“Anumite state membre sunt supuse unei presiuni din partea
Consiliului European si a Comisiei Europene, precum si din partea
organismelor internationale, cum ar fi FMI, de a-si reduce pe
termen scurt deficitele bugetare, agravate de criza, si de a-si
reduce cheltuielile, inclusiv cheltuielile sociale, subminand
astfel notiunea de stat social si aprofundand saracia”, sustine
textul rezolutiei.
Parlamentul constata ca inegalitatile sociale s-au agravat, iar la
sfarsitul anului 2008, 17% din populatia UE (adica aproape 85 de
milioane de persoane) traiau sub pragul saraciei, in timp ce in
2005, acest procent era de 16%, iar in 2000 de 15 % in UE-15, cele
mai expuse categorii fiind copiii, tinerii pana la 17 ani,
persoanele in varsta si femeile.
In anumite sectoare se inregistreaza un nivel ridicat constant de
locuri de munca precare si salarii mici, astfel incat rata riscului
de saracie in randul populatiei incadrate in munca era, in 2008, de
8% in medie pe UE-27, in timp ce in 2005, aceasta valoare era de
8%, iar in 2000 de 7% in UE-15. Somajul in randul tinerilor a
crescut la nivelul record de 21,4% in UE, variind de la 7,6% in
Tarile de Jos la 44,5% in Spania si 43,8% in Letonia, iar
uceniciile si stagiile oferite tinerilor sunt adesea slab
remunerate sau neremunerate, afirma rezolutia.
Una din cinci persoane cu varsta de pana la 25 de ani din UE este
somera, in timp ce lucratorii cu varsta de peste 55 de ani sunt
cetatenii europeni cei mai afectati de somaj si se confrunta cu
scaderea probabilitatii de a obtine un loc de munca pe masura ce
inainteaza in varsta. Criza financiara si economica a condus la o
scadere a ofertei de locuri de munca, estimarile indicand peste 5
milioane de locuri de munca pierdute din septembrie 2008, precum si
un grad tot mai ridicat al precaritatii locurilor de munca
existente. O treime din someri fiind afectati de somajul de lunga
durata, aceasta situatie fiind mai grava in statele membre mai
vulnerabile din punct de vedere economic.
Parlamentul European apreciaza ca incidenta nivelului saraciei
extreme nu se limiteaza la coeziunea sociala in Europa, ci se
extinde si asupra economiei UE, in masura in care excluderea, in
mod permanent, a unor mari grupuri de populatie din societatea
europeana “slabeste competitivitatea economiei noastre si creste
presiunea asupra bugetelor noastre publice”.
Venitul minim ar trebui sa acopere cheltuielile pentru combustibil,
pentru a permite gospodariilor sarace, afectate de saracia
energetica, sa isi plateasca facturile de energie, sustin
parlamentarii de la Strasbourg. Venitul minim “trebuie sa fie
calculat pe baza unor evaluari realiste ale costurilor generate de
incalzire in cadrul unei gospodarii, in functie de nevoile
specifice ale acesteia – de exemplu, o familie cu copii, persoane
in varsta si persoane cu handicap”.
