Blog

  • Citeşte în noul număr din BUSINESS Magazin

    COVER STORY: Cod roşu în energie

    Exploziile de conducte de gaze, penele de curent şi o privire într-un viitor apropiat lipsit de rezerve şi de perspective realiste de echilibrare a domeniului, dar şi marcat de îmbătrânirea producţiei şi a reţelelor de distribuţie sunt cele mai presante teme de discuţie pe tema energiei la început de 2012. Care dintre aceste probleme este mai gravă şi care ne va afecta mai curând? Este legitim sau nu să ne întrebăm dacă ne aflăm în pragul unui colaps al pieţei de energie? Şi, mai ales, este legitim să ne întrebăm cât valorează cu adevărat piaţa de energie în lipsa investiţiilor?

    MANAGEMENT: Doamna de un miliard şi jumătate

    RESURSE UMANE: Drumul către inima angajatorului

    GADGET: Noutăţile în materie de telefoane mobile

    SPECIAL: Bătălia pentru Casa Albă

    BUSINESS Magazin este revista de business care, într-o manieră clară şi accesibilă, prezintă evenimentele cu adevărat relevante din mediul de afaceri din România şi din lume. De şase ani, evenimentele ce au impact asupra economiei şi mediului de afaceri românesc sunt reflectate cu acurateţe în analizele BUSINESS Magazin, iar premiile obţinute în aceşti ani sunt o recunoaştere a valorii brandului BM. BUSINESS Magazin apare lunea şi poate fi cumpărată de la centrele de difuzare a presei, la preţul de 4,9 lei.

  • Dressingurile la care visează orice femeie din lume – GALERIE FOTO

    Practic, aceste dressinguri sunt o cameră în sine, uneori de dimensiunea unei garsoniere sau chiar a unui apartament cu două camere. Mai mult, unele proiecte de case sunt făcute în funcţie de amplasarea acestor adevărate oaze de fericire pentru posesoarele lor.

    SURSA: www.cnbc.com

  • Herman Van Rompuy, numit preşedinte al UE pentru încă doi ani şi jumătate

    “Este o plăcere să accept acest al doilea mandat” la conducerea UE, a declarat Van Rompuy pe Twitter. “Le mulţumesc liderilor europeni şi pentru solicitarea de prezidare a summiturilor din zona euro, pe care o accept”, a adăugat el.

    Alte stiri pe mediafax.ro

  • UE acordă Serbiei statutul de candidat

    “Consiliul European a acordat statutul de candidat Serbiei”, arată acest text redactat la începutul acestei seri, ceea ce înseamnă că un acord a fost atins în unanimitate de către statele membre UE.

    Alte stiri pe mediafax.ro

  • România renunţă la iniţiativa de blocare a acordării statutului de candidat Serbiei. Băsescu: S-au rezolvat problemele

    Şeful statului român a făcut aceste declaraţii la sosirea la reuniunea Consiliului European. “Serbia a trecut deja”, a spus Băsescu, fiind întrebat de reporterul RTS (postul public de televiziune de la Belgrad) dacă România se mai opune acordării statului de ţară candidată Serbiei. De asemenea, întrebat dacă “problema cu minorităţile” s-a rezolvat, preşedintele român a spus “da”, zâmbind larg către jurnaliştii sârbi. Protocolul privind minorităţile între România şi Serbia a fost semnat, joi, la Bruxelles, de ambasadorii la UE ai celor două state, au declarat anterior, pentru MEDIAFAX, surse europene.

    Mai multe pe mediafax.ro

  • De ce un altfel de banking?

    Într-o încercare timidă şi modestă de sinteză, putem spune că ne îndreptăm către sau poate doar ne-am dori un altfel de banking. Ce ar trebui să însemne în primul rând această afirmaţie? Evident că nu tehnicitatea operaţiunilor sau politicilor interne ale băncilor, ci relaţia cu clienţii. Ca parte importantă a schimbărilor din ultimii ani, atât cauzală, cât şi paradoxală, ca soluţie la redesenarea viitorului, industria financiară de pretutindeni se zbate să-şi păstreze supremaţia în noua lume economică.

    Este un obiectiv legitim dacă ţinem cont de faptul că gestionează banii planetei în singurul model cunoscut de sute de ani. Întrebarea pentru un altfel de banking, poate la fel de legitimă, este însă dacă soluţiile pot fi găsite cu teoriile şi instrumentele trecutului doar din motivul că le cunoaştem şi au funcţionat bine până acum.Faptul că fără încredere nu există nimic este un truism, nu descoperirea secolului 21. Nu numai în banking, ci şi în familie, prieteni, job sau orice altceva. Eventual, marea descoperire poate fi cum să construim sau să câştigăm această încredere. Şi, apoi, cum să nu o pierdem din nou.
    Încrederea apare şi se construieşte cu oameni, comportamente, percepţii şi experienţe. Ca să câştigăm încredere, trebuie să existe în primul rând respect. Nu e o condiţie suficientă, dar este absolut necesară. Respectul faţă de client înseamnă modul de comportament chiar în absenţa lui, promisiuni respectate şi centrarea activităţii pe profilul, nevoile şi dorinţele lui.

    Este simplu să spunem că principala preocupare este clientul, dar, concret, cum facem şi cum măsurăm acest lucru? Cum facem trecerea de la vânzare la consiliere? Ce înseamnă, mai exact, acest lucru într-un altfel de banking? Înseamnă că specializarea, flexibilizarea, informatizarea şi personalizarea produselor şi serviciilor trebuie să fie un proces continuu, iar interacţiunea unui client cu o bancă trebuie să fie o experienţă simplă şi, dacă se poate, şi plăcută.

    În calitate de “Clienţi”, avem pretenţia să fim trataţi cu grijă şi respect şi să avem confortul că am ales bine. Poate că bankingul nu e simplu, însă complexitatea activităţii este şi trebuie adresată competenţelor şi expertizei angajaţilor. Clienţii evaluează o relaţie, nu algoritmi, proceduri sau strategii. Poate nici fabricarea unei perechi de pantofi nu este atât de simplă pe cât ne-am imagina, însă când îmi cumpăr o pereche de încălţăminte aş vrea să fiu întrebată ce număr port, ce culoare îmi place şi ce model prefer.

    Dacă eu port încălţăminte sport, albă, numărul 36 şi vânzătorul îmi oferă pantofi cu toc cui, roşii, numărul 39 şi îmi explică faptul că acesta este singurul tipar pe care-l are în fabrică, că materia primă a costat şi-aşa foarte mult, că a avut multe pierderi din cauza rebuturilor şi că trebuie să declar pe proprie răspundere de ce nu mi-a crescut piciorul mai mult, nu putem vorbi de o relaţie şi în niciun caz de încredere. O altfel de abordare mai înseamnă şi stabilirea şi măsurarea segmentului de clienţi care poartă numărul 39 şi pantofi cu toc, pentru că, în orice industrie, mai întâi evaluez caracteristicile pieţei şi apoi fabric produsul.

    Trebuie să luăm în considerare că în cel mult patru-cinci ani masa critică de noi clienţi bancarizabili va fi Generaţia Y, pentru care sistemele actuale sunt deja expirate. Cum va arăta un mediu bancar “customer centric” pentru ei şi pentru viitor? Indiferent de soluţii, un singur lucru e cert şi anume stadiul informatic şi tehnologic actual. Niciodată schimbările modelelor economice sau societale nu au regresat ştiinţa. Aşa cum nu ne-am întors de la maşină la căruţă sau de la laser la cremene, orice fel de model viitor ne putem acum imagina va fi bazat pe stocarea, prelucrarea, analiza şi accesarea informaţiei electronice, pe instrumente inteligente şi pe oamenii care merg în pas cu schimbarea, o învaţă şi o înţeleg.

    Tipul de model economic pentru care am optat cu toţii acum 20 de ani este construit pe creditare şi, deocamdată, este singurul model cunoscut. Creditarea planificată, disciplina şi educaţia financiară a clienţilor, pe de o parte, şi creditarea responsabilă, coerentă cu piaţa căreia se adresează şi proactivă la nevoile şi caracteristicile clienţilor, pe de altă parte, a băncilor cred că vor marca următoarea etapă de maturitate a istoriei creditului pentru populaţie în România. Iar un altfel de banking înseamnă trecerea şi schimbarea gândirii de la soluţii complicate pentru probleme simple la soluţii simple pentru probleme complicate.


    Anca Bidian este CEO al Kiwi Finance.

  • Empatia: patetică sau igienică în conducerea oamenilor?

    …sunt doar câteva dintre afirmaţiile pe care încă le fac mulţi dintre liderii timpurilor în care trăim, dar, este adevărat, se întâmplă din ce în ce mai rar. Ce stă oare în spatele acestor declaraţii? Ce aude cel care le primeşte? Ce se simte inspirat să facă? Desigur, cel care le face are tot dreptul: e nervos! Dar cei conduşi astfel devin mai performanţi?

    Dacă le vorbeşti acestor lideri despre empatie, îi buşeşte râsul şi spun că asta e ceva patetic, îşi încrucişează braţele la piept şi ridică din sprânceană. Dacă le spui că trebuie să aibă grijă de oameni, spun că nu suntem la pensiune. Dacă le vorbeşti despre emoţii, spun că atunci când ai o treabă de făcut nu e nimic despre emoţii, pui mâna şi faci. Am avut marea satisfacţie să interacţionez în ultima vreme cu oameni complet îndepărtaţi de gânduri care i-ar putea determina să facă astfel de afirmaţii. Intrigată de bine, am căutat să găsesc împreună cu ei unghiurile din care ne putem sprijini pe aceste cuvinte care sunt soft doar aparent şi am măsurat cât impact au ele în conducerea performantă a oamenilor. Prima lor reacţie a fost că nu se pot conduce oamenii dacă nu te poţi pune în pielea lor.

    De ce m-aş urma eu pe mine însumi dacă aş fi liderul meu? Ce trebuie să ştiu eu despre mine ca să scot maximum posibil din mine? M-aş suporta dacă mi-aş fi şef? Sunt foarte puţini cei care au curajul să răspundă acestor întrebări, dar când o fac se cheamă empatie. Nu există un răspuns bun la aceste întrebări, ideal este să ajungi să îţi pui întrebările. Empatia nu este despre a fi patetic , sau mai puţin masculin sau cu mai puţină autoritate, este pur şi simplu despre a avea în minte faptul că poţi lua maximum din ce are cineva de dat doar în măsura în care ştii exact ce are de dat acea persoană şi ai curajul să te întrebi de ce ar face-o în relaţia cu tine, dincolo de angajamentul formal oferit de leafă.

    Empatia nu este despre a simţi ce simte celălalt judecând cu unităţile tale de măsură, ci cu unităţile celui care simte. Disponibilitatea de a face acest lucru este de fapt un proces, nu o acţiune izolată, iar parcurgerea lui are cel puţin două consecinţe extrem de profitabile, şi de o parte, şi de alta. Mai întâi este vorba despre claritate în relaţia dintre cel condus şi cel care conduce, iar claritatea pune limitele relaţiei şi îmi asigură cadrul în care o interacţiune are loc. Dacă eu cunosc şi înţeleg, pe de o parte, limitele competenţei cuiva şi, pe de altă parte, aspiraţiile acelei persoane, pot afirma că sunt în controlul spaţiului în care interacţionăm, iar ca lider am totdeauna această responsabilitate. Mai multul pe care îl vreau de la acea persoană acum nu poate fi livrat decât din două direcţii: îmbunătăţirea competenţei, şi acesta este un proces raţional, tehnic, sau creşterea nivelului aspiraţiilor, demers care este mult mai complex, emoţional, mai greu de făcut, dar cu impact mult mai mare pe termen lung.

    Astfel, prin creşterea conştientă a aspiraţiilor cuiva ajungem la al doilea beneficiu al folosirii empatiei: expansiunea, sau dezvoltarea relaţiei. Nu ajung la performanţă sau la progres în nicio relaţie, de orice natură este aceasta, dacă nu mă folosesc şi de empatie. Nu este deloc un demers uşor şi rapid, iar în dinamica vremurilor în care funcţionăm e legitim să vă întrebaţi dacă e ceva ce ar trebui să facem cu toţi oamenii cu care interacţionăm. De cât timp am avea nevoie ca să facem asta cu toţi cei cu care interacţionăm? Ne putem pune zilnic în papucii a zeci sau sute sau mii de oameni? Paradoxul este că doar aparent consum mai mult timp punându-mă în papucii celuilalt, de fapt consum exact la fel de mult timp ca atunci când mă enervez că celălalt este incompetent.

    Aşadar, măsura în care suntem dispuşi să ne enervăm arată măsura în care putem fi capabili să câtigăm timp şi calitate folosindu-ne de empatie. Empatia este asemeni unui sport până la urmă, oferă numai beneficii dacă îi dau şansa să o practic. Cui îi este uşor să meargă zilnic să facă sport? Doar celui care a încercat şi a continuat pentru că vede beneficiile. Rareori am auzit însă pe cineva să spună că în sfârşit este fericit că, după ce a făcut câţiva ani sport, nu mai face şi e tare bine. Empatia e un sport al minţii, la fel ca cititul şi doar cei care îl practică îi simt beneficiile.

    Este un dar sau un talent doar în măsura în care pasiunea pentru sport sau pentru citit este un talent, altfel este o deprindere care, pentru a produce performanţă, are nevoie de antrenament şi practică, este concluzia la care au ajuns majoritatea persoanelor care se consideră de succes în conducerea oamenilor, iar performanţa lor susţine aceste concluzii. Odată ce i-ai prins gustul, empatia este o unealtă fără de care nu te mai poţi descurca.


    Iuliana Stan este OD & leadership consultant şi director general al Human Synergistics Romania

  • UE amână decizia privind aderarea României şi Bulgariei la spaţiul Schengen până în septembrie

    Datorită opoziţiei Olandei, o aderare nu poate fi considerată acum şi s-a hotârăt ca o decizie cu privire la acest subiect să fie luată “în septembrie 2012”, arată acest text. De acum încolo, Europa va ajuta Bucureştiul şi Sofia să identifice măsurile ce trebuie adoptate pentru a permite aderarea lor la acea dată. Cele două state se aşteptau la un refuz în cadrul summitului de joi din cauza opoziţiei manifestată de Olanda care apreciază că acestea nu au progresat îndeajuns în domeniul securizării frontierelor şi a luptei împotriva corupţiei.

    Mai multe pe mediafax.ro

  • Doi eurodeputaţi italieni, membri ai Ligii Nordului, se opun admiterii României în Schengen

    “Susţinem Olanda, singura redută pentru apărarea frontierelor Uniunii Europene; susţinem opoziţia Olandei faţă de admiterea României şi Bulgariei în Schengen, dat fiind că cele două state nu au îndeplinit în mod deplin condiţiile”, afirmă eurodeputaţii italieni Claudio Morganti şi Oreste Rossi, membri ai formaţiunii xenofobe Liga Nordului. “România şi Bulgaria sunt incapabile să controleze fluxurile migratorii, în special cele care aduc infracţiuni şi infractori”, declară Morganti. “În afară de problema clară a siguranţei publice, mii de muncitori italieni ar intra în concurenţă cu românii şi bulgarii, pe o piaţă a muncii deja aflată în criză”, explică eurodeputatul italian.

    Mai multe pe mediafax.ro

  • Nicolas Sarkozy, huiduit în timpul unei deplasări în sudul Franţei

    Manifestanţii au aruncat cu ouă în direcţia barului, iar poliţişti suplimentari au fost mobilizaţi pentru a se permite ieşirea lui Sarkozy. Manifestanţii au strigat “Nicolas, pleacă”, unii cerând un statut special pentru regiunea bască. La miting au fost prezenţi şi activişti ai Partidului Socialist (de opoziţie), dar aceştia nu au luat parte la incidentele violente. În cafenea, Sarkozy a denunţat “violenţele unei minorităţi”, referindu-se la etnicii basci, considerând că astfel de acţiuni sunt “inadmisibile”.

    Mai multe pe mediafax.ro