BusinessMagazin

Blog

  • CE A CASTIGAT OMV

    Prin cumpararea Petrom, OMV a preluat capacitati de productie de opt milioane de tone de titei si zacaminte de peste un miliard de barili de petrol. Petrom a intrat in proprietatea unei companii prezente pe cinci continente, cu o cifra de afaceri de peste sapte miliarde de euro si care are o cifra de afaceri de trei ori mai mare decat a SNP Petrom.

     

    PETROM IN CIFRE

     

    RAFINARE: 8 mil. tone de titei pe an

    ZACAMINTE: Petrom are 306 zacaminte de petrol si gaze, asociate cu 1.450 de sonde de gaz si 13.856 de sonde petroliere

    REZERVE: 1 miliard de barili de petrol

    PIATA: 40% din piata romaneasca de combustibili

    BENZINARII: Peste 600 de statii de carburantI, din care 200 sunt modernizate

    CIFRA DE AFACERI: 2 miliarde de dolari, in primele noua luni ale lui 2004

    PROFIT NET: 70 de milioane de dolari, in primele noua luni ale anului trecut

    ANGAJATI: 53.000 in 2004

     

    OMV IN CIFRE 

     

    RAFINARE: 18,4 mil. tone de titei pe an

    ZACAMINTE: Activitati de exploatare si productie in 17 tari, pe cinci continente

    REZERVE: Peste 400 de milioane de tone echivalent petrol

    PIATA: 32% din piata austrica de produse petroliere

    BENZINARII: 1.800 de benzinarii, in afara de cele preluate de la Petrom

    CIFRA DE AFACERI: 7,48 miliarde de euro in primele noua luni ale anului trecut

    PROFIT OPERATIONAL: 742 de milioane de euro in primele noua luni 2004

    ANGAJATI: 6.137 in 2004

  • P&G are cu ce sa rada piata

    Consolidarea pe piata mondiala a produselor de consum a primit un impuls extrem de important prin achizitia de catre grupul american Procter & Gamble a companiei Gillette, intr-o tranzactie de 57 de miliarde de dolari. A 15-a ca valoare din topul celor mai mari tranzactii comerciale din ultimele doua decenii si singura care implica un producator de bunuri de consum, preluarea Gillette va face din P&G cea mai mare companie din lume de pe aceasta piata, cu o cifra de afaceri anuala de aproape 61 de miliarde de dolari.

     

    Pentru P&G si Gillette, preluarea va insemna economii de 14-16 miliarde de dolari la cheltuielile operationale, 6.000 de locuri de munca mai putin (4% din forta de munca a celor doua companii) si foarte probabil mai multa autoritate in negocierile cu retailerii si cu agentiile de publicitate. In plus, P&G, al carui portofoliu de marci este orientat mai ales pe detergenti si sampoane (Ariel, Tide, Head & Shoulders, Pantene), isi consolideaza prezenta pe piata produselor de barbierit, dominata de Gillette, ca si pe cea a bateriilor alcaline (Duracell este o marca detinuta de Gillette). 

     

    Preluarea Gillette este ultima dintr-o serie de achizitii intreprinse de P&G in anii din urma, avand ca scop atingerea suprematiei mondiale pe piata bunurilor de consum. In 2001, P&G a cumparat producatorul de vopsele de par Clairol, pentru 4,95 miliarde de dolari, iar in 2003 a cumparat compania Wella, pentru 7 miliarde.

  • GREII DE LA PETROM

    Noul Consiliu de Administratie al Petrom este format din sapte membri, dintre care patru sunt austrieci. De soarta companiei se vor ocupa directorii care au asigurat si interimatul in ultimele luni, printre care si Werner Schinhan, care va fi responsabil, de fapt, de restructurarea Petrom.

     

    Wolfgang Ruttenstorfer este presedintele OMV din 2002 si presedinte al CA de la Petrom. Lucreaza la OMV din 1976, cu o mica pauza, cand a fost adjunctul ministrului finantelor din Austria.

     

    Gerhard Roiss este vicepresedinte al grupului OMV si membru in CA al Petrom. El lucreaza la OMV din1990. Din 2004, a fost numit si managing director la divizia de rafinare si marketing a grupului. 

     

    David Davies este directorul financiar al OMV si membru in Consiliul de Administratie la Petrom. Inainte de a veni la OMV, a lucrat la PricewaterhouseCoopers, Burger King, Walt Disney-Europa. 

     

    Helmut Langanger este directorul diviziei OMV de explorari si productie si membru in Consiliul de Administratie la Petrom. Lucreaza la OMV din 1974. Din 2002 este vicepresedinte executiv al grupului.  

     

    Werner Schinhan este director general adjunct, pe probleme de trezorerie, activitatile economico-financiare si corporate la Petrom. El a fost numit vicepresedinte si director de strategie si dezvoltare la OMV in 2002. 

  • Capitanul de la Marea Neagra

    Revista The Economist considera „promitator“ inceputul mandatului prezidential al fostului capitan de vas Traian Basescu, ale carui prioritati sunt lupta cu coruptia, integrarea in UE, strangerea relatiilor cu America si un rol mai consistent al Romaniei in zona Marii Negre.

     

    Marea Britanie, cel mai important aliat al SUA in Europa, se afla bine plasata in acest context, pe „axa Washington-Londra-Bucuresti“, cum a numit-o Basescu, a carui prima vizita in Occident va fi in capitala britanica. Nu la fel de bine plasata e Franta, atata vreme cat noul presedinte roman a promis ca va investiga o serie de contracte ale fostului guvern de la Bucuresti, in frunte cu cel incheiat cu firma franceza Vinci.

     

    In planul politicii interne, ultima estimare a Economist Intelligence Unit (EIU) sustine ca guvernul de coalitie cu patru partide al Romaniei este prin natura sa instabil, grevat de disensiuni interne si ca este improbabil sa-si poata duce la capat mandatul, desi sunt putine sanse ca eventualele alegeri anticipate sa aiba loc inainte de 2006. In plan economic, EIU considera ca politicile economice vor fi greu de coordonat si de aplicat in 2005-2006 in lipsa unei majoritati parlamentare controlabile de catre guvern si in conditiile unor conflicte interne in coalitie.

     

    EIU apreciaza ca economia Romaniei va creste cu 5,2% in 2005 si cu 4,4% in 2006, ca efect al unor politici fiscale si monetare mai restrictive. Este putin probabil ca deficitul de cont curent sa scada in mod semnificativ in lipsa aplicarii unor astfel de politici, care s-ar putea dovedi necesare pentru a corecta eventualele efecte negative ale numeroaselor schimbari macroeconomice decise pentru 2005 – trecerea la tintirea inflatiei, liberalizarea completa a contului de capital, denominarea leului si introducerea cotei unice de impozitare.

  • LUPTA SINDICALA DE MODA NOUA

    Liviu Luca, presedintele Federatiei Sindicatelor Libere si Independente (FSLI) din Petrom, este considerat, in unele cercuri, adevaratul conducator al companiei petroliere in ultimii ani. Luca nu numai ca a negociat pe pozitii de forta pentru a pastra neschimbat numarul salariatilor, dar a si implicat sindicatul in diferite afaceri, transformandu-l si intr-o forta financiara, nu numai una sociala.

     

    EL LIDER MAXIMO: Luca nu este numai presedintele FSLI, ci si presedintele Uniunii Federative Sindicale Atlas, care are 200.000 de membri din sectorul energetic. De asemenea, este prim-vicepresedinte al CNSLR Fratia.

     

    MEDIA: Sindicalistii condusi de Luca controleaza posturile TV Realitatea, Alfa, 16 televiziuni locale, Radio Total si alte noua posturi de radio locale, precum si publicatiile Telegraful de Prahova si Ziua.

     

    FINANTE: Sindicatul este actionarul majoritar al bancii Romexterra si al societatii de asigurari Petroas.

     

    SERVICII PETROLIERE: Petrom Service, al carui principal client este Petrom, a fost infiintata de sindicat in 2002 si a avut o cifra de afaceri de peste 250 de milioane de dolari.

    PODGORII: Sindicatul condus de Luca a cumparat si cateva podgorii si crame din zona vitivinicola a Ploiestiului, cea mai cunoscuta fiind Crama Seciu, de langa Boldesti – Scaeni.

  • CONTRACTUL DE PRIVATIZARE

    In urma negocierilor, OMV si-a asumat prin contractul de privatizare o serie de obligatii, obtinand in schimb ceea ce era cel mai important: libertatea de a restructura Petrom.

     

    PRODUCTIE: OMV nu poate produce mai putin decat pana acum: trebuie sa mentina o productie de minimum 4,2 milioane de tone de titei si minimum 4,5 miliarde de metri cubi de gaze naturale in urmatorii 5 ani.

     

    PRET: Compania austrica a platit 669 mil. euro pentru 33,34 % din actiunile Petrom.

     

    INVESTITII: OMV a facut majorare de capital in valoare de 830 mil. euro, ajungand astfel actionar majoritar, cu o participatie de 51%. Banii vor fi folositi pentru investitii in companie.

     

    DATORII: OMV a preluat o datorie externa a Petrom in valoare de 292 mil. euro.

     

    SALARIATI: Contractul de privatizare lasa la latitudinea OMV programul de disponibilizari. Singura prevedere privind numarul salariatilor spune ca acesta trebuie mentinut in limitele planului de afaceri al cumparatorului.

     

    MEDIU: OMV isi asuma respectarea obligatiilor privind protectia mediului, dar „contaminarea istorica“ ramane in grija statului roman.

  • Din nou „in mainile strainilor“

    Industria petroliera romaneasca a fost dominata inca de la infiintare, la sfarsitul secolului XIX, de companii straine.

     

    Peste doi ani, industria petroliera din Romania va implini 150 de ani. Romanii s-au inscris in randul producatorilor de petrol in 1857, an in care au realizat trei premiere mondiale – prima tara din lume inregistrata cu productie de titei (257 de tone), prima rafinarie din lume, la Ploiesti, si primul oras din lume iluminat public cu petrol lampant, Bucuresti, din aprilie 1857.

     

    Dupa o perioada oarecum romantica, in care productia s-a situat sub 20.000 de tone anual, dupa 1895 legea minelor a permis patrunderea capitalului strain. Numarul societatilor a crescut rapid, ajungand la 104 in 1914. Printre ele se regasesc gigantii acelor ani, Steaua Romana (1896), Standard Oil, companie romano-americana (1903), Vega (1905), Unirea Aquilla Franco-Romana (1906), Concordia (1904) sau Astra Romana (1910), divizie a Shell.

     

    Productia a crescut de la 250.000 de tone in 1900 la 1,2 milioane de tone in 1909 si 1,7 milioane de tone in 1914. Primul razboi mondial a produs industriei romanesti de petrol pagube de aproape zece milioane de lire sterline, refacerea ramurii durand circa sapte ani. Relansarea productiei a fost remarcabila si a condus la realizarea in 1938 a unei productii de 6,6 milioane de tone – peste actuala productie nationala.

     

    Petrolul romanesc a fost principala sursa de alimentare cu carburant a masinii de razboi germane si a fost vizat in mod deosebit de strategii aliati. In perioada august 1943 – august 1944, rafinariile au fost distruse in proportie de 70%.

     

    Dupa razboi, industria petroliera a fost marcata de nationalizarea mijloacelor de productie si de infiintarea Sovrompetrol, care a distrus literalmente unele din cele mai bogate zacaminte din cauza exploatarii nerationale. In 1953, volumul gazelor arse si eliminate in atmosfera era de 1,5 miliarde de metri cubi, prezentand interes numai productia de titei.

     

    Exploatarea extensiva a continuat si dupa 1965. Se sapau anual 2.000 de sonde, ajungandu-se in 1976 la productia record de 14,7 milioane de tone de titei. Din aceeasi perioada dateaza si inceperea explorarilor pe platoul continental al Marii Negre. Primele lucrari de prospectiune s-au realizat in 1968, iar in 1975 s-au efectuat primele foraje de explorare. In 1987 a fost pus in productie primul zacamant din Marea Neagra. In prezent circa 10% din productia autohtona de petrol provine din zacamintele marine.  Nivelul tehnic al dotarilor a scazut continuu, pana in 1989, politica regimului – sistarea importurilor, ruperea legaturilor cu organizatiile internationale – izoland, practic, industria romaneasca de ierarhia mondiala din domeniu.

     

    Dupa 1991, productia interna s-a stabilizat o perioada in jurul valorii de 6,7 milioane de tone anual, scazand in prezent la circa 6 milioane de tone. In ultimii zece ani, companiile straine au fost prezente atat in distributie (Shell, Agip, Mol, LUKoil, OMV), cat si in explorare sau rafinare.

  • Actiunile romanesti prea scumpe

    Pana acum, achizitionarea unor companii regionale de catre marile corporatii din Ungaria a avut o contributie neinsemnata la rezultatele ulterioare ale acestora din urma. Insa analistii pietei de capital prevad o schimbare in urmatorii cinci ani, pe masura ce filialele din strainatate ale celor mai importante companii listate la bursa din Ungaria vor asigura aproape jumatate din profiturile acestora, consemneaza Budapest Business Journal.

     

    In acelasi timp, analistii considera ca firmele din sud-estul Europei, privatizate sau pe cale de a fi vandute, vor fi principalul motor al cresterii economice si vor accelera dezvoltarea burselor nationale, la concurenta cu piata de capital din Ungaria. In ceea ce priveste preferinta investitorilor, fondurile de investitii specializate pe pietele in curs de dezvoltare au inceput deja sa paraseasca actiunile maghiare in favoarea celor turcesti. Pe de alta parte, actiunile unguresti abandonate de aceste fonduri devin atractive pentru fondurile de investitii care au ca tinta pietele de capital europene, adica pietele deja mature. Afluxul sumelor plasate de aceste fonduri ar explica deja, de altfel, si evolutia ascendenta a bursei din Budapesta pe parcursul anului trecut, in conditiile in care marile piete occidentale au ajuns in 2004 la saturatie, determinand investitorii sa se orienteze mai spre est.

     

    Cat de spre est insa? Avand in vedere discutiile despre aderarea Turciei la UE, dar si despre integrarea Romaniei si a Bulgariei in 2007, este foarte probabil ca fondurile specializate pe pietele in curs de dezvoltare, care la ora actuala reprezinta 80% din investitiile straine la bursa din Budapesta, sa-si majoreze plasamentele la bursele din tarile mentionate. Daca actiunile cotate pe piata turceasca sunt insa puternic subevaluate, analistii unguri considera ca in cazul actiunilor romanesti se poate vorbi de o supraevaluare.

  • PROGRAM DE CURATENIE

    Restructurarea Petrom va avea patru principale coordonate si se va desfasura pe parcursul a minim 3-4 ani. Scopul final este transformarea Petrom, una din cele mai ineficiente companii petroliere europene, intr-un competitor de luat in seama in Europa Centrala si de Est, impreuna cu OMV. Drumul este insa lung: Petrom are in prezent vanzari de trei ori mai mici decat OMV, cu de zece ori mai multi salariati.

     

    SEPARARE SI VANZARE: Contractul de privatizare permite OMV sa separe de Petrom rafinaria Arpechim, combinatul chimic Doljchim, campul petrolifer Suplacu de Barcau si o parte din benzinarii. Odata transformate in companii separate, acestea pot fi vandute sau pot intra in parteneriat cu alte societati. O varianta vehiculata intens este cea a asocierii Arpechim cu Oltchim (inca neprivatizata) si vanzarea lor catre un grup interesat de petrochimie.

     

    DISPONIBILIZARI: OMV va renunta cu siguranta la multi dintre cei peste 53.000 de angajati ai Petrom. Pana in prezent nu a fost avansata nici o cifra concreta, insa surse apropiate Ministerului Economiei, sindicatului Petrom si OMV vehiculeaza un numar de 15.000 – 20.000 de „plecari“ in urmatorii ani. O parte din salariati va iesi din actele Petrom pe masura ce compania va vinde filialele nou formate (Arpechim etc.). Restul disponibilizarilor vor avea loc prin metoda „clasica“, cu plati compensatorii.

     

    CRESTERI DE PRETURI: Vanzarea Petrom va aduce si mult asteptata (de catre companiile petroliere) liberalizare a pietei carburantilor. OMV a anuntat deja ca  pretul pentru carburanti va fi modificat in functie de cotatiile de pe pietele internationale. Aceasta inseamna ca preturile la pompa vor creste sau scadea periodic, insa nu in jurul nivelului de acum, ci in intervalul 36.000 – 45.000 lei/litru.

     

    FURNIZORI: OMV reevalueaza in prezent toata activitatea de achizitie si vanzare a Petrom, urmand sa renunte la o parte importanta a furnizorilor si clientilor „traditionali“. Austriecii au sistat deja achizitiile prin Bursa Romana de Marfuri. Decizie foarte importanta, daca se tine cont de faptul ca numai in prima jumatate a lui 2004 Petrom a cumparat petrol in valoare de 170 mil. $ prin  intermediul bursei, de la diversi furnizori.

  • Apocalipsa petroliera

    Pentru ca dolarul sa fie detronat pe plan mondial de catre euro mai ramane de facut o singura miscare: fixarea pretului in euro pentru energie.

     

    Analistul Jacques Attali, fost presedinte al BERD, se intreaba cine va fi urmatoarea mare putere valutara mondiala. Intr-un articol publicat in revista L’Express, Attali face o scurta trecere in revista a monedelor care au contat pentru economia mondiala de-a lungul timpului. De fiecare data cand o natiune a dominat lumea, atat din punct de vedere militar, cat si economic, aceasta a fixat preturile materiilor prime si a cumparat active in strainatate.

     

    In schimb, cand nu mai poate produce suficienta avutie, simpla devalorizare a monedei nationale nu e suficienta pentru ca economia ei sa devina competitiva. Incepe sa vanda active si sa se imprumute, pana la punctul unde pierde increderea creditorilor. Imediat, o alta natiune preia stafeta si isi impune propria moneda. Asa s-a intamplat cu ducatul venetian, cu florinul olandez, cu lira sterlina si la fel se intampla acum cu dolarul american, conchide Attali.

     

    Oricat ar scadea dolarul, deficitul bugetar al SUA pare sa nu poata fi oprit din crestere. Mai mult, se asteapta ca pana in 2015, datoria SUA sa ajunga la 90% din produsul national brut. In aceste conditii, pentru ca dolarul sa fie detronat definitiv de catre euro, moneda care incepe sa fie preferata de tot mai multe banci centrale pentru rezervele lor valutare, mai ramane de facut o singura miscare: fixarea pretului in euro pentru energie si materii prime.

     

    Daca tarile producatoare de petrol ar decide aceasta schimbare, ar avea enorm de castigat, tarile consumatoare de petrol, incepand cu SUA, ar trebui sa plateasca mult mai mult pentru energia cumparata, iar Europa ar deveni noua superputere mondiala. Washingtonul incearca deci cu orice pret sa evite aceasta situatie: intentia SUA de a-si asigura un rol tot mai important in Golful Persic, in Irak, in Kazahstan, eforturile diplomatice fata de Rusia, Venezuela, Indonezia sau Libia nu inseamna altceva.

     

    Ce s-ar intampla insa daca intr-o zi, pretul petrolului va incepe sa fie exprimat in yuani, moneda nationala a superputerii chinezesti? Ingroziti de un asemenea scenariu, europenii si americanii vor propune crearea unei monede mondiale care sa nu mai depinda de avutia unei singure tari. Insa va fi deja prea tarziu pentru asemenea initiative, se teme Attali. Iar Occidentul nu va mai putea decat sa se intrebe cum s-a ajuns aici si sa studieze cotatia petrolului in moneda Chinei.