Banii vor fi transferaţi Greciei în prima jumătate a lunii noiembrie , după aprobarea prealabilă de către board-ul FMI, se arată într-un comunicat al Comisiei Europene.
Fără această tranşă, Grecia se confrunta cu posibilitatea de a intra în încetare de plăţi până la sfârşitul acestui an.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Un cerşetor de patru ani din România poate câştiga într-un an în Londra 100.000 de lire sterline, scrie, la secţiunea comentarii a publicaţiei financiare britanice, Mark Deans, director pentru clienţi corporate la compania de servicii de schimb valutar Moneycorp, citând date dintr-un documentar prezentat în emisiunea Panorama de la BBC.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Mai concret, Reichenbach va coordona realizarea a ceea ce FMI şi UE cer Greciei – accelerarea privatizării, restructurarea sistemului fiscal, deschiderea pieţei muncii, restructurarea pieţei de energie şi a sistemului sanitar.
Reichenbach este considerat de grecii revoltaţi un simbol al distrugerii suveranităţii ţării lor: presa elenă l-a poreclit, cu o aluzie la regimul nazist, “Al Treilea Reichenbach”, iar pe YouTube a apărut inclusiv un clip în care mai mulţi protestatari incendiază un steag german.
În urmă cu câteva zile, surse de la vârful UE au declarat agenţiei Reuters că unele dintre ţările zonei euro (Germania, Olanda, Austria şi Finlanda) vor ca echipa condusă de Reichenbach să primească atribuţii suplimentare mult mai mari de coordonare a privatizărilor din Grecia şi a reformei din sectorul public. Propunerea, respinsă de oficialii UE, care o consideră o ştirbire evidentă a suveranităţii Greciei, avea ca scop să le ofere creditorilor Greciei garanţii suplimentare că ţara va face rost de bani suficient de repede pentru a-şi putea plăti datoriile şi a se împrumuta mai departe.
“Ministrul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, Ion Ariton, a deschis, astăzi lucrările mesei rotunde cu companiile chineze interesate să investească în România, organizată la sediul Ambasadei României la Beijing (…) Compania Huawei i-a prezentat demnitarului român planurile de investiţii pentru următorii ani în România. Compania chineză va investi 200 de milioane de euro până în 2014, principalele proiecte fiind inaugurarea în februarie 2012 a Centrului European de Proiectare Huawei în zona Pipera, lângă Bucureşti, precum şi realizarea unei reţele de fibră optică la nivel naţional, în colaborare cu Transelectrica”, se arată într-un comunicat transmis de Ministerul Economiei şi Comerţului (MEC).
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
În vârstă de 90 de ani, Olga Onassis a devenit un simbol al tragediei Greciei moderne, care se confruntă cu numeroase probleme financiare şi cu mişcări de stradă din cauza crizei economice, potrivit Daily Mail.
Jurnalişti de la cotidianul german Bild au vorbit cu Olga Onassis, care a fost căsătorită cu Giorgios, vărul lui Aristotel Onassis, în cursul acestei săptămâni.
Olga, care a dus o viaţă luxoasă până la moartea soţului său, în 1975, nu a mai primit niciun ban de la familia Onassis de şase ani. “Nu primesc nimic de la familie. Supravieţuiesc cu o pensie care a fost tăiată la 300 de euro, din cauza crizei. Nu-mi vine să cred ce s-a întâmplat cu ţara mea”, a declarat ea pentru cotidianul german.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Fiecare dintre cei cinci bloggeri si-a ales cate un oras, pe care l-a vizitat cu bicicleta si apoi l-a descris in audioghid. Cristi China-Birta (“Chinezu”) descrie un traseu din Cluj-Napoca, Adrian Ciubotaru unul din Iasi, Cabral unul din Brasov, Mihai Dobrovolschi unul din Bucuresti, iar Gabi Macovei un traseu din Constanta. Celelalte 10 trasee sunt detaliate in audioghid de istoricul Adrian Majuru.
Ghidurile audio sunt disponibile gratuit pe site-ul www.orasulpebicicleta.ro.
“Am creat audioghidul cu gandul la povestile nestiute ale oraselor frumoase ale Romaniei. Bucurestiul, Brasovul, Clujul, Iasiul, Constanta au istorii impresionante, spuse frumos in audioghid si pe care le poate asculta oricine pe site sau descarcandu-le pe un player mobil. Este felul nostru de a-i convinge pe oameni ca o plimbare pe jos sau cu bicicleta ii poate ajuta sa descopere locurile frumoase pe langa care trec zilnic”, a declarat Steven van Groningen, presedintele Raiffeisen Bank Romania.
Audioghidul reprezinta etapa finala a proiectului “Orasul pe Bicicleta”. Timp de o luna, vizitatorii site-ului www.orasulpebicicleta.ro au putut propune obiective din cele cinci orase cu centre “I’velo”. Din partea lor au venit peste 600 de propuneri, care au stat la baza traseelor descrise in audioghid.
In septembrie, Raiffeisen Bank a organizat cate un tur pe bicicleta in fiecare dintre cele 5 orase participante. Tururile au fost conduse de cei cinci bloggeri implicati in proiect, iar Raiffeisen Bank le-a pus tuturor la dispozitie biciclete galbene. In total, la aceste tururi au participat peste 500 de biciclisti, printre care si primarii sau viceprimarii oraselor respective.
In mai 2010, banca a lansat “I’velo”, in parteneriat cu Asociatia Green Revolution. Intre timp, “I’velo” a devenit cel mai important program de inchiriere gratuita a bicicletelor din Romania. In cei doi ani de la infiintare, bicicletele din Bucuresti, Cluj-Napoca, Brasov, Iasi si Constanta au fost folosite de peste 500.000 de oameni.
Deutsche Bank a estimat că nici în 2014 nu va fi restabilită integral capacitatea de producţie, însă Libia ar putea să-şi dubleze producţia actuală (estimată la circa 350.000 de barili pe zi) relativ repede, ceea ce ar însemna, la preţurile de acum, venituri de circa 80 de milioane de dolari pe zi.
Topul companiilor petroliere cu afaceri in Libia
Capacitatea totală de producţie, dinainte de declanşarea războiului cu forţele NATO, este de 1,6 milioane de barili pe zi. Eforturile de reluare a producţiei vor fi îngreunate însă, cel mai probabil, de luptele pentru împărţirea terenurilor petroliere între noii lideri, ca şi de reparaţiile necesare la instalaţiile petroliere. CNN notează că numeroase companii vor să înceapă sau să-şi extindă operaţiunile în Libia, de la ENI şi BP la Total şi Repsol din Europa, respectiv Occidental, ConocoPhillips, Marathon sau Hess din SUA.
In urmă cu mai puţin de opt luni zeci de mii de marocani protestau pe străzile Rabatului, capitala statului, cerând o nouă constituţie şi eliminarea corupţiei de la nivelul autorităţilor centrale. La sfârşitul lunii septembrie zeci de mii de marocani erau pe stradă în Rabat, dar de această dată nu pentru a protesta, ci pentru că se întorceau de la muncă, mergeau la cumpărături sau la moschee. “Maroc? Eşti sigură că vrei să mergi în Maroc? În Maroc sunt atentate şi proteste.” Cuvântul Maroc se repeta sistematic şi niciodată cu alt sens decât peiorativ. Nimeni nu se gândise la Marocul lui Humphrey Bogart şi al lui Ingrid Bergman, la Marocul lui Yves Saint Laurent sau la cel al cumpărăturilor.
După o escală mai lungă în Milano, care ne-a permis să vizităm oraşul în timpul săptămânii modei, primul contact cu Marrakechul a fost dur. Părea parcă rupt dintr-o altă lume. La finalul vacanţei am realizat însă că întreg Marocul nu doar pare, ci este o altă lume. Plecată într-o vacanţă de descoperire, am încercat să “îndes” într-o săptămână tot Marocul. Deşi a fost puţin înghesuit, a meritat, pentru că e păcat să laşi ceva în urmă.
Oraşul roşu, după cum îl numesc localnicii – numele provine de la faptul că toate clădirile au o culoare rozalie – este perla coroanei marocane. “Casablanca este capitala economică, Rabatul este capitala, însă Marrakech este cel mai frumos oraş din Maroc”, spune Othman Khalloufi, şoferul care ne ducea în Casablanca. Othman provenea dintr-un mic sat din munţii Atlas unde trăiesc 63 de familii ale căror principale surse de venit sunt păstoritul şi rudele care lucrează în Spania. “Marrakech este locul unde se întâmplă orice. Ai localnicii tradiţionali, care se roagă şi care încă utilizează portul tradiţional, şi ai marocanii care trăiesc după modelul european. Şi acesta e doar un exemplu.”
La ora şapte dimineaţa, în piaţa centrală din Marrakech, Djemaa el Fna, localnicii sunt deja la muncă şi te îmbie cu un pahar de suc de portocale proaspăt stoarse, la “doar 4 dirhami paharul” (circa 30 de eurocenţi). Tot la primele ore ale dimineţii îşi deschid porţile şi primele magazine cu genţi şi pantofi din piele din piaţa centrală. Preţurile sunt mult sub cele cu care suntem noi obişnuiţi, motiv pentru care acest loc a primit denumirea de paradisul cumpărăturilor. Dar e şi un paradis al tehnicilor de negociere. “Niciodată să nu plăteşti cât ţi se cere. Totul se negociază în Maroc, şi preţul pe care îl oferi la început trebuie să fie cam o cincime din ce ţi se cere. În final trebuie să ajungeţi undeva la jumătate”, ne-a învăţat Othman. Timpul a dovedit că avea dreptate, pentru că în Maroc totul se negociază, chiar şi mâncarea la restaurant.
Deşi există numeroase restaurante şi baruri, unde poţi să plăteşti la finalul unei mese doar cinci euro şi să fii sătul, cel mai bun loc de mâncat în Marrakech este tot piaţa centrală. Djemaa el Fna este un fel de Cenuşăreasa: prăfuită ziua şi strălucitoare noaptea. Dacă mergi ziua şi noaptea în piaţa centrală ai senzaţia că nu este acelaşi loc. Seara zeci de tarabe cu mâncare se instalează pentru a servi marocanii şi turişti care îşi fac curaj să intre. Ofertele vin din toate părţile, şi marocanii pot fi intimidanţi la început, însă după o supă de melci (5 dirhami) sau o porţie de calamari (20 de dirhami) prinzi curaj.
Pentru o oază de linişte în Marrakech cel mai potrivit loc este Jardin Majorelle (Grădina Majorelle). Ascunsă de garduri înalte, nimic nu trădează această grădină botanică cumpărată de designerul francez Yves Saint Laurent în 1980 şi populată de turiştii străini care stau la umbră şi citesc romane sau ghiduri despre Maroc.
După ce ai văzut Marrakech, Casablanca poate părea foarte occidentală şi nu seamănă deloc cu Casablanca lui Bogart şi Ingrid Bergman. Filmul cu pricina nu a fost însă filmat în Maroc, ci la Hollywood. După cum îi spune şi numele, Caza (aşa îi spun localnicii) este casa albă, toate clădirile fiind asortate astfel. Deşi frumoase şi armonioase arhitectonic, casele din Casablanca te duc cu gândul mai mult la imobilele din Occident decât la ceva marocan. Traficul aminteşte la rândul său de acelaşi lucru. Oraşul merită însă vizitat chiar şi numai pentru moscheea Hasan al II-lea, a treia cea mai mare din lume, după Mecca şi Medina, potrivit ghidului. Tot el spune că minaretul măsoară 210 metri şi este cel mai înalt din lume.
Sponsorizarea unei echipe de Formula 1 de către un operator de telefonie mobilă pare o alegere costisitoare, dar corectă imediat ce te gândeşti că viteza este un element cheie în ambele cazuri: este unul dintre ingredientele vitale în câştigarea curselor, respectiv a clienţilor.
Dar chiar funcţionează? Este o metodă de a duce brandul Vodafone pe televizoarele a milioane de oameni din întreaga lume, fără a mai trece prin toată birocraţia specifică difuzării unui spot, explică Daragh Persse, director pentru sponsorizări al grupului britanic Vodafone, cel mai mare operator de telefonie mobilă din lume după venituri.
“Este un sport cu audienţe TV masive, cu o audienţă globală, şi care are o suprapunere foarte bună cu geografia businessului Vodafone şi a partenerilor noştri”, spune Persse. Mai exact, conform datelor oficiale pe anul 2010 publicate de organizatorii competiţiei, 527 de milioane de oameni au privit la curse.
“Avem un inventar uriaş de <<active>> care pot fi utilizate de Vodafone şi McLaren pentru a crea evenimente, conţinut. Nu contează că nu avem o cursă în fiecare weekend pe fiecare piaţă pe care suntem prezenţi şi că nu toţi clienţii ajung să traiască această experienţă pentru că avem la îndemână o serie întreagă de active care ne permit sa ajungem la audienţa vizată”, adaugă oficialul Vodafone.
Ce înseamnă aceste “active” de care vorbeşte Daragh Persse, pentru un necunoscător al jargonului din industrie? De exemplu, organizarea unui eveniment în care o maşină virtuală a cărei viteză e stabilită de performanţa reţelei telecom a Vodafone concurează cu o maşină reală condusă de Lewis Hamilton. Este un tip de eveniment care creează “buzz”-ul căutat de orice companie în jurul brandului său.
Însă e şi o bună oportunitate a account managerilor Vodafone de a sta de vorbă informal cu clienţii cheie, în timp ce spală împreună nişte vase. Vase ale echipei de F1 de la McLaren Mercedes, se înţelege.
“Avem campanii denumite <<Join the team>> – prin care clienţi consumer sau din mediul de business se pot alătura în week-end-uri echipei McLaren Mercedes. Ce se întâmplă acolo? Ei fac tot ceea ce fac şi membrii echipei: de la schimbatul cauciucurilor până la spălatul vaselor. E o posibilitate unică de a vorbi cu clienţii noştri”.
Oportunitatea este folosită şi în comunicarea cu media: una e să vorbeşti cu jurnaliştii despre fascinaţia F1 cu un Powerpoint alături, şi alta este ca discuţia să aibă loc în centrul de tehnologie al McLaren de lângă Londra, cu reprezentanţii presei îmbrăcaţi în nişte combinezoane uşor incomode în care să fie încurajaţi să schimbe în câteva secunde anvelopele unui bolid din F1.
Proiectat să fie un centru industrial demn de secorul 21, centrul arată ca o clinică de chirurgie cu maşini de legendă (o maşină a fondatorului Bruce McLaren) în care totul e gândit să respecte o serie de regulile eco stricte- atât auto-impuse cât şi dictate de autorităţi. Un exemplu: sistemul de răcire se bazează în bună parte de apă, care este apoi direcţionată într-un lac ce ocupă câteva sute de metri pătraţi în faţa clădirii. Nu vă gândiţi că algele care apar inevitabil într-o asemenea apă sunt curăţate de un băiat care în weekend-uri mai curăţă şi piscine de la hoteluri: McLaren a adus o specie anume de peşte care are o nouă “casă” şi se şi ocupă de “problemă”. Ecologic.
Dar spălatul vaselor cu clienţii de top în bucătăria echipei McLaren nu este singurul “activ” din platforma de marketing imaginată de Vodafone împreună cu McLaren. “Unul dintre cele mai interesante programe este cel denumit <<Guest Sponsor>> prin care la o cursă scoatem unul dintre logourile Vodafone de pe maşini şi îl punem pe cel al unei alte companii, un client al Vodafone sau al unei fundaţii. Numele e decis de regulă de echipa locală a Vodafone. Este o oportunitate de neimaginat pentru o companie mică să aibă brandul propriu expus pe o maşină de F1, ca să nu mai spunem că este vorba de una dintre cele mai bune maşini din F1”.
“Prognozele de creştere economică din UE sunt toate revizuite în scădere. Creşterea economică la nivelul UE pentru acest an a fost revizuită de la 1,8 la 1,7 şi de la 2,1 la 1,4 pentru 2012. Deci, se pare că renii lui Moş Crăciun nu aduc în sanie veşti foarte bune pentru întreagă Europă. Această revizuire nu este o veste bună nici pentru România, care va fi obligată să îşi revizuiască prognoza de creştere economică”, a precizat premierul.
În primăvară, Guvernul convenise cu Comisia Europeană o prognoză de 3,5-4%, pentru 2012, în baza căreia a fost conceput bugetul de stat, însă în această lună prognoza va fi revizuită. “Asta trebuie să ne aducă cu picioarele pe pământ şi din perspectiva altor indicatori macroeconomici: deficit bugetar, finanţare, pentru că lumea se schimbă într-o manieră radicală. Banii nu mai sunt uşor de găsit pe piaţă pentru a putea să îţi finanţezi deficitele, deficitele se vor finanţa la costuri tot mai scumpe şi orice procent de deficit înseamnă un ban în plus cheltuit din buzunarele românilor, la costuri mult mai mari decât până acum”, a comentat Boc.
De aceea, România va trebui în 2012 “să rămână extrem de prudentă, să îşi facă un buget echilibrat, să împrumute cât mai puţin şi să investească toţi banii pe care îi are cu putinţă în locuri de muncă, în dezvoltare, în infrastructură, pentru că ele vor genera, pe termen mediu şi lung, creştere economică”, a mai spus premierul.
Bogdan Drăgoi, secretar de stat în Ministerul Finanţelor, a declarat vineri agenţiei Reuters că investitorii în titlurile emise de statul român cer dobânzi prea mari raportat la situaţia ameliorată a fundamentelor economice şi la faptul că inflaţia a scăzut puternic. “Încercăm să consolidăm nivelul dobânzii la anumite niveluri. Interesul nostru este să ne împrumutăm, dar nu la orice cost”, a spus Drăgoi.
Ministerul Finanţelor a respins de mai multe ori în ultimele luni ofertele băncilor la licitaţiile de titluri de stat, astfel încât din august până acum a împrumutat numai 7,1 miliarde de lei, faţă de un plan iniţial de aproape 13 miliarde. Randamentul mediu pentru titlurile pe trei ani a crescut de la 7,09% la începutul lunii iulie la 7,49% la 20 octombrie.
“Eu înţeleg că băncile cer costuri mai mari din cauza contextului internaţional, dar pe de altă parte trebuie să ne uităm şi la fundamentele economice şi la inflaţia în scădere”, a afirmat Drăgoi.
De la începutul anului până acum, Finanţele s-au împrumutat cu puţin peste 42 de miliarde de lei, prin titluri şi obligaţiuni de stat pe piaţa internă. Cât priveşte piaţa externă, după ce a atras în iunie 1,5 miliarde de euro prin emisiunea de obligaţiuni, România va lansa o nouă emisiune de obligaţiuni, foarte probabil în dolari, la jumătatea lui noiembrie.