Camping nu e insa primul escroc sau primul credul in propriile
lui viziuni apocaliptice. Revista Time a intocmit un top al celor mai
faimoase povesti despre sfarsitul lumii, care i-au speriat pe cei
mai slabi de inger, facandu-i sa creada ca zilele lumii noastre asa
cum o stim sunt numarate. Unele au conotatie religioasa, vorbind de
a doua venire a lui Isus, altele sunt de esenta laica, prevestind
fie o apocalipsa tehnologica, fie una nucleara.
Evident, din top nu lipseste aventura sangeroasa a lui David
Koresh, ratacitul din Texas care si-a proclamat originea divina in
1993, dar nici panica milenarista din 1999 legata de apocalipsa
tehnologica – Y2K.
Faptul ca fricile de sfarsitul lumii se repeta, oricat de trase de
par ar fi, iar credulii le cad inca prada inseamna ca trebuie sa ne
asteptam si la alte povesti comice cu falsi profeti. Rezervorul de
imaginatie al oamenilor e nesecat, ca si posibilitatile celor de la
Hollywood de a face filme cu astfel de profetii, inainte si dupa
momentul lor de glorie.
Acest al doilea program de relaxare monetara cantitativa (QE2),
initiat in noiembrie 2010 dupa ce a luat sfarsit cel initiat in
2008 ca reactie la criza financiara, a insemnat cumpararea de catre
Rezerva Federala de obligatiuni americane guvernamentale in valoare
de 600 de miliarde de dolari si a fost apreciat de analistii care
au vazut in el o cale eficienta de a stimula piata actiunilor,
consumul si relansarea economiei dupa criza.
Analistii de la Nomura scriu ca programul a fost de fapt o
strategie de urcare a pretului activelor la nivel global, stimuland
migrarea capitalurilor de la obligatiunile americane spre alte
plasamente si deci indepartarea de SUA a pericolului de inflatie.
Aceasta s-a transformat insa in export de inflatie catre alte tari
vizate de fluxurile de capital speculativ, indeosebi tarile in curs
de dezvoltare. Mai intai s-au apreciat monedele nationale, din Asia
pana in America de Sud, apoi au crescut preturile materiilor prime,
tot ca efect al speculatiilor de piata.
Seful Rezervei Federale, Ben Bernanke, a promis ca nu va mai
exista si un al treilea program QE din iulie incolo, intrucat
economia americana s-a redresat suficient astfel incat sa nu mai
necesite astfel de stimulente. Comentatorii de la SeekingAlpha iau
insa in calcul sugestia lui Ben Bernanke ca ar putea aparea si un
QE3 “daca se deterioreaza conditiile economice” – or, taierile
drastice de cheltuieli impuse de Congres ar corespunde unei astfel
de deteriorari. La 16 mai, secretarul Trezoreriei, Timothy
Geithner, a declarat ca guvernul nu-si mai poate onora toate
obligatiile de plata, intrucat republicanii din Congres blocheaza
cresterea limitei de indatorare publica, ceea ce ar corespunde unei
situatii de “urgenta fiscala”.
Deficitul bugetului federal se situeaza la circa 10% din PIB,
iar daca la inceputul anului existau prognoze ca economia americana
va creste cu pana la 5%, acum toate estimarile au devenit mult mai
prudente: in ultimul sondaj printre analisti facut de Bloomberg,
estimarea de crestere a PIB este de 2,7%.
Cel putin sase luni, potrivit presedintelui, orice discutie
despre remanierea premierului Emil Boc se considera suspendata de
drept si neavenita, intrucat Basescu a atentionat ca Romania are
nevoie de stabilitate, pentru a nu-si pune in pericol imaginea in
ochii investitorilor, tradusa in dobanzile la care se va imprumuta
in continuare de pe pietele externe.
Logica prezidentiala a cucerit brusc, saptamana trecuta, diverse
straturi ale democrat-liberalilor: dupa ce presedintele a citat din
Constitutie ca Legea Capitalei se modifica de catre Parlament,
reprezentantii PDL au si anuntat ca referendumul anuntat initial
pentru 19 iunie, apoi pentru 26 iunie, nu mai este oportun si ar
trebui ca primarul Sorin Oprescu sa revoce convocarea acestuia. Si
ministrul Elena Udrea si-a amintit ca s-a pronuntat de la bun
inceput impotriva scrutinului, uitand si episodul in care a cerut
introducerea unui chestionar cu sapte dileme mai curand filozofice
pentru bucurestenii ce ar fi urmat sa vina la vot.
Ca puterea de seductie discursiva a presedintelui a ramas aproape
intacta in randul fostului sau partid nu e o noutate, reconfirmarea
fiind facuta la congresul PDL, unde pe lacrimile lui Basescu s-a
ridicat un nou mandat al lui Emil Boc. Teama de viitorul electoral
explica probabil disciplinarea liderilor PDL, care par acum mai
dispusi ca in trecut sa accepte rolul de lider al presedintelui,
mai ales dupa ce aripa rebela condusa de Vasile Blaga a primit un
vot de blam la congres.
Angajata in ample umanitare (intre altele, a lucrat timp sase
ani pentru FAO), ruda cu celebrul presedinte chilian Salvador
Allende, Isabel incepe prin a scrie teatru si povestiri. In 1981,
afland ca bunicul ei in varsta de 99 de ani e pe moarte, va incepe
sa-i scrie o lunga scrisoare, care va deveni materialul primului ei
roman, “Casa spiritelor”.
De-atunci si pana azi, toate romanele ei, devenite bestselleruri
internationale, vor avea o larga componenta autobiografica. De
altfel, autoarea insasi spune: “Orice fictiune, pana la urma, este
autobiografica. Tot ce se intampla mai important intr-o viata se
petrece in camerele secrete ale inimii”.
Continuare a volumului “Paula” (care descrie tragedia pierderii
fiicei ei), “Suma zilelor” povesteste instalarea in California,
adaptarea la modul de viata american si dificultatile unei familii
reintregite peste hotare.
Isabel Allende, “Suma zilelor”, Editura Humanitas Fiction,
Bucuresti, 2011
Cel ce gandeste atat de anapoda este protagonistul cartii “Up in
the Air”, Ryan Bingham (interpretat de George Clooney in
ecranizarea cartii), un individ care se indeletniceste cu
concedierea semenilor sai. Atunci cand o companie nu vrea sa-si
murdareasca mainile, face apel la Ryan, care se duce si face ce
stie el mai bine: da oameni afara din slujba.
Mizantrop, colectionar de mile zburate, Bingham se indragosteste in
sfarsit, dar afla cam in acelasi timp, prin vocea patronului sau,
ca va trebui sa opereze concedieri prin videoconferinte, ceea ce il
va aduce, la propriu si la figurat, cu picioarele pe pamant.
Walter Kirn, “Sus, in aer”, Editura Allfa, Bucuresti,
2011
Desenele si textele “Super Putin, ca un om obisnuit”, care pot
fi vizionate pe site-ul www.superputin.ru, au fost publicate “cu un
an inainte de sfarsitul lumii”. Rusia va alege in 2012 viitorul
presedinte si expertii analizeaza toate semnele care ar putea
sugera ca actualul sef de stat si puternicul sau premier vor fi
candidati, cei doi neexcluzand pana in prezent o astfel de ipoteza.
In timp ce “Super Putin” este opera artistilor independenti,
utilizatorii de Internet afirma ca aceasta banda desenata ar putea
descrie partial ce se intampla in culisele tratativelor pentru
prezidentiale sau chiar ca a fost comandata de Kremlin.
Fostul presedinte, in varsta de 83 de ani, este spitalizat la
Sharm el-Sheikh, pe litoralul Marii Rosii, de luna trecuta, in urma
unei crize cardiace suferite in timpul unui interogatoriu. Mubarak
face obiectul unei anchete privind originea averii sale, precum si
privind reprimarea miscarii populare impotriva regimului sau in
ianuarie si februarie, soldata cu peste 800 de morti. Transferul
lui in inchisoare in asteptarea unui eventual proces este
conditionata de evolutia starii sale de sanatate.
L-am numit pe Stéphane Courtois, autorul cartii pe care v-o
prezentam, dar si al mult mai celebrei “Carti negre a comunismului”
(un volum din care s-au vandut, in intreaga lume, mai mult de un
milion de exemplare). Desi sistemul comunist s-a dovedit neviabil,
in Vest isi mai afla aparatori temeinici printre intelectuali.
Pentru a grabi dezintoxicarea lor, Stéphane Courtois isi continua
demonstratia inceputa in “Cartea neagra…” si ofera o analiza
sagace si percutanta a fenomenului comunist si bolsevic, avand la
indemana datele oferite de arhivele moscovite, admirabil pastrate
si clasificate.
Concluzia este ca, inainte de orice, acesta a fost un totalitarism
criminal, mult mai eficient decat nazismul caruia i-a slujit drept
model, atat prin durata (in versiunea lui sovietica – 74 de ani),
cat si prin numar de victime. Unul dintre principalele mituri pe
care Courtois se straduieste sa le distruga este cel al unui Lenin
bun versus un Stalin rau (basm inventat, in scopuri de
autoamnistie, de faimosul Raport secret al lui Hrusciov, din 1956),
citand scrierile si actele emise de Vladimir Ilici si demonstrand
ca totalitarismul a intrat in scena inca din 1917, prin mijloacele
terorii in masa, prin masacre intentionate si prin “monopolul total
al partidului unic asupra gandirii, a mijloacelor de productie si
de distributie”.
Totodata, Courtois stabileste termenii in care s-a exercitat
“genocidul de clasa”, specific comunismului si cel rasial, aplicat
de Hitler: amandoua desemneaza grupuri-tinta, le stigmatizeaza, le
produce segregarea simbolica si pe cea efectiva – privare de
locuinta, de loc de munca, excluderea sociala, spolierea,
expulzarea, intemnitarea. Amandoua viseaza sa implineasca aceeasi
utopie: pe de-o parte societatea fara clase, de cealalta – rasa
pura.
Un memento cutremurator, articulat de un dezamagit care isi ascunde
perfect sentimentele.
Stéphane Courtois, “Comunism si totalitarism”, Editura Polirom,
Iasi, 2011
Ca prim efect local au fost consemnate circa 50 de cutremure
marunte, dintre care cel mai puternic a masurat 3,7 grade pe scara
Richter, conform Oficiului Meteorologic din Islanda.
Geologii islandezi, citati de BBC, afirma ca nu se pune problema ca
eruptia sa aiba aceleasi efecte cu cea a vulcanului
Eyjafjallajokull, de anul trecut, cand traficul aerian a fost
perturbat in toata Europa.
Isavia, compania care opereaza aeroporturile din tara, a impus insa
zona standard de interdictie aeriana de 220 km in jurul locului
eruptiei. Ulterior, Isavia a anuntat ca a inchis traficului toate
cele patru aeroporturi internationale ale tarii. “Cenusa acopera
toata Islanda”, a declarat pentru New York Times purtatoarea de
cuvant a companiei, Hjordís Gudmundsdottir. “Incercam sa permitem
cateva zboruri, dar pentru moment nu arata prea bine”, a spus
ea.
Meteorologii au precizat ca, data fiind directia predominanta a
vanturilor, cenusa vulcanica va fi dusa spre vest in urmatoarea
saptamana, evitand astfel o repetare a scenariului din 2010, cand
vantul a suflat cenusa de la Eyjafjallajokull peste Europa.
Vulcanul este unul dintre cei sapte situati sub calota glaciara
Vatnajokull, cea mai mare din Europa si care ocupa peste 8% din
teritoriul Islandei. Cele mai importante eruptii de la Grimsvotn au
avut loc in 1922, 1933, 1934, 1938, 1945, 1954, 1983, 1998 si 2004,
cu o durata de la o zi pana la trei saptamani. Niciuna nu a dus la
perturbari ale traficului de genul celei provocate de eruptia din
2010 a vulcanului Eyjafjallajokull.
Trezirea vulcanului era asteptata de geologi inca din noiembrie,
cand gheata a inceput sa se topeasca in imprejurimile
acestuia.
“Los indignados” (indignatii – dupa eseul “Indignez-vous!”
al diplomatului nonagenar Stephane Hessel, publicat in urma cu
cateva luni) sau “Movimiento 15M” (Miscarea lui 15 mai – de la ziua
cand au inceput protestele) s-au revoltat contra situatiei fara
iesire in care simt ca se afla Spania, cu rotatia la putere a
singurelor doua mari partide (socialistii actualului premier
Zapatero si popularii fostului premier Aznar si ai actualului lider
Mariano Rajoy), pline de politicieni corupti si bogati, ce n-au
reusit sa impiedice alunecarea tarii in criza si marginalizarea
sociala a unor categorii tot mai largi de populatie.
Duminica, protestatarii din Madrid concentrati in piata Puerta
del Sol au anuntat ca vor ramane in piata inca o saptamana, ceea ce
vor face si “indignatii” din alte orase spaniole. Ei au cerut
concetatenilor lor sa-si exprime votul la alegerile de duminica,
dar sa nu voteze Partidul Socialist si Partidul Popular, spre a nu
incuraja ramanerea la putere a coruptilor.
ACTUALIZAT – Dupa numararea voturilor exprimate la alegerile de
duminica, Partidul Popular a castigat cele mai multe voturi,
devansandu-i pe socialisti cu 37,58% la 27,8%, cel mai bun rezultat
al lor din istorie, care le aduce suprematia in 11 din 13
parlamentele regionale puse in joc. Participarea la vot a fost de
66,20%, mai mare decat la alegerile din 2007.
Somajul in randul tinerilor spanioli depaseste 40% si nu este
estimat sa scada in cursul acestui an, iar rata somajului in Spania
este de departe cea mai mare din randul tarilor industrializate, de
21,3% la finele lui martie – nivelul cel mai inalt atins din 1997
pana acum. In urma cu doi ani, la declansarea crizei, somajul in
randul tinerilor de pana la 24 de ani era de 24,6%.
Pe ansamblul celor 30 de tari OECD, rata medie a somajului in
randul tinerilor este estimata sa ramana la 20,5% in cursul lui
2011, respectiv 24% pentru tarile Uniunii Europene. OECD explica
fenomenul prin inmultirea contractelor de munca temporare, care duc
pe termen lung la somaj cronic, pentru ca daca un tanar, indiferent
de nivelul de educatie, nu-si poate gasi sau nu-si poate mentine pe
un termen mai lung o prima slujba, risca sa fie condamnat ori la
somaj cronic, ori la trecerea de la o munca prost platita la alta,
in cerc vicios.
Protestatarii sunt nemultumiti de sistemul politic actual, care
promoveaza corupti pe listele de partid si mentinerea lor la putere
in virtutea rotatiei la putere intre Partidul Socialist si Partidul
Popular. Altii acuza faptul ca Partidul Socialist, desi declarat de
stanga, a aruncat povara crizei in spinarea populatiei, prin
programul de austeritate care a demontat pe rand toate componentele
statului social, de la alocatiile de maternitate la drepturile
sindicatelor, luand masuri de reducere a deficitului de la peste
11% din PIB in 2009 la 3% din PIB in 2013, ceea ce inseamna
economii de 50 de miliarde de euro. Guvernul a redus salariile in
sectorul public, a crescut varsta de pensionare de la 65 la 67 de
ani si a luat masuri de salvare a bancilor amenintate de faliment
din cauza expunerii prea mari in sectorul imobiliar.
Publicatia economica Cinco Dias a evocat nemultumirile
comerciantilor din Puerta del Sol din Madrid, cea mai mare si prima
piata unde protestatarii au ales sa se exprime, blocand afacerile
din zona. “Tabara” de aici s-a proclamat oras-stat,
autoadministrata de o adunare permanenta. Demonstrantii afirma ca
sunt o miscare
urbana fara partid, eterogena, care include oameni de toate
ideologiile si varstele.
LIVE VIDEO DIN PUERTA DEL SOL:
Live Broadcasting by
Ustream
A avut priza in randurile lor manifestul unei miscari numite “Democracia Real Ya”
(Democratie reala acum), ce propune eliminarea privilegiilor
fiscale si juridice pentru clasa politica, stimularea fiscala a
angajatorilor care nu mai recurg la contracte de munca temporare,
limitarea varstei de iesire la pensie la 65 de ani pentru a nu
favoriza cresterea somajului, nationalizarea si vanzarea de catre
stat a numeroaselor cladiri de locuinte care nu si-au gasit
cumparatori la preturile mari cerute de dezvoltatori, cresterea
impozitelor pentru banci si marile averi si interzicerea
capitalizarii bancilor cu bani publici.
La Barcelona, Valencia, Sevilla, Zaragoza, Valladolid, A Coruna
sau in Canare, grupuri de participanti mergand de la cateva zeci la
cateva mii de oameni si-au facut simtita prezenta prin strigate de
“Nu plecam”, “Poporul unit nu va fi niciodata infrant”, cantece,
aplauze, momente de tacere simbolica si incercari de reunire a
propunerilor lor in programe cu liste de revendicari. Unii au
tradus comunicatele in alte limbi, altii au organizat transmisia in
direct pe internet a
manifestatiilor sau au tinut lumea la curent pe Twitter, prin
mesaje cu cuvinte-cheie ca #acampadasol, #spanishrevolution,
#nonosvamos, #nolesvotes, #15M, #22M, #yeswecamp.
“Alegerile sunt anticonstitutionale. Toate partidele nu fac
decat ce le dicteaza bancile”, a scris pe Twitter un protestatar.
“Asta este democratia: cand poporul se face auzit!”, scrie altul.
“Solidaritate din Dublin, suntem altaturi de voi!”, scrie un altul
din Irlanda. “Hotii, le ramane Botin fara bani! Va sustinem din
Mexic”, scrie un mexican (Emilio Botin este seful Santander, cea
mai mare banca din Spania, cu activitate importanta si in Mexic).
Manifestatii similare au avut loc in aceste zile si in orase din
Italia, Franta, Germania, Australia, Olanda, Mexic, Maroc, Ungaria,
Cehia, precum si la New York si San Francisco.
Unii comentatori de dreapta i-au acuzat, previzibil, pe
manifestanti ca sunt manipulati de stanga si extrema stanga. Altii
au speculat ca “revoltele califatului” s-au extins si in Europa –
cu alte cuvinte, ar trebui reprimate, fiindca miscarile de strada
din Orientul Mijlociu si Nordul Africii, in viziunea lor, ar fi o
expresie a islamismului militant de tip Al-Qaida, urmarind
instituirea unui imperiu musulman mondial. Altii, fara culoare
ideologica, au salutat miscarea, intrebandu-se daca acum spaniolii
au si ei “o Piata Tahrir a lor”, aluzie la manifestatiile
victorioase din Egipt.
Sociologii consultati de ziarul El Pais se declara deconcertati
de modul cum s-au coagulat miscarile de strada, convocate prin
internet si mentinute in afara oricarei violente; unii cred ca vor
disparea la fel de repede cum au aparut, altii cred ca vor dura
inca mult dupa alegerile din 22 mai. Sociologul Jaime Pastor crede
ca “atat revoltele din tarile arabe, cat si cele de aici au pornit
de la retelele sociale online si si-au gasit expresia in ocuparea
simbolica a spatiului public. Acolo aveau de-a face cu o dictatura,
aici e doar o democratie de calitate slaba, supusa dictaturii
pietelor financiare”.
