In timp ce ziarele generaliste, ghidurile TV si revistele pentru adolescenti pierd cititori, publicatiile pentru afaceri se mentin stabile Presa de afaceri se numara printre putinele segmente care se mentin stabile in raport cu scaderile inregistrate pe alte nise – presa cotidiana generalista, ghidurile TV, presa pentru barbati sau cea pentru adolescenti. Singurul titlu auditat pe acest segment care a inregistrat o crestere este Ziarul Finaciar (1,2% fata de livrarea precedenta, avand o audienta de 175.000 de cititori in medie pe zi). Audienta Capital a stagnat fata de livrarea precedenta, avand 327.000 de cititori in medie pe saptamana. Iar saptamanalul Banii Nostri a pierdut 3,1 procente din audienta, avand 63.000 de cititori. Nou intrat in SNA, BUSINESS Magazin a atras anul trecut 70.000 de cititori in medie pe editie, audienta care ii asigura deja pozitia a 2-a in clasamentul saptamanalelor economice din Romania dupa numarul de cititori (dupa Capital). De notat este calitatea audientei publicatiei: conform SNA, BUSINESS Magazin are cei mai bogati cititori dintre toate publicatiile de afaceri (si locul 2 in clasamentul general, dupa revista GO4IT!), dar si cel mai ridicat procent de cititori cu studii superioare si din top management (categoria A). Pe acelasi segment de presa mai sunt titluri precum Saptamana Financiara, care nu are inca date SNA (fiind lansata anul trecut), Bilant, Piata Financiara sau Biz, nici una dintre acestea nefiind insa prezente in studiu, desi indeplinesc demult criteriul perioadei de prezenta pe piata.
Blog
-
Presa de afaceri, stabila
-
TOP 3 LA CALITATE
Publicatiile editate de PubliMedia International, compania de publishing a MediaPRO, stau cel mai bine la criteriul calitatii cititorilor, arata ultima livrare din SNA. Mai jos, un clasament al primelor trei publicatii in functie de venituri, studii si categoria socio-profesionala a cititorilor.
VENITUL PERSONAL AL CITITORILOR:
1. go4it! – 425 euro
2. BUSINESS Magazin – 343 euro
3. Ziarul Financiar – 325 euro
CITITORI CU STUDII SUPERIOARE*
1. BUSINESS Magazin – 54%
2. Banii Nostri – 52%
3. Ziarul Financiar – 51%
CITITORI DIN CATEGORIA A**
1. BUSINESS Magazin – 46,7%
2. Sapte Seri – 46,5%
3. Ziarul Financiar – 43,3%
*NOTA: NICI O ALTA PUBLICATIE DIN CELE 116 INCLUSE IN SNA NU DEPASESTE** TOP MANAGEMENT, SPECIALISTI CU INALTA EDUCATIE; SURSA: STUDIUL NATIONAL DE AUDIENTA, LIVRAREA A 15-A (31 IAN. 2005 – 22 IAN. 2006). SNA ESTE REALIZAT DE BRAT. UNIVERSUL STUDIULUI: POPULATIA CU VaRSTA INTRE 14 SI 64 DE ANI CE LOCUIESTE IN ORASE CU MAI MULT DE 50.000 LOCUITORI, 6.200.571 PERSOANE.
-
UN NOU THE ONE
Publicatia pentru femei The ONE – intrata in portofoliul PubliMedia Intl. anul trecut – si-a schimbat formatul incepand cu luna mai. Revista are o noua abordare, spun publisherii, aducand rubrici noi – menite sa atraga cititoarele educate, cu venituri mari – un numar extins de pagini, un layout occidental si un atribut de brand inedit: asocierea cu imaginea vedetei PRO TV Andreea Esca, directorul editorial al publicatiei.
Acum, The ONE raspunde, spune Andreea Esca, profilului femeii contemporane, sofisticate, puternice, una care nu este perisabila la sfarsit de sezon, pentru ca are carisma, are cariera, are minte, are langa ea un barbat puternic si are multa ambitie. The ONE a intrat pe o piata extrem de competitiva, cea a publicatiilor pentru femei. Dar in pariul pentru audienta publisherii mizeaza, pe langa noul continut si noua imagine, si pe faptul ca segmentul revistelor glamour – cel mai putin aglomerat – are un potential ridicat de crestere pe termen mediu si lung.
RELANSARE: Sloganul revistei, care o are pe coperta numarului din mai pe Elena Udrea, este Be The ONE, not anyone
-
Comertul online e mic dar se tine bine
Algoritm: piata comertului online romanesc creste, dar o face din cumparaturile internautilor straini. Aproximativ 750 de magazine virtuale se incapataneaza sa trezeasca apetitul romanilor pentru comertul online, desi majoritatea nici macar nu pot spera la tranzactii mai mari de cateva sute de euro.
Amatorii de plati virtuale sunt inca o specie minoritara in
Publicul tinta al magazinele online sunt cei patru milioane de romani care detin o conexiune la Internet (peste 4 milioane de romani) si poseda un card bancar (la aceasta ora sunt in circulatie circa 7,5 milioane de carduri). Pana de curand, cardurile emise in
In acest moment, majoritatea bancilor emit carduri cu acoperire pe Internet, fie ca activarea este implicita, odata cu eliberarea cardului, fie ca se face la cerere. Chiar daca unele carduri pot fi folosite pe post de portofel pe Internet, proprietarii site-urilor se plang ca, in
Anul trecut, 70% dintre site-urile care accepta plati online au apelat la serviciile ePayment – care este un intermediar intre magazinele virtuale si banci -, consemnandu-se o medie lunara de 4.500 – 5.000 de tranzactii desfasurate prin intermediul acestor pagini de internet. Altfel spus, doar unul din 1.000 de internauti au cumparat intr-o luna un produs de pe site-urile care folosesc metoda de plata electronica a ePayment.
In ceea ce priveste volumul achizitiilor facute online anul trecut in
Indiferent de varianta aleasa, ambele valori sunt mult sub cele consemnate in restul tarilor europene. Conform unui studiu al European Interactive Advertising Association (EIAA), un utilizator francez de internet, bunaoara, cheltuie in decurs de sase luni pe cumparaturile online 373 de euro. Daca toti cei 4,5 milioane de utilizatori Internet ar face cheltuieli in acelasi ritm, piata de comert electronic din
Frecventa cu care europenii au inceput sa cumpere din magazinele online se explica prin avantajele acestui gen de comert, numit de unii analisti comert de comoditate. In primul rand, pentru ca nu exista nici una dintre cheltuielile pe care le presupune un magazin obisnuit, preturile de pe site sunt cu pana la 10% mai mici. In acelasi timp, niciodata nu va fi aglomeratie intr-un magazin de pe Internet si nu trebuie sa strabati jumatate de oras ca sa ajungi in fata rafturilor. Comanda se face cu un simplu click, iar produsul este livrat in cel mai scurt timp posibil. Pe Internet nu vinzi la cei 7,5 milioane de posesori de carduri din
De aceea, magazinele de pe Internetul romanesc nici nu sunt in situatia de a da faliment. Clientii lor nu se rezuma la granitele spatiului mioritic. Nivelul de dezvoltare al comertului electronic din Europa cotizeaza si pentru cresterea vanzarilor site-urilor romanesti. Cristian Badea de la ePayment spune ca, in medie, la fiecare sapte tranzactii facute pe un site romanesc, sase sunt comenzi din strainatate, facute fie de straini, fie de romani din diaspora pentru rudele din
Conform Camerei de Comert si Industrie, din veniturile totale de 80 de milioane de euro generate anul trecut in Romania de comertul online (suma adusa atat de plati online cu cardul, cat si de celelalte metode de plata offline), 90% au fost tranzactii operate de catre clienti din afara tarii.
Tendinta este insa de crestere a ponderii pe care o au cumparaturile facute de romani pe site-urile autohtone. De exemplu, pe site-urile care folosesc ePayment, in 2004, 80% dintre tranzactii au fost realizate cu carduri emise de banci din afara Romaniei, in vreme ce anul trecut, numarul acestora a coborat la 57%. Exista si opinii conform carora intre timp proportia s-a inversat, majoritatea clientilor pe piata locala a tranzactiilor online sunt romani.
Tendinta nu le-a scapat nici bancilor, pana acum rezervate, care incep sa realizeze potentialul de crestere al acestui tip de comert. BRD este prima banca ce a devenit, incepand cu luna ianuarie, procesator de plati online prin sistemul propriu e-commerce. Oficialii bancii spun ca pana acum nu recomandau utilizarea cardurilor in mediul Internet din motive de securitate, dar situatia s-a schimbat. Ambitiile bancii sunt acum mari. Vrem sa devenim lideri in implementarea si promovarea unor solutii de banca la distanta, spune Geo Bavro, director in cadrul departamentului de strategie si marketing al BRD.
Desi achizitia unui produs in valoare de cateva mii de euro pe Internet este un caz izolat, exista destule magazine care incep sa contorizeze tot mai multi clienti. Anul trecut, magazinul virtual romanesc cu cei mai multi vizitatori a fost eMAG.ro, cu o medie de 300.000 de clienti lunar, care au cheltuit aici peste un milion de dolari / luna pe produse electronice si componente pentru calculatoare. De altfel, de la momentul lansarii, in 2001, cifra de afaceri a eMAG.ro s-a triplat de la un an la altul.
Dar care sunt produsele preponderent cumparate de romani pe Internet? Intr-un top ad-hoc, cele mai tranzactionate marfuri online sunt produsele IT, serviciile (acces contra cost la ziare, ringtone-uri pentru telefonul mobil, comanda de mancare, banii platiti catre site-urile de anunturi si de joburi etc.), cartile, telefoanele mobile si electrocasnicele. In restul Europei, structura este usor diferita. Studiul EIAA arata ca cele mai cumparate tipuri de produse pe Internet sunt biletele de avion (39%), cartile (28%), vacantele (27%), biletele la spectacole (24%), produse electronice (21%).
Pe o piata mica, nici numarul incercarilor de frauda pe Internet nu este foarte mare. Cristian Badea de la ePayment spune ca anul trecut numarul incercarilor de frauda a fost sub 5% din totalul tranzactiilor. Departamentul antifrauda al ePayment cuprinde 7 persoane care, in cazul in care suspecteaza ca cel care face cumparaturile nu este proprietarul cardului, cer date suplimentare, prin email, fax sau telefon. Reprezentantul ePayment spune ca unul dintre site-urile cu cele mai multe incercari de frauda a fost www.donatiionline.ro. Pe acest portal, cei care vor sa sprijine o campanie sau un program social pot face sponsorizari folosind cardul bancar.
Desi pe site nu se vinde nimic, ba chiar dimpotriva, cei care aveau numere de identificare de la carduri, obtinute ilegal, incercau aici sa doneze sume mici pentru a verifica autenticitatea datelor. In acest fel puteau vedea daca acel card poate fi folosit mai tarziu, pe alte site-uri.
-
Circuitul banilor pe Internet
Tranzactiile online respecta niste proceduri standard pentru a evita fraudele care se pot produce utilizand date false.
- Clientul completeaza o lista a produselor pe care vrea sa le cumpere din magazinul online.
- Cand lista este completa, este redirectionat pe o pagina securizata a unui procesator de plati, unde introduce datele de identificare ale cardului.
- Procesatorul verifica datele, disponibilitatea sumei in cont si face rezervarea banilor blocand suma aferenta comenzii.
- Dupa ce magazinul face livrarea, banii sunt transferati in contul procesatorului, si apoi in cel al magazinului, retinand un comision.
-
-
Publicitate in forta
O aplicatie inventata de olandezii de la Philips i-ar putea obliga pe telespectatori sa urmareasca publicitatea TV, blocand televizorul pe un anumit canal pe durata reclamelor.
Este un lucru stiut ca noile tehnologii permit un control mai bun al transmisiunilor TV pentru ambele parti implicate – operatorii de cablu si consumatori. Servicii precum video-on-demand si pay-per-view au inceput sa se dezvolte profitand de faptul ca digitalul are un dublu avantaj: le da consumatorilor o libertate mai mare in alegerea continutului pe care il urmaresc, dar, pe de alta parte, operatorii de cablu TV pot monitoriza mai exact care sunt preferintele utilizatorilor, cand si cat e urmarita o anumita emisiune.
O noua tehnologie digitala ar putea totusi sa depaseasca cateva bariere psihologice. De exemplu, conceptia ca televizorul trebuie sa asculte tot timpul de posesorul sau. Creata de Royal Philips Electronics pentru Statele Unite, aceasta tehnologie permite operatorilor de cablu sa blocheze temporar televizorul pe un anumit canal TV, cu precadere in timpul pauzelor publicitare. Cercetatorii companiei olandeze de electronice spun ca astfel va putea fi evitata situatia frecventa cand telespectatorii schimba postul pe care il urmaresc in timpul pauzelor publicitare.
In documentul obtinut de Philips de la oficiul american de inventii si marci se arata ca blocarea programului se poate face selectiv, doar pentru posturile TV care sunt de acord cu acest lucru. Pe de alta parte, noua aplicatie ar putea fi un motiv in plus pentru televiziuni sa pretinda preturi mai mari de la advertiseri pentru reclamele difuzate. Iar cei care cumpara publicitate si-ar putea atinge astfel un vis mai vechi: siguranta ca reclamele sunt urmarite.
In prezent, achizitia de spatiu publicitar nu garanteaza in aproape nici un tip de media ca publicitatea isi atinge publicul-tinta in proportie de 100%. Cei care promoveaza o anumita marca trebuie sa dea dovada de inspiratie. O metoda este asa-numitul product placement. De exemplu, cei care urmaresc serialul Neveste disperate vor putea vedea ca unul dintre personaje conduce un autoturism Chrysler sau ca un altul bea un anumit tip de bautura racoritoare. Nu intamplator aceste marci pot fi cu usurinta recunoscute in secventele serialului. Totul are la baza contracte prin care aceste marci sunt promovate de producatorii serialului, contracte similare cu cele semnate in cazul publicitatii traditionale. Inventia Philips aduce in piata un atu similar, garantand un procent de urmarire a reclamelor (din totalul telespectatorilor) mult mai mare decat in cazul publicitatii obisnuite. Philips a realizat totusi ca aplicatia lor ar putea fi mai putin pe placul consumatorilor: si a sugerat o portita de evadare. Cei care vor sa scape de reclame si-ar putea cumpara libertatea platind suplimentar la operatorii de televiziune prin cablu. Intr-un comunicat de presa, Philips chiar insista pe acest aspect, spunand ca inventia lor ar trebui vazuta de fapt ca o ocazie de a scapa complet de publicitate.
Am dezvoltat un sistem prin care telespectatorii vor putea alege, la inceputul unui film de pilda, daca vor sa il urmareasca cu sau fara reclame, a declarat un oficial al Philips. Ramane la latitudinea consumatorilor luarea acestei decizii si sta in puterea operatorilor de cablu sa ofere acest serviciu. La fel, ramane de vazut care operator de cablu va risca sa piarda clienti devenind primul care le incearca rabdarea cu un sistem oficial de reclame cu forta. Totusi, avand in vedere cresterile contractelor de publicitate care, mai mult ca sigur, vor deriva de aici, nu e exclus ca operatorii chiar sa se inghesuie sa achizitioneze noua tehnologie.
-
Programare si literatura
In Silicon Valley a fost descoperita o specie ciudata: traieste printre computere, se hraneste cu pizza si vorbeste o limba de neinteles. Americanii ii spun geek, insa poate fi intalnita pe toate meridianele printre informaticienii pasionati, dar cu serioase carente in privinta comunicarii.
Exista in invatamantul romanesc o lunga – si nefericita, cred – traditie a separarii disciplinelor considerate de profil real de cele de profil uman. Chiar si cand nu exista o demarcatie formala intre cele doua orientari, separarea functiona in mod subinteles: elevii de liceu care vizau o cariera in domeniul ingineresc sau al stiintelor exacte neglijau cu nonsalanta disciplinele umaniste, cu acordul tacit al profesorilor. Procedeul pare la prima vedere oarecum justificat, dar efectele apar mult mai tarziu: foarte multi dintre absolventii invatamantului superior de orientare tehnica au abilitati de comunicare precare.
Am constatat acest fenomen mai ales in anii pe care i-am petrecut in redactiile catorva publicatii de specialitate IT. Desi colaboratorii erau selectati pe baza expertizei lor in domenii de interes, majoritatea textelor pe care le primeam – adesea ireprosabile sub aspect tehnic – erau lipsite de o structura clara, saracacioase in limbaj, inadecvate audientei vizate si, nu in ultimul rand, intesate de greseli de ortografie si de exprimare. O prima explicatie posibila se leaga de ceea ce se numeste the geek syndrome. Termenul – lansat intr-un amplu articol pu-blicat de revista Wired in 2001 – desemneaza o dereglare comportamentala oarecum apropiata de autism (mai precis de sindromul Asperger), caracterizata printr-un interes aproape maniacal pentru computere, inginerie sau matematici, in conjunctie cu abilitati sociale limitate si dificultati de comunicare in medii extraprofesionale.
Cu toate ca, intr-adevar, am cunoscut multi geeks care prezentau clar simptomele specifice, cred ca mult mai relevant este faptul ca la recenta simulare a examenului de bacalaureat la limba si literatura romana cei mai multi elevi au avut dificultati majore la subiectul care le cerea sa elaboreze un text argumentativ.
Este interesant de remarcat ca aceasta simpla carenta in educatie este ea insasi de natura sa creeze un comportament de tipul celui asociat termenului the geek syndrome, mai cu seama printre tinerii programatori. Spre deosebire de alte profesii tehnice, programatorii lucreaza foarte adesea in medii relativ izolate, in care relatiile cu exteriorul sunt limitate, iar orientarea spre cod este aproape exclusiva si, evident, problematica si limbajul se dezechilibreaza in consecinta. Din perspectiva unei companii de software, problema este ca adesea rolul de interfata intre echipa tehnica si exterior (de regula clienti) trebuie incredintat unui asa-numit comunicator (de obicei un om de marketing), care are insa o intelegere deficitara a fundamentului tehnic despre care trebuie sa vorbeasca.
Insa nici perspectiva programatorului de tip geek nu este comoda, deoarece carentele in comunicare il scot din cursa pentru promovare in posturi manageriale si chiar simplul interviu de angajare il poate pune intr-o situatie defavorabila in fata unui contracandidat mai putin competent, dar mai bun comunicator.
Este greu de spus a cui este vina pentru aceasta situatie. O buna parte tine de sistemul educational. Desi in ultima vreme dezvoltarea abilitatilor de comunicare este, cel putin formal, in sarcina profesorului de limba romana, acesta considera adesea ca studiul literaturii va conduce oarecum automat la acest rezultat.
In general, elevii si studentii nu sunt incurajati sa-si expuna punctul de vedere si sa-l argumenteze – spre deosebire de sistemul educational occidental (in special american), unde comunicarea este exersata cu perseverenta pe toate nivelurile. Pe de alta parte, e nevoie si de un efort personal orientat spre dezvoltarea capacitatii de a comunica si altfel decat prin jargonul profesional.
Ce se poate face? Intr-un mesaj recent postat pe blogul Critical Thinking, gazduit de comunitatea virtuala TechRepublic, semnatarul (zis J.Ja) nu doar ca semnaleaza problema in toata diversitatea ei, dar face si o serie de recomandari interesante, bazate pe propria sa experienta. Prima este, evident, lectura din domenii cat mai diverse si fara tangenta directa cu specialitatea – beletristica fiind si ea inclusa.
La un nivel superior, abilitatile de comunicare se exerseaza in societate, iar Internetul este un vast mediu social. Un blog este un bun instrument de perfectionare, iar participarea in forumuri virtuale poate furniza un feedback in privinta progreselor. Iar cum, in cele din urma, chiar si compunerea de poeme este un exercitiu util, se vadeste ca, de fapt, cultura generala redevine un atu profesional.
-
Programare si literatura
In
Am constatat acest fenomen mai ales in anii pe care i-am petrecut in redactiile catorva publicatii de specialitate IT. Desi colaboratorii erau selectati pe baza expertizei lor in domenii de interes, majoritatea textelor pe care le primeam – adesea ireprosabile sub aspect tehnic – erau lipsite de o structura clara, saracacioase in limbaj, inadecvate audientei vizate si, nu in ultimul rand, intesate de greseli de ortografie si de exprimare. O prima explicatie posibila se leaga de ceea ce se numeste the geek syndrome. Termenul – lansat intr-un amplu articol pu-blicat de revista Wired in 2001 – desemneaza o dereglare comportamentala oarecum apropiata de autism (mai precis de sindromul Asperger), caracterizata printr-un interes aproape maniacal pentru computere, inginerie sau matematici, in conjunctie cu abilitati sociale limitate si dificultati de comunicare in medii extraprofesionale.
Cu toate ca, intr-adevar, am cunoscut multi geeks care prezentau clar simptomele specifice, cred ca mult mai relevant este faptul ca la recenta simulare a examenului de bacalaureat la limba si literatura romana cei mai multi elevi au avut dificultati majore la subiectul care le cerea sa elaboreze un text argumentativ.
Este interesant de remarcat ca aceasta simpla carenta in educatie este ea insasi de natura sa creeze un comportament de tipul celui asociat termenului the geek syndrome, mai cu seama printre tinerii programatori. Spre deosebire de alte profesii tehnice, programatorii lucreaza foarte adesea in medii relativ izolate, in care relatiile cu exteriorul sunt limitate, iar orientarea spre cod este aproape exclusiva si, evident, problematica si limbajul se dezechilibreaza in consecinta. Din perspectiva unei companii de software, problema este ca adesea rolul de interfata intre echipa tehnica si exterior (de regula clienti) trebuie incredintat unui asa-numit comunicator (de obicei un om de marketing), care are insa o intelegere deficitara a fundamentului tehnic despre care trebuie sa vorbeasca.
Insa nici perspectiva programatorului de tip geek nu este comoda, deoarece carentele in comunicare il scot din cursa pentru promovare in posturi manageriale si chiar simplul interviu de angajare il poate pune intr-o situatie defavorabila in fata unui contracandidat mai putin competent, dar mai bun comunicator.
Este greu de spus a cui este vina pentru aceasta situatie. O buna parte tine de sistemul educational. Desi in ultima vreme dezvoltarea abilitatilor de comunicare este, cel putin formal, in sarcina profesorului de limba romana, acesta considera adesea ca studiul literaturii va conduce oarecum automat la acest rezultat.
In general, elevii si studentii nu sunt incurajati sa-si expuna punctul de vedere si sa-l argumenteze – spre deosebire de sistemul educational occidental (in special american), unde comunicarea este exersata cu perseverenta pe toate nivelurile. Pe de alta parte, e nevoie si de un efort personal orientat spre dezvoltarea capacitatii de a comunica si altfel decat prin jargonul profesional.
Ce se poate face? Intr-un mesaj recent postat pe blogul Critical Thinking, gazduit de comunitatea virtuala TechRepublic, semnatarul (zis J.Ja) nu doar ca semnaleaza problema in toata diversitatea ei, dar face si o serie de recomandari interesante, bazate pe propria sa experienta. Prima este, evident, lectura din domenii cat mai diverse si fara tangenta directa cu specialitatea – beletristica fiind si ea inclusa.
La un nivel superior, abilitatile de comunicare se exerseaza in societate, iar Internetul este un vast mediu social. Un blog este un bun instrument de perfectionare, iar participarea in forumuri virtuale poate furniza un feedback in privinta progreselor. Iar cum, in cele din urma, chiar si compunerea de poeme este un exercitiu util, se vadeste ca, de fapt, cultura generala redevine un atu profesional.
-
Ne vedem in deplasare
intown2.com e o pagina de internet care va poate pune la dispozitie, ori de cate ori plecati intr-o calatorie de afaceri, o lista cu prietenii pe care i-ati putea intalni in timpul deplasarilor. Spre deosebire de mult mai cunoscutele Yahoo! 360 sau MySpace, intown2.com are un public tinta bine definit – oamenii de afaceri.
Site-ul face parte din categoria celor de social networking – destinatii online, pe care utilizatorii isi pot crea un profil personal pentru a fi pusi in legatura cu alti internauti, avand interese asemanatoare. De exemplu, un roman care urmeaza sa plece intr-o delegatie in New York poate fi anuntat din timp ca un prieten din Londra va fi acolo in aceeasi perioada. Cu singura conditie ca ambii sa-si fi completat in prealabil profilul si agenda personala pe site-ul intown2.com.
La fel ca si in cazul celorlalte site-uri de social networking, pentru a avea acces pe intown2. com trebuie sa va inregistrati si sa va creati un profil, apoi sa va invitati prietenii sa faca acelasi lucru. Odata ce reteaua de prieteni este creata, veti putea afla in orice moment viitoarele lor destinatii. Dupa introducerea perioadei si a locului unde calatoriti, site-ul face o comparatie intre agendele membrilor retelei din care faceti parte. In plus, daca nu vreti ca unul dintre prieteni sa afle ca plecati spre o anumita destinatie, il puteti usor scoate de pe lista celor care vor primi viitorul dumneavoastra traseu. Notificarile se fac automat, fie prin postarea pe site, fie prin e-mail sau SMS.
Serviciul este, asadar, un bun mijloc pentru a afla permanent unde calatoresc prietenii cu care tineti mai greu legatura. Aceasta a fost si ideea de la care au plecat fondatorii serviciului. Unul dintre ei, Hugh McGarry, spune ca de prea multe ori ne gasim in situatia de a pierde timpul in camera de hotel, ca dupa ce ne intoarcem acasa sa aflam ca unul dintre prieteni era tot atunci in acelasi loc. Tot el adauga ca incercand sa impace mai bine munca si viata personala, de multe ori se gasea in situatia de a-si anunta prin telefon prietenii ca ajunge intr-un anumit oras, dar schimbarile de ultim moment il impiedicau sa-si mentina planurile. Ne-am gandit mult la o modalitate prin care sa ne informam unii pe altii permanent pentru a da si o nota personala calatoriilor in interes de serviciu. Rezultatul este intown2, mai spune McGarry.
intown2.com ofera si un set de informatii de baza despre orasele de destinatie, din care nu lipsesc prognoza meteo, obiectivele tursitice sau obiceiurile locale. Mai mult, pe aceeasi pagina de internet sunt postate informatii mai putin accesibile unui turist de rand, de la sfaturi pentru alegerea companiei aeriene in functie de meniul din timpul zborului si pana la recenzii ale toaletelor din restaurante cunoscute.
La categoria minusuri trebuie amintit faptul ca intown2.com ofera informatii despre un numar limitat de orase, de cele mai multe ori doar pentru capitala tarii. Este si cazul Romaniei. Informatiile gasite pe site despre Bucuresti sunt, in mare masura, exacte si utile. La moneda nationala este trecut leul nou, semn ca informatiile postate sunt si actualizate. La capitolul securitate personala, editorii intown2.com mentioneaza faptul ca in Bucuresti exista riscul de a intalni hoti de buzunare in zonele aglomerate, la fel ca in alte multe destinatii din lume. Asa ca site-ul le recomanda oamenilor de afaceri aflati in vizita in Bucuresti sa se plimbe fara a avea sume importante de bani la ei.
Momentan, accesul pe site este gratuit, dar proprietarii spun ca in viitor vor incerca sa obtina venituri atat din publicitate, cat si din abonamente anuale pentru accesarea continutului.
-
Ne vedem in deplasare
intown2.com e o pagina de internet care va poate pune la dispozitie, ori de cate ori plecati intr-o calatorie de afaceri, o lista cu prietenii pe care i-ati putea intalni in timpul deplasarilor. Spre deosebire de mult mai cunoscutele Yahoo! 360 sau MySpace, intown2.com are un public tinta bine definit – oamenii de afaceri.
La fel ca si in cazul celorlalte site-uri de social networking, pentru a avea acces pe intown2. com trebuie sa va inregistrati si sa va creati un profil, apoi sa va invitati prietenii sa faca acelasi lucru. Odata ce reteaua de prieteni este creata, veti putea afla in orice moment viitoarele lor destinatii. Dupa introducerea perioadei si a locului unde calatoriti, site-ul face o comparatie intre agendele membrilor retelei din care faceti parte. In plus, daca nu vreti ca unul dintre prieteni sa afle ca plecati spre o anumita destinatie, il puteti usor scoate de pe lista celor care vor primi viitorul dumneavoastra traseu. Notificarile se fac automat, fie prin postarea pe site, fie prin e-mail sau SMS.
Serviciul este, asadar, un bun mijloc pentru a afla permanent unde calatoresc prietenii cu care tineti mai greu legatura. Aceasta a fost si ideea de la care au plecat fondatorii serviciului. Unul dintre ei, Hugh McGarry, spune ca de prea multe ori ne gasim in situatia de a pierde timpul in camera de hotel, ca dupa ce ne intoarcem acasa sa aflam ca unul dintre prieteni era tot atunci in acelasi loc. Tot el adauga ca incercand sa impace mai bine munca si viata personala, de multe ori se gasea in situatia de a-si anunta prin telefon prietenii ca ajunge intr-un anumit oras, dar schimbarile de ultim moment il impiedicau sa-si mentina planurile. Ne-am gandit mult la o modalitate prin care sa ne informam unii pe altii permanent pentru a da si o nota personala calatoriilor in interes de serviciu. Rezultatul este intown2, mai spune McGarry.
intown2.com ofera si un set de informatii de baza despre orasele de destinatie, din care nu lipsesc prognoza meteo, obiectivele tursitice sau obiceiurile locale. Mai mult, pe aceeasi pagina de internet sunt postate informatii mai putin accesibile unui turist de rand, de la sfaturi pentru alegerea companiei aeriene in functie de meniul din timpul zborului si pana la recenzii ale toaletelor din restaurante cunoscute.
La categoria minusuri trebuie amintit faptul ca intown2.com ofera informatii despre un numar limitat de orase, de cele mai multe ori doar pentru capitala tarii. Este si cazul Romaniei. Informatiile gasite pe site despre Bucuresti sunt, in mare masura, exacte si utile. La moneda nationala este trecut leul nou, semn ca informatiile postate sunt si actualizate. La capitolul securitate personala, editorii intown2.com mentioneaza faptul ca in Bucuresti exista riscul de a intalni hoti de buzunare in zonele aglomerate, la fel ca in alte multe destinatii din lume. Asa ca site-ul le recomanda oamenilor de afaceri aflati in vizita in Bucuresti sa se plimbe fara a avea sume importante de bani la ei.
Momentan, accesul pe site este gratuit, dar proprietarii spun ca in viitor vor incerca sa obtina venituri atat din publicitate, cat si din abonamente anuale pentru accesarea continutului.