar in doar cateva secunde aroma bogata de gem de zmeura invadeaza toate colturile incaperii. “El tocmai adauga acum notele fructate in aroma”, explica Wright. “Sulfitul de dimetil este responsabil pentru acest miros”, spune ea. Desi o mare parte din timp il petrece in laborator, o parte importanta din munca lui Wright este constituita de intalnirile cu clientii si de sedintele cu marketerii si dezvoltatorii de produse in care discuta teme precum studiul consumatorilor si pietele-tinta vizate. “Din punctul meu de vedere as putea spune ca in aceasta industrie nu este loc pentru prototipul omului de stiinta antisocial”, spune ea. Desi are in spate o lunga si glorioasa cariera, Wright spune ca nu evita niciodata o noua provocare. “De ce nu ar exista un biscuite sub forma varfului lui Empire State Building si daca ar exista asa ceva, ce gust ar trebui sa aiba? Nu ma pot opri sa ma gandesc la lucruri de genul acesta”, spune ea.

    Aromatist
    Companii care angajeaza: marile companii producatoare de arome, precum International Flavors & Fragrances, Givaudan sau Firmenich; sau companii mai mici ca Aromatech si Flavor & Fragrance Specialties; ori diviziile de arome ale companiilor din industria alimentara, cum sunt Cadbury, Schweppes sau Kraft.
    Unde sa cauti posturi libere: cercul aromatistilor este unul relativ inchis, iar aderarea la acesta aduce oarecum cu intrarea intr-o societate secreta, insa unele posturi libere din aceasta bransa sunt uneori anuntate online pe site-urile specializate, cum este de exemplu perfumerflavorist.com.
    Nivel salarial: novicii in bransa sunt platiti cu circa 50.000 de dolari pe an, in timp ce superstarurile in materie castiga pana la 250.000 de dolari pe an.
    Abilitati necesare: aspirantii au nevoie de o diploma in chimie sau chimie alimentara, un ascutit si precis simt al mirosului si o imaginatie nemarginita.
    Numarul de posturi similare: cei mai multi aromatisti se gasesc pe continentul american, acolo unde lucreaza circa 500 de asemenea profesionisti, iar in restul lumii inca alti 500 de profesionisti completeaza lista.

    Aromele lui Wright
    Virgin: creata pentru a promova lansarea filmului “Parfumul”, in 2006, aceasta aroma a fost incorporata in trufe de ciocolata si a fost construita dintr-o serie de ingredienti secreti, pornind de la o analiza a aromei extrase din – fara nici o gluma – buricul unui virgine.
    Aroma de pere Generessence: linia de arome “Generessence”, produsa de IFF, este realizata exclusiv din componentele gasite in fructul insusi.
    Aroma Muskberry pentru o marca high-end de ciocolata si inghetata: aroma de stafide, intensa si adanca, este imbogatita de notele senzuale si relaxante ale notelor de mosc. Spune Wright despre crearea acestei arome neobisnuite: “Cateodata chiar simti ca fortezi limitele imaginatiei in incercarea de a captura aspectele emotionale ale unei arome”.

  • Vagabonding vagablogging

    Nu este foarte clar daca Rolf Potts a fost intai scriitor si apoi calator prin lume sau invers. Cert este insa ca ambele ipostaze il descriu foarte bine si nu ar putea exista una fara cealalta, pentru ca obsesia sa pentru calatorii este subiectul cartilor sale si al blogului sau (vagablogging.net). Pe blog publica povestile fiecarui loc in care merge, dar si imagini de acolo si ofera sfaturi practice de calatorie.
    La varsta de 10 ani, Potts inca tranzita intre ideea de a deveni pompier sau dentist. Tatal sau l-a convins ca meseria de dentist nu i se potriveste, spunandu-i ca se va plictisi sa se uite la dintii oamenilor toata ziua si l-a sfatuit sa-si aleaga un domeniu care sa-l pasioneze. Asa ca la varsta de 14 ani, Potts era considerat deja un scriitor.
    Prima sa carte a scris-o la 7 ani – o carte de 70 de pagini despre dinozauri, cu ilustratiile facute manual. La 8 ani a incercat sa scrie despre sistemul solar, dar nu a terminat niciodata aceasta carte. Pasiunea pentru scris i-a revenit la 14 ani, cand a trecut la povesti de groaza si rubrici umoristice pentru ziarul liceului.
    Acum scrie despre pasiunea lui de-o viata – calatoriile. Cand era copil si locuia in Kansas numara zilele din calendar pentru a sti exact cat mai avea pana cand pleca cu familia sa pana in Colorado sau Missouri. Ajuns la liceu, a inceput sa plece vara in excursii de unul singur in jurul partii de nord-vest a Oceanului Pacific.

    Traieste simplu
    Dupa terminarea liceului a stiut ca viata sa nu inseamna o cariera stralucitoare, asa ca a lucrat ca peisagist pentru 8 luni de zile, timp in care a strans bani pentru un tur in jurul Americii de Nord. Impreuna cu un prieten de-al sau, a modificat un Volkswagen Vanagon din 1985 pentru a putea dormi in el si in numai 8 luni de zile au vizitat 38 de state. “A fost prima mea calatorie pe termen lung si a fost ca un drog. In Asia am trait aproape 10 ani, dar tot imi place sa ma intorc si sa calatoresc prin America.”
    Ce l-a determinat pe Potts sa continue cu aceasta viata de scriitor nomad? El spune ca tocmai faptul ca nimic nu l-a oprit din acest drum. Toata lumea are impresia ca a calatori este sinonim cu o escapada temporara si fiecare activitate care nu aduce o gramada ce bani este iresponsabila. Dar Potts a realizat, dupa multi ani de peregrinari, ca singura bogatie se gaseste in timp. “De aceea daca iti simplifici viata in asa fel incat sa petreci tot timpul facand ceea ce te pasioneaza, atunci viata este mult mai plina de satisfactii. Pasiunile mele sunt scrisul si calatoritul si duc o viata foarte simpla care implica aceste doua activitati.”

    O calatorie de(-o) viata
    Potts si-a dat seama ca nu este un simplu turist, ci mai degraba un “vagabond”, iar acest lucru s-a intamplat in calatoria sa in jurul Americii pe care a facut-o in 1994. Atunci a realizat cat de usor si mai ales cat de ieftin este sa calatoresti. Si tot atunci a avut pentru prima data un sentiment eliberator sa stie ca nu va trebui sa mearga in vacante de doua saptamani pentru tot restul vietii sale. Turul in jurul Americii l-a facut sa-si schimbe imaginea pe care o avea despre SUA. “Cand citesti despre America, citesti inevitabil despre politica sau patriotism. Dar asta este o parte foarte mica din ceea ce America este cu adevarat.” Acesta este cel mai frumos lucru cand stai o perioada mai lunga intr-un loc. Iti permite sa vezi partea organica si sufleteasca a acelui loc.
    Iar pentru Potts timpul petrecut intr-o tara este foarte important. Trebuie sa fie sigur ca nu pleaca inainte de vreme si inainte sa descopere cele mai frumoase sau interesante lucruri. Nu pleaca dintr-un loc pana nu termina de scris despre acel loc pe blogul sau, impartasind astfel cititorilor experientele prin care trece; altfel ar pierde multe informatii, mai ales intr-un loc precum Thailanda, unde atat de multe destinatii sunt atat de aproape si atat de ieftine
    Intrebat care a fost cea mai minunata destinatie in care a fost, Potts a spus ca nu stie sa-i fi displacut vreun loc. “Fiecare loc este minunat in felul sau, iar daca dai peste locuri neplacute, poti oricand sa treci mai departe. Si experienta unor locuri depinde tot timpul de lucrurile care ti s-au intamplat acolo. Cat priveste locurile nemaipomenite, este prea greu de raspuns. Intreaga lume este extraordinara.”

  • Cum se fabrica un apartament ieftin

    In urma cu peste un an si jumatate, Bogdan Georgescu, managing partner al companiei de consultanta imobiliara Colliers International, estima pentru BUSINESS Magazin ca primele proiecte rezidentiale ieftine vor aparea pe piata in 2007, acestea urmand sa aiba un pret minim de 600 de euro pe metru patrat in Bucuresti. Costurile de constructie s-au majorat intre timp, terenurile se vand la valori duble comparative cu acum doi ani, iar dezvoltatorii au lansat pe piata numeroase ansambluri rezidentiale promovate ca fiind destinate clasei de mijloc, preturile medii anul trecut fiind de 1.500 euro/mp, potrivit unui raport Colliers din urma cu doua luni.

    Ultimul proiect de acest fel a fost lansat saptamana trecuta de catre grupul de firme Conarg Pitesti, detinut de catre omul de afaceri Valentin Visoiu, care a dezvoltat anterior ansamblul rezidential Quadra Place. Noul proiect, situat tot in Capitala si denumit Rasarit de Soare, va cuprinde aproximativ 1.000 de locuinte si va fi situat in cartierul Titan, iar preturile anuntate pornesc de la 40.734 de euro pentru o garsoniera, 62.600 de euro pentru un apartament cu doua camere si 85.000 de euro pentru un apartament cu trei camere, fara TVA. Proiectul “va tinti segmenul mediu inferior”, dupa cum il descrie proprietarul Conarg. “Vom mai incepe in acest an lucrarile la alte 1.500 de locuinte, un proiect va fi pozitionat pe acelasi segment si unul pe segmentul mediu superior”, a spus Visoiu, care a mai adaugat ca investitiile in cele trei proiecte se vor ridica la 150 de milioane de euro.

    Pretul scazut de pornire se explica prin “designul minimalist”, dupa cum il descrie arhitectul proiectului, design vizibil si in compartimentarea apartamentelor. Spre exemplu, apartamentul cu trei camere are in medie 80,79 de metri patrati construiti, diferenta pana la suprafata utila fiind de 15-20% in minus, potrivit lui Romeo Cazanescu, directorul general al companiei dezvoltatoare. Aceasta inseamna aproximativ 65 de metri patrati, adica atat cat masoara in general apartamentele de doua camere proiectate in ansamblurile rezidentiale noi. Garsonierele Conarg vor avea in medie 36,52 mp construiti, in timp ce apartamentele cu doua camere – 56,13 mp construiti.

    In afara de suprafetele reduse, o alta posibilitate prin care un dezvoltator poate sa vina pe piata cu o oferta de pret redusa este data de existenta unei companii de constructii in cadrul grupului dezvoltator. “Practic, dezvoltatorul nu mai plateste separat constructorul care ii ridica proiectul, in schimb isi adauga la profitul sau un 5%, spre exemplu, din marja care s-ar fi dus la societatea de constructii”, explica Razvan Stroescu, managerul departamentului rezidential din cadrul Coldwell Bankers. Lucrarile de constructii pentru ansamblul Rasarit de Soare vor fi efectuate de catre dezvoltator, Conarg avand ca activitate de baza constructiile, la fel ca si in cazul companiei Comnord, detinuta de omul de afaceri Sorin Creteanu, care a intrat pe segmentul dezvoltarilor imobiliare prin ansamblul Ten Blocks.

    Analistii imobiliari spun ca o alta modalitate de micsorare a preturilor finale sau macar de mentinere a celor actuale este ca dezvoltatorul sa isi reduca marja de profit. Valentin Visoiu anticipeaza un randament de 20–25% pentru investitia de 60 de milioane de euro la proiectul Rasarit de Soare, randament care nu este insa posibil la actualele preturi. “In orice business, preturile sunt facute de piata si nu va pot garanta ca le vom mentine la fel pana la final”, admite proprietarul Conarg. Preturi similare de pornire au fost aplicate si pentru ansamblurile Planorama sau Confort Park, spre exemplu, dar au fost ulterior majorate, ceea ce se intampla in general la ansamblurile rezidentiale, dupa cum recunosc dezvoltatorii imobiliari. Pentru comparatie, preturile medii pe segmentul apartamentelor vechi din Titan au scazut in luna ianuarie cu aproape

    4%, pana la 130.000 de euro pentru un apartament cu trei camere cu o suprafata de 75 metri patrati utili, potrivit indexului imobiliar realizat de Ziarul Financiar.
    Cine va cumpara? Oficialii companiei Conarg considera ca sunt multi tineri care isi pot permite un credit ipotecar, pentru care venitul minim pe familie este de 1.000 de euro in medie, potrivit cerintelor actuale ale bancilor. “Din studiile de piata realizate reiese ca sunt 100.000 de persoane in Bucuresti care isi pot permite un credit ipotecar, iar oferta actuala de apartamente este de cinci mii”, spune Romeo Cazanescu. Un studiu Alpha Bank realizat in urma cu doua luni sustine ca in Romania exista 700.000 de gospodarii care si-ar permite achizitionarea unei locuinte prin intermediul unui credit ipotecar, din care aproximativ 270.000 au contractat deja unul sau un credit de consum cu ipoteca.

    Un studiu recent al Erste Bank estimeaza insa ca dobanzile ar putea creste in acest an in medie cu 1%, ceea ce, coroborat cu deprecierea monedei nationale fata de euro, ar putea duce la o scadere a preturilor locuintelor. “In aceste conditii previzionam ca preturile locuintelor destinate clientilor cu venituri mici si medii se vor stabiliza sau chiar se vor reduce usor, in timp ce pentru locuintele din clasa de lux preturile vor ramane stabile”, se precizeaza in raportul bancii austriece.

    Aceasta opinie nu este insa impartasita de Ionut Bordei, partener in cadrul companiei de consultanta imobiliara Eurisko. “Vor exista corectii pentru preturile locuintelor exagerat de mari, dar nu exista motive pentru care preturile generale sa scada. Cresterea va fi mai mica, dar in niciun caz nu va avea loc o scadere”, insista Bordei, care argumenteaza prin majorarea preturilor la terenuri si a celor pentru lucrarile de constructie.

  • Inca o saptamana de pierderi

    Banca Comerciala Romana, Banca Romana pentru Dezvoltare – Groupe Societe Generale, Bancpost si UniCredit Tiriac au perspective negative in ceea ce priveste datoriile pe termen lung, dupa ce initial bancile aveau perspective stabile. Agentia de evaluare Fitch considera ca nefavorabil ajutorul pe care aceste banci il primeste de la companiile mama, plecand, probabil, de la problemele pe care institutiile financiare internationale le au in acest moment.

    Bursa a incheiat o nou saptamana de scadere, cu indicele BET mai jos cu 5,3 procente fata de perioada anterioara. BET-C, indicele compozit, a inregistrat un minus de 5,7%, iar BET-FI s-a depreciat de 4,7%. Valoarea de tranzactionare a fost extrem de redusa saptamana aceasta, cu un total de 44 milioane euro pentru piata principala, media zilnica rezultata fiind de 8,8 milioane euro, jumatate fata de media anului trecut de 16,5 milioane euro.

    De la inceputul anului, indicii au pierdut cel putin 20 de procente, cu un minus de 23,7% pentru indicele BET, de 22,5% pentru BET-C si de 21% pentru BET-FI. Piata secundara Rasdaq s-a depreciat mai putin, indicele compozit Rasdaq-C inregistrand o coborare de dor 14%, dupa ce anul trecut a avut un randament de peste 90%. La capitolul curs valutar piata sta mai bine, saptamana ce tocmai s-a incheiat fiind una de recuperare. De la inceputul anului moneda euro s-a apreciat cu 2,1% fata de leu, ajungand pana la 3,68 lei/euro, iar dolarul american a urcat doar 0,8%, pana la 2.47 lei, fiind tras in jos de deprecierea la nivel international.

    Saptamana a fost presarata de evenimente importante, cea mai mare semnificatie fiind cea a reducerii dobanzii de referinta a Federal Reserve. Banca centrala americana a operat o noua micsorare a dobanzii, de data aceasta de numai 0,5 puncte procentuale, scazand rata la 3%. Bursele au reactionat initial pozitiv, cu salturi ale cotatiilor, insa euforia a durat putin, principalii indici inchizand pe minus sedinta. Spre deosebire de noi, principalii indici americani si europeni incheie saptamana in crestere cu cateva procente, reducandu-si pierderile de la inceputul anului.

    Indicii de la Bucuresti au fost loviti si de stirile interne, cea mai importanta fiind reducerea perspectivei de rating a datoriilor pe termen lung la nivel de tara de catre agentia Fitch. Cotatiile au plonjat in gol in ssesiunea respectiva, fiind si unul dintre motivele pentru care saptamana nu a putut fi incheiata mai pozitiv. Dintre vecinii nostrii, doar bulgarii tin pasul cu pierderile, principalul indice al bursei din Sofia, SOFIX, inregistrand o scadere de 22,1% fata de inceputul anului. Cehii, prin PX 50, au coborat 15%, iar austriecii, prin ATX, au revenit pana la un minus de 14%.

    Saptamana urmatoare ar putea incepe in scadere din cauza noilor reduceri de rating ale bancilor, insa coborarea ar putea incetini daca situatia internationala va fi favorabila, adica in crestere. Un eveniment important asteptat pentru perioada urmatoare este si sedinta Consiliului de Administratie al Bancii Nationale de pe 4 februarie, cand urmeaza sa se decida majorarea sau pastrarea actualei rate de dobanda de politica monetara. Analistii prognozeaza inca o majorare a acesteia din cauza ratei crescute de inflatie, apreciere care ar putea influenta negativ piata de capital.

  • Fitch a revizuit si perspectiva ratingurilor a patru banci romanesti

    Fitch Ratings a revizuit perspectiva ratingurilor, dar a reafirmat calificativele celor patru banci pentru datoriile pe termen lung, la "A minus", a anuntat astazi institutia.

    Retrogradarea perspectivei ratingului Romaniei a fost provocata, potrivit Fitch, in special de cresterea deficitului de cont curent, estimat la peste 13% din PIB la nivelul anului trecut.

  • Exxon stabileste un nou record

    Grupul a avut de castigat din plin de pe urma cresterii cotatiilor titeiului din 2007. In decembrie, pentru prima data in istorie, barilul a fost cotat la peste 100 de dolari.

    Cele peste 40 de miliarde depasesc recordul anterior, detinut tot de Exxon Mobil, care inregistrase in 2006 un profit net de 39,5 miliarde de dolari.

    Exxon a stabilit, de asemenea, si un nou record pentru cel mai mare profit trimestrial obtinut de o companie din SUA. Compania, cu sediul in Texas, a anuntat un castig net de 11,7 miliarde de dolari in ultimele trei luni ale anului 2007, depasind astfel un alt record detinut tot de Exxon, care data din al patrulea trimestru al lui 2005 – 10,71 miliarde de dolari.

    Vanzarile Exxon Mobil, companie care detine circa 3% din productia mondiala de petrol, s-au ridicat la 404,5 miliarde de dolari, cu peste 7% mai mult decat in 2006.
    Desi toate diviziile grupului au anuntat rezultate foarte bune, dar cea mai mare parte a profiturilor poate fi pusa pe seama cresterii explozive a pretului titeiului in 2007. Barilul de petrol s-a scumpit pe parcursul anului trecut cu circa 60%.
    Dar si costurile companiilor petroliere s-au majorat, iar acestea nu au vandut la fel de multi carburanti ca in anul precedent, acesta fiind motivul pentru care avansul profitului Exxon nu a tinut pasul cu cresterea cotatiilor barilului.

    Si ceilalti mari producatori americani de petrol au raportat cresteri spectaculoase. A doua companie petroliera din SUA, Chevron, a inregistrat un profit de 18,7 miliarde de dolari in 2007, fata de 17,1 miliarde de dolari cu un an in urma, dupa o crestere de aproape 30% in trimestrul al patrulea. Al treilea producator american, ConocoPhilips, a inregistrat si el un avans cu 37% al profitului in ultimul trimestru al lui 2007, fata de acelasi interval al anului precedent.

    La randul lor, producatorii europeni au profitat de pe urma cresterii cotatiilor la titei din ultima parte a anului. Royal Dutch Shell a anuntat ieri ca a consemnat in 2007 un profit net de 31,3 miliarde de dolari, cu 23% mai mult decat in 2006, dupa o crestere de 60% in trimestrul al patrulea.