CASTIGATOAREA: Concursul a fost castigat de o studenta in varsta de 22 de ani, Feng Qian, care le-a invins pe cele 19 participante la concurs, care aveau varste cuprinse intre 17 si 62 de ani. Pe langa titlu, Qian a castigat 50.000 de yuani, adica circa 6.000 de dolari.
PIATA CHINEZA: Chirurgia estetica este o industrie in crestere in
Limuzinele si firmele specializate confera unora dintre nuntile romanesti un aer occidental. Totusi, casatoria a ramas un eveniment inchis in traditia plicului, care ne duce cu gandul la o afacere.
In nuntile romanilor si-a facut loc de cativa ani buni un obicei care in alte culturi ar fi catalogat din start drept lipsit de eleganta – ca sa nu fim drastici si sa-i spunem necivilizat, spune Amalia Nastase, sotia tenismanului Ilie Nastase, care a eliminat aceasta practica de la nunta sa.
Plicul cu bani oferit ca dar mirilor de la noi, caci despre el este vorba, nascut din tristetea economiei romanesti de alta data, ar starni in multe alte culturi sentimente profunde de
Din acest vis s-a nascut ideea de lista de cadouri. In principiu, lista este modul sigur si elegant de a primi la nunta doar cadourile de care ai nevoie sau cele care-ti plac. E o solutie bine educata dar si eficienta atat pentru miri cat si pentru invitatii la ceremonie. Tinerii nu trebuie decat sa treaca pe o hartie cadourile pe care doresc sa le primeasca cu ocazia casatoriei, sa o expedieze unui magazin sau unei adrese de Internet unde se pot deschide astfel de liste si sa-si anunte invitatii de existenta ei, iar acestora din urma nu le ramane decat sa bifeze in dreptul unui cadou, atribuindu-si astfel dreptul si obligatia de achizitionare a acestuia, mai spune Amalia Nastase. Amalia a aflat de lista de cadouri de la prietenii din strainatate. A vazut imediat in ea o excelenta metoda de a scapa de cadourile inutile sau de sentimentul de
In strainatate, primele liste de cadouri au reprezentat o revolutie in domeniu. Chiar daca la inceput serviciul a fost privit cu scepticism, putini fiind cei care puteau sa inteleaga ca valoarea unui cadou ramane aceeasi chiar daca beneficiarii ii cunosc pretul, conceptul s-a dovedit atat de practic incat s-a impus fara dificultate. Americanii obisnuiesc sa faca liste de cadouri inca din anii 50, iar europenii au adoptat rapid, din mers, obiceiul.
Conform un studiu realizat de revista americana Brides Magazine in 2001, 99% dintre viitoarele sotii preferau sa-si deschida pentru casatorie o lista de cadouri, iar 93% dintre acestea erau aproape sigure ca o sa si primeasca ceea ce-si doresc. Astfel, nu e de mirare ca astazi, la nivel mondial, se poate vorbi de o adevarata industrie a listelor, care aduce anual castiguri de 37 de miliarde de dolari.
Romanii insa au ramas din acest punct de vedere blocati in vechiul obicei al plicului sau al cadourilor intamplatoare. Chiar daca suntem vazuti ca o societate receptiva la experientele occidentale, uneori chiar acuzati de lipsa de identitate si o nestapanita tendinta de a imprumuta obiceiuri straine, lista de casatorie nu si-a gasit inca locul in cultura romaneasca. Radu Gherasim, client-service director la portalul E-afacere, spune ca orice incercare de introducere a acestui gen de serviciu pe piata autohtona a fost primita cu reticenta. Netcadou, brandul celor de la E-afacere – unde romanii isi pot deschide liste de casatorie – a fost printre primele incercari de a sparge gheata sau, mai bine spus, de a crea fisuri intr-o mentalitate inghetata.
Nu dorim sa schimbam un obicei ci doar sa oferim o a alternativa moderna, chiar mai mult decat atat, o alternativa eleganta la clasicul plic cu bani oferit in noaptea nuntii, spune Gherasim. Insa proiectul n-a avut pe piata rezonanta la care se asteptau initiatorii. Foarte putini romani au realizat ca printr-o lista de cadouri pot obtine exact acele lucruri la care au visat de mult timp, dar pe care nu au avut posibilitatea sa le cumpere pana acum din diverse motive, mai spune Gherasim.
Mai mult, oricine poate face abstractie de pret, deoarece – oricat de scump ar fi cadoul de pe lista – acesta poate fi cumparat prin contributia mai multor prieteni. In plus, daca acum 50 de ani pe listele americanilor isi faceau aparitia doar obiecte de portelan, servicii de cristal si uneori argintarie, astazi lista poate fi personalizata, astfel incat pe ea ar putea sa-si gaseasca foarte usor un loc o excursie intr-o insula exotica sau un curs de sarituri cu parasuta.
Primul avantaj al unui astfel de serviciu, pe care l-a descoperit si Amalia la nunta sa cu Ilie Nastase, cand cei doi miri si-au deschis o lista de cadouri la celebrele Galerii Lafayette din Paris, este ca orice sansa ca la despachetarea cadourilor sa te trezesti cu 7 servicii de cafea, 5 cuptoare cu microunde sau 3 masini de spalat pica din start.
Un alt avantaj, pe care au incercat sa-l promoveze si magazinele de cadouri Pier Import, e ca prin alegerea cadourilor de nunta, mirii isi pot impune punctul de vedere in decorarea viitoarei lor locuinte si nu trebuie sa afiseze acel zambet inevitabil confectionat in fata oricarui cadou inutil. Dar si la Pier Import, care a pus la dispozitia clientilor un astfel de serviciu abia de cateva luni, listele de cadouri inca isi mai asteapta pretendentii.
Mobilierul, decoratiunile, tablourile sau veiozele ar face fata si celui mai pretentios cuplu viitor beneficiar de cadouri de nunta, insa se pare ca romanii prefera sa-si lase invitatii sa-si foloseasca imaginatia in alegerea cadourilor. Nici promisiunea unui cadou oferit de magazin miresei n-a reusit sa convinga.
Ceva miscare in acest domeniu s-a simtit totusi in magazinul My House de pe Calea Dorobantilor din Bucuresti, unde cateva cupluri si-au luat inima in dinti si au indraznit sa-si deschida o lista de cadouri. Cei care au apelat la noi au facut-o pentru ca doreau sa se asigure ca printre cadourile lor se vor regasi produsele marca Rosenthal, Christofle sau WMF, spune Sanda Dorobantu, directorul Next Graphics, compania care administreaza magazinul.
Dar numarul redus al acestora nu e de natura sa arate romanii au inceput sa inlocuiasca plicul cu lista. Dorobantu pune aceasta reticenta generala pe seama unei slabe mediatizari a conceptului. Pana ii vom initia pe romani in acest domeniu va dura mult timp, confruntarea cu o traditie adanc inradacinata trebuie dusa cu stoicism pentru a ajunge la rezultate.
In numarul 145 al revistei Focus (decembrie 2004), articolul intitulat Stiinta cumparaturilor face niste transante constatari, impartite pe categorii de gen, legate de psihologia celui care cumpara sau care traieste the Call of the Mall.
Conform studiului, 70% dintre barbatii care cumpara ar fi niste vanatori, care se indreapta glont spre obiectul pe care doresc sa-l achizitioneze, in vreme ce 80% dintre femei se plimba printre standuri, saliveaza, compara si, cel mai adesea, vin acasa cu sacosa plina de obiecte pe care nu-si propusesera sa le cumpere. Limita maxima de toleranta a barbatului aflat la cumparaturi este de 72 de minute, in vreme ce femeile prefera sa stea cu cel putin 28% mai mult. Iata doar cateva dintre concluziile echipei insarcinate cu studierea fenomenului shopping de la British Open University, din Londra.
Fara sa faca un studiu propriu-zis, Sophie Kinsella izbuteste, in volumul sau intitulat, in original, The Secret Dreamworld of a Shopaholic, o panorama psihologica mult mai convingatoare si mai bine articulata stiintific a eternului cumparator. Personajul principal al romanului sau este Rebecca (Becky) Bloomwood, o simpatica shopaholica, tanara, isteata si fasneata, care a cucerit publicul din cele peste 30 de tari unde a fost tradusa cartea, mai ceva decat irezistibila Bridget Jones. Romanul se deschide cu trei scrisori de banca, ce ilustreaza perfect aceasta latura neagra a existentei domnisoarei Bloomwood.
Daca in prima este ademenita sa-si deschida un cont la Banca Endwich, cu promisiunea unui avans in cont curent de 2.000 de lire sterline, in celelalte doua aflam ca minunatul ei cont a ajuns la rosu si ca managerii bancii doresc o intalnire urgenta, pentru mustrari si masuri punitive urgente. De ce a ajuns in aceasta stanjenitoare situatie? Pentru ca, are nu are treaba, Rebecca merge in magazine si cumpara. In primul rand toale de firma, in al doilea – orice obiect care se afla la reduceri sau in promotie. Cu facturile neachitate in buzunar, inglodata in datorii, Rebecca se duce la un serviciu care nu-i poate asigura perpetuarea nestingherita a luxoasei sale maladii.
Culmea e ca jurnalista lucreaza la o revista financiara si e platita (modest) ca sa le spuna altor oameni cum sa-si organizeze finantele. Intre cinism si frivolitate, ea declara, de altfel: Bineinteles, nu stiu nimic despre finante. Si oamenii din statia de autobuz stiu mai mult ca mine. Pana si copiii de scoala. Din minciuna in minciuna, din magazin in magazin, ea nu abdica o clipa de la modul de viata care ii este atat de drag. Cum publicul are nevoie de rezolvari miraculoase si cum seria aventurilor Rebeccai trebuia sa continue (evident, nu intr-o inchisoare pentru datornici), in viata ei apare tanarul Luke (a 29-a avere a Marii Britanii), precum si sansa de a modera emisiunea de succes Cafeaua de dimineata. De acum incolo sa te tii! Shopping non-stop.
Sophie Kinsella, Ma dau in vant dupa cumparaturi,
Editura Polirom, Bucuresti, 2004
Administrarea serverelor Scopul acestei carti este de a-i ajuta pe administratorii de sistem sa mentina reteaua cu Windows Server 2003 (deocamdata cel mai nou instrument in domeniu) in stare de functionare, in cele mai bune conditii. In paginile ei puteti gasi peste 160 de sarcini administrative si frecventa recomandata pentru executarea lor. Cartea are un site web asociat (www.ResoNet.com/PocketAdmin), a carui intentie este sa ofere informatii si instrumente suplimentare despre administrarea Windows Sever. Cei care au alcatuit acest ghid practic sunt niste autoritati in materie, desi profesia lor de baza este aceea de arhitect: Danielle Ruest a devenit consultant al fluxului de lucru, iar activitatea ei, in prezent, se concentreaza asupra oamenilor si aspectelor organizationale pentru proiectele ample de dezvoltare IT; Nelson Ruest a fost, pe rand, operator de computer, administrator de retea si director de consultanta al unor firme IT. Nelson Ruest, Danielle Ruest, Windows Server 2003 pentru administratori, Editura All, Bucuresti, 2004 Fabrica de crime George Arion a ramas unul dintre putinii nostri autori de romane politiste de succes. Are, in continuare, o neobisnuita priza la public si un ritm constant de publicare, desi activitatea jurnalistica ii devoreaza aproape tot timpul. Asta se intampla, cu siguranta, pentru ca traieste placerea scrisului. Potrivit autorului, cititorul ultimei sale carti are de ales intre a lesina de ras si a lesina de frica. E o lectie a mersului pe sarma pe care Arion pare sa o fi invatat pe vremea cand traducea romane din seria Un oras din nordul tarii, o fabrica de tigari dar si crime pe banda rulanta – cinci-sase, neelucidate – legende readuse in actualitate spre profitul nu se stie cui, tabere secrete de instructie, inconjurate de garduri de sarma ghimpata, afaceristi verosi, politicieni corupti si extremisti, politisti incompetenti, o populatie terorizata, iata doar cateva dintre punctele de interes ale ultimului roman politist semnat de George Arion. George Arion, Necuratul din Colga, Editura Fundatiei Premiile Flacara, Bucuresti 2004
Regizorul Gavriil Pinte, unul dintre apropiatii poetului Cristian Popescu (1959-1995), este cel care a alcatuit scenariul spectacolului, de fapt un colaj din textele autorului Acum aproape zece ani ne-a parasit un poet a carui valoare si importanta, cum se intampla de obicei, n-am vazut-o prea bine cat timp l-am avut langa noi. Cristian Popescu (1959-1995), original pana la excentricitate, ne-a lasat insa destule probe ale geniului sau ce pot fi azi valorificate spre incantarea si emotia celor care nici macar nu au avut prilejul sa-l cunoasca. Popescu a fost o natura histrionica si un autor prin excelenta dramatic, lucru descoperit cu adevarat mai de curand. Unicitatea lui Cristian Popescu l-a facut sa nu aiba epigoni, ci doar sa-i influenteze vag pe unii pe dintre colegii de generatie. In schimb, atmosfera de la Cenaclul Universitas si prietenia sa apropiata cu colegii sai de cenaclu dar si cu actori ca Radu Amzulescu l-au ajutat sa gaseasca, pentru scurt timp din pacate, un minim echilibru necesar scrisului. In teatru a lucrat doua texte de spectacol cu Alexander Hausvater, pentru piese ramase de referinta: Au pus catuse florilor dupa Arrabal si La tiganci dupa povestirea lui Mircea Eliade. Aspectul dramatic al poeziei lui Cristian Popescu a nascut mai intai un spectacol intitulat Te-astept in orice tramvai douassase pus in scena la Theatrum Mundi cu o saracie de mijloace materiale pe masura boemei poetului. Era de fapt un show de autor realizat de actrita Silvia Codreanu, care a facut absolut tot, de la selectia si colajul textelor la regie si mai ales la interpretarea succesiva a nu mai putin de noua roluri. Pentru a nu mai vorbi de montarea decorului insusi la fiecare reprezentatie. Ea face parte si din actuala distributie alaturi de alti actori, indragostiti de poezia lui Popescu si condusi de regizorul Gavriil Pinte. Gavriil Pinte, unul dintre apropiatii poetului, realizeaza in scenografia Roxanei Ionescu, intr-un tramvai decorat ad-hoc, ce merge prin Bucuresti, un spectacol (produs de centrul cultural ARCUB) mai vast si la fel de inedit. Pinte este cel care a realizat colajul textelor dintre cele, nu foarte multe, dar atinse de geniu, ale regretatului poet. Tramvaiul, decorat ca de nunta pleaca din Piata Sfantul Gheorghe, spre… lirica si teatru. In centrul operei lui Popescu se afla Familia Popescu, una in care personajele reale, dintre care nu lipseste insusi Cristi, capata dimensiuni fabuloase. In scrisul lui Popescu, original pana la excentric, duiosia si hazul, gravitatea si umorul macabru se imbina necontenit in scenarii de o maxima plasticitate. Cei care l-au cunoscut pe Cristian Popescu sau numai poezia sa, ca si cei care inca nu o stiu vor trai o experienta unica in Tramvaiul Popescu, care circula, sarbatoresc, duminica, asa cum ar fi vrut poetul. Visul sau, de a i se deschide o casa memoriala intr-un tramvai s-a implinit.
In Vino Veritas (Sideways) a primit doua Globuri de Aur si patru nominalizari la acelasi premiu, precum si cinci nominalizari la Oscar. Cu toate acestea, nu e un blockbuster, cu supereroi, eroine blonde si actiune cat cuprinde.
Filmul este povestea unui anti-erou sau, ca sa fim amabili, a unui erou aproape invins de loviturile soartei. Regizorul, Alexander Payne, a dat dovada de mare curaj alegandu-l pe Paul Giamatti pentru rolul principal. Nici povestea nu debordeaza de dinamism sau intorsaturi de situatie: Miles (Paul Giamatti) nu a fost inca rapus de divort, de nenumaratele incercari nereusite de a-si vedea romanele publicate si nici de acumularea micilor drame zilnice. Surprinzator, toate aceste neajunsuri l-au facut un om mai complex, mai bun.
La un moment dat, in cautarea unei evadari, porneste cu vechiul sau prieten Jack (
Payne e un regizor talentat, care, pe langa faptul ca mizeaza pe o distributie care nu se regaseste in topurile box-office, a reusit sa obtina recunoastere pentru un scenariu ce ar putea fi considerat, la prima vedere, lipsit de farmec.
R: Alexander Payne. Cu: Paul Giamatti,
In
Episodul vanzarii Asirom, inceput in toamna anului trecut, si-ar putea gasi un final. Si inca unul fericit, pentru ca de achizitia companiei sunt interesate mai multe grupuri financiare europene, printre care OTP, UNIQA, Generali sau Wiener Staedtische.
O halva invelita in hartie de ziar – asa descrie Steluta Racolta, directoarea executiva de la Asirom, compania la sefia careia a intrat acum cateva luni. O comparatie plastica, prin care noul manager al societatii de asigurari incearca sa sugereze ca Asirom este o companie buna, chiar daca are o imagine prafuita.
Daca este asa sau nu, ramane de analizat. Iar analiza nu o va face, in urmatoarele luni, oricine, ci reprezentanti ai unor grupuri financiare europene de calibru. Scopul: achizitia Asirom.
Aceasta pentru ca, intr-adevar, Ioan Niculae s-a hotarat in sfarsit, dupa ani de amanari, sa vanda perla grupului sau.
Episodul vanzarii Asirom a inceput de fapt, ezitant, in toamna anului trecut, cand Niculae a cerut firmei de audit si consultanta KPMG sa faca o evaluare a companiei. La vremea respectiva, Asirom era dorita de banca ungureasca OTP, proaspat intrata pe piata romaneasca prin cumpararea bancii RoBank. Achizitia Asirom ar fi permis ungurilor de la OTP sa creeze un grup financiar integrat, intentie pe care si-au declarat-o chiar de la venirea in tara.
In urma discutiilor, Nicolae a demarat procedurile standard de vanzare. KPMG a finalizat evaluarea si a invitat companiile interesate sa depuna ofertele de principiu.
Asteptata deja de ceva vreme, demararea procesului de vanzare a creat agitatie pe piata, iar in a doua saptamana din ianuarie (termenul final) au fost depuse mai multe oferte initiale. Printre ofertanti se afla italienii de la Generali, ungurii de la OTP, austriecii de la UNIQA si Wiener Staedtische precum si compania ceheasca Ceska Pojistovna.
Dupa depunerea ofertelor initiale, grupul Interagro va selecta o singura companie cu care vor fi incepute negocierile finale si care va efectua procesul de due-diligence.
Pana una-alta, reprezentantii Interagro se feresc de declaratii transante, sustinand ca solicitarea adresata KPMG nu reprezinta in nici un caz un demers privind vânzarea pachetului detinut de Interagro la Asirom, ci priveste exclusiv un raport de audit care are ca scop cunoasterea exacta a societatii pe piata interna a asigurarilor si pozitionarea acesteia fata de alte societati de asigurari din centrul si estul Europei.
Dar jucatorii care s-au inscris in cursa nu neaga – unii mai voalat, altii mai direct – ca au in fata o oportunitate de achizitie. Si nici ca aceasta s-ar numi Asirom. Cine sunt acesti jucatori? Si de ce atat interes pentru o companie care, de cativa ani, pierde constant cota de piata in fata concurentilor sai?
Pentru marile grupuri financiare europene care nu au venit pana acum pe piata romaneasca, Asirom ar putea fi biletul perfect de intrare. Trecând in revista piata, care a crescut in ultimii 10 ani cu o medie anuala de 25% – si promite sa creasca cel putin in acelasi ritm si de acum inainte -, doar cateva companii mai au capital romanesc si ar putea fi tinte de preluare.
Acum cativa ani, UNIQA (…) a definit regiunea Europei Centrale ca piata strategica, fara a include
Chiar daca, in mod oficial, nu a fost luata inca nici un fel de decizie daca UNIQA va intra sau nu pe piata romaneasca, achizitia Asirom poate reprezenta un debut in forta. Interesul austriecilor ar putea fi chiar cu mult mai mare decat nivelul foarte general sustinut in declaratii. Aceasta in conditiile in care reprezentantii UNIQA au mai facut incursiuni in Romania in ultimele sase luni, in cautare de posibilitati de investitii.
Si pentru cehii de la Ceska Pojistovna, care detin in tara natala o cota de piata mai mare decat toti ceilalti jucatori cumulat, achizitia Asirom ar fi o buna oportunitate de intrare pe piata romaneasca. Cehii nu au, in acest moment, decat o sucursala in Slovacia.
Ceská Pojistovna este interesata de toate oportunitatile de investitii din Europa Centrala si de Est, iar piata romaneasca nu este o exceptie, a declarat purtatorul de cuvant al companiei, Václav Bálek. Dar nici competitorii deja prezenti pe piata romaneasca n-au ramas indiferenti la halvaua de sub ziar.
Dupa cum era de asteptat, in cursa s-a reinscris OTP. Chiar daca s-au ferit sa confirme participarea cu o oferta pentru Asirom, reprezentantii bancii ungare spun ca isi pastreaza dorinta de a construi un grup financiar in
Singura companie care spune clar ca este interesata de Asirom in acest moment este Wiener Staedtische (
La cat se ridica aceasta oferta? Este o oferta de baza. Deocamdata multe lucruri sunt necunoscute. In functie de raspunsul pe care il vom primi, se va face un audit, un due-dilegence si vom merge mai departe cu negocierile, a explicat Odobescu.
Nu numai Asirom este in vizorul Wiener Staedtische, care si-a anuntat inca de la sfarsitul anului trecut intentia de a mai cumpara ceva in
Dar in ce anume consta atractivitatea Asirom? Cota de piata si atat, raspunde franc Odobescu. Si AIG a primit oferta, dar nu merge mai departe, conform declaratiilor oficiale. Potrivit unor surse din piata, AIG a facut deja un audit companiei, anul trecut, in care au fost implicati specialisti din Statele Unite, in urma caruia decizia a fost de neimplicare. Americanii scaneaza insa in continuare piata pentru eventuale oportunitati.
Nici din partea italienilor de la Generali, interesul pentru Asirom nu poate fi considerat o surpriza absoluta. Chiar daca, si fara achizitii, nivelul cotei de piata a crescut in 2004, filiala din
Cum se prezinta Asirom, in acest moment decisiv? Plasata pe locul secund in clasamentul companiilor romanesti de asigurari, dupa Allianz Tiriac, Asirom trece, de cativa ani, printr-o perioada de confuzie. Desi incasarile companiei, atat din asigurarile de viata cat si din cele generale, au crescut an de an, Asirom a pierdut constant cota de piata, in conditiile unui ritm de crestere accelerat imprimat de prezenta pe piata a companiilor multinationale.
Asirom a luat nastere prin privatizarea, in 1991, a fostei ADAS, care s-a scindat in doua: Asirom si Astra. De la ADAS, Asirom a mostenit o vasta retea de sucursale in intreaga
In primele noua luni din 2004, Asirom a avut o valoare a primelor brute subscrise de 109,29 milioane de euro, fata de 131,84 milioane de euro cat a avut Allianz. In asigurarile de viata, Asirom a inceput totusi sa prinda din urma, incepand cu 2000, ritmul pietei si s-a asezat pe pozitia a doua, cu o cota de piata in jur de 18% anul trecut.
La asigurarile de viata e destul de greu sa recastigam locul unu, recunoaste Steluta Racolta, directoarea executiva. Cu atat mai mult cu cat asigurarile de viata cele mai vandute in
Dar Racolta este foarte optimista, cum ii place sa spuna, pentru viitorul Asirom in domeniul asigurarilor generale: Sunt convinsa ca in maxim sase luni vom recupera din terenul pierdut, spune ea. In domeniul asigurarilor generale, care includ riscurile de incendiu, de cutremur, de inundatie sau de raspundere civila, Asirom a avut in 2004 aproximativ 18% din piata, dupa ce in 2003 ajunsese la peste 20 de procente.
Din piata Asirom au muscat companii precum Allianz-Tiriac, Omniasig sau Asiban. Brokerii de asigurari, cei care vand produsele companiilor, se plang ca uneori este de-a dreptul chinuitor sa inchei o polita Asirom. Chiar si in cazul asigurarilor care se vand foarte bine, birocratia si procedurile greoaie ii fac pe vanzatori sa recomande alte asigurari clientilor.
Este foarte greu sa lucrezi cu o companie in care toate deciziile se iau numai de sus in jos, si este nevoie de zeci de aprobari pentru orice decizie, oricat de banala, ne-a spus un broker care nu a dorit sa isi faca publica identitatea. Dificultatile din relatia cu vanzatorii nu sunt straine conducerii de la Asirom. Nu este o noutate ca relatia cu brokerii nu a fost una dintre cele mai productive, spune Racolta, adaugand ca semnalele acestor nemultumiri au ajuns la factorii de decizie.
Pentru 2005, conducerea companiei nu asteapta si nu isi propune, evolutii spectaculoase, sperand la o crestere de 3-5 puncte procentuale a cotei de piata. Mai importanta decat cresterea cotei de piata este, in opinia lui Racolta, o diversificare a produselor pe care Asirom le ofera, o innoire a pachetelor de asigurari si o consolidare a echipei de management.
Conducerea Asirom a fost schimbata anul trecut de patru ori, lucru care, in opinia lui Racolta, a modificat profund metabolismul companiei si a creat confuzie. Frenezia cautarii unei echipe de management a inceput o data cu inlaturarea Angelei Toncescu.
La jumatatea anului, directorul general Catalin Stroe a fost inlocuit cu britanicul Fred Heath. La doar cateva luni, locul lui a fost luat de actualul director general Ion Bratulescu, fostul sef al departamentului de asigurari de viata din cadrul companiei.
Schimbarile dese de management nu au adus nici un beneficiu companiei. Practic, nici unul dintre cei care s-au perindat la conducere in ultimul an nu a avut timpul necesat sa imprime macar o directie si un ritm de schimbare. Lucrurile au intrat pe un fagas normal acum si e foarte important ca nivelul doi de management (directorii – n.r.) sa aiba o continuitate pentru a da stabilitate companiei, spune Racolta, care ocupa functia actuala din luna noiembrie 2004.
Ce crede noua directoare executiva a companiei ca trebuie schimbat? Ne dorim sa diminuam ponderea asigurarilor CASCO (auto – n.r.) si sa creionam pachete de produse care sa includa asigurari de locuinte, bunuri si de raspundere civila. Astfel de polite nu lipsesc nici acum din portofoliul companiei, dar, spune Racolta, le lipseste un ambalaj atractiv, sunt ca halvaua in hartie de ziar.
Lipseste insa o categorie de asigurari care a adus concurentei, in ultimii doi ani, venituri importante: politele pentru credite. Cresterea creditelor ipotecare si a celor de consum, pentru care bancile solicita asigurari de locuinta si de risc financiar, a facut ca multe companii de asigurari sa le includa in portofoliile lor. Asirom cauta acum banci cu care ar putea incheia parteneriate pentru vanzarea de polite pentru asigurarile de credite.
Chiar daca Asirom a ratat momentul de maxim, din 2003, al creditelor de consum si implicit al acestui tip de asigurari, Racolta crede ca sistemul de asigurari se va dezvolta in continuare in stransa legatura cu cel bancar. Motiv pentru compania isi va plasa toate lichiditatile in acele banci care vor dori sa incheie astfel de parteneriate pentru promovarea asigurarilor Asirom. Win-win, conchide Racolta.
Care ar putea fi, in aceste conditii, sumele vehiculate in vanzarea Asirom? Pana una alta, nimeni nu vorbeste despre bani, lucru de inteles in conditiile in care discutiile abia au inceput. Dupa un model folosit in pietele dezvoltate, pretul platit pentru o societate variaza intre 30% si 50% din valoarea cotei de piata detinuta, in conditiile in care firma nu are pierderi si datorii mari.
Avand in vedere ca piata romaneasca de asigurari este de aproximativ un miliard de dolari, rezulta ca o cota de 1% ar valora intre 3 si 5 milioane de dolari. La discutiile din anii trecuti, cand Ioan Niculae a cerut 100 de milioane de dolari, dupa cum spun surse din piata, potentialii cumparatorii au considerat ca este prea mult. Contextul este insa diferit acum.
Interesul grupurilor straine fata de serviciile financiare romanesti pare sa fi crescut substantial in ultimii doi ani, cand a devenit clar ca economia se afla pe directia buna. De asemenea, prea multe oportunitati de intrare pe piata nu mai exista. Cine vrea neaparat sa aiba
Ioan Niculae s-a hotarat sa vanda perla grupului sau. Iata potentialii cumparatori: UNIQA: Grupul austriac este principalul jucator de pe piata austriaca a asigurarilor. Are sucursale in CESCA POJISTOVNA: Cea mai importanta companie ceha de asigurari. Are 8 filiale in Cehia (cinci companii de asigurare, o banca, o companie de leasing si una pentru investitii) si o filiala in Slovacia, Ceska Pojistovna Slovensko. WIENER STAEDTISCHE: Grupul austriac a intrat in 2001 pe piata romaneasca cumparand Unita. In 2002, au cumparat pachetul majoritar al Agras de la Omniasig. Este numarul unu in OTP: Cea mai mare banca din Ungaria, care a cumparat in 2004 RoBank. Grupul ungar a sustinut ca este dispus sa investeasca peste 100 de milioane de euro pe piata româneasca de servicii financiare, in plus fata de cei 47 de milioane de euro platiti pentru RoBank
GENERALI: Grupul italian activeaza in 50 de tari si are 50.000 de angajati. In anul 2003, Generali Group a inregistrat un volum de prime brute subscrise de 49,6 miliarde de euro si un profit net de un miliard de euro. In
Incasarile Asirom au crescut an de an, in termeni reali, dar cota de piata a scazut ca urmare a competitiei in crestere.
|
| Asigurari de viata | Asigurari generale |
| 2000 | 21,8 | 26,5 |
| 2001 | 17,1 | 24,2 |
| 2002 | 10,9 | 17,8 |
| 2003 | 16,8 | 20,53 |
| 2004* | 12,50 | 18 |
* trimestrul III
Sursa: Ziarul Financiar
Piata asigurarilor generale este destul de concentrata la varf. Primii 5 competitori detin o cota de 68%.
|
| Cota de piata (%) |
| 1. Allianz Tiriac | 24 |
| 2. Asirom | 18 |
| 3. Omniasig | 11 |
| 4. Astra | 8 |
| 5. Ardaf | 7 |