BusinessMagazin

Blog

  • Iarasi va zic voua: mizati pe leu

    BNR si-a continuat politica staruitoare de descurajare a speculatiilor pe cursul valutar: saptamana trecuta a cumparat de pe piata 600 de milioane de euro, recuperand astfel 8-10% din deprecierea monedei europene fata de leu si, in alta ordine de idei, completandu-si la un pret bun rezerva valutara.

    Guvernatorul Mugur Isarescu a si iesit in public ca sa repete ceea ce spune din toamna trecuta: ca nu are nici un obiectiv de curs valutar, ci dimpotriva, ca vrea ca evolutia cursului sa fie cat mai putin previzibila (ba chiar, intr-o intalnire anterioara cu exportatorii, un reprezentant al BNR a spus ca nu banca centrala a stabilit cursul mediu de 39.000 lei/euro la care urmeaza sa se faca rectificarea bugetului pe 2005). Ca toate bancile centrale din lume, BNR nu are, deci, decat un obiectiv, cel de asigurare a stabilitatii preturilor, adica de limitare a inflatiei. 

    In subsidiar insa mai are un obiectiv, pe care n-a incetat sa-l enunte de fiecare data cand reprezentantii ei indemnau cetatenii si firmele „sa mizeze pe leu“ atunci cand decid unde sa-si plaseze economiile sau cum sa-si evalueze riscul de credit. De la vremurile incipiente ale tranzitiei, cand aveam o economie „dolarizata“ – preturile ori salariile erau calculate automat in dolari, fiindca moneda americana era considerata elementul tare si stabil in raportul leu-dolar – ar urma deci sa ajungem la o economie „leificata“, cu preturi, salarii si credite calculate, contractate si exprimate in lei (grei). Inceputul a fost facut in tranzactiile imobiliare, unde proprietarii si constructorii sunt impinsi sa stabileasca preturile locuintelor in lei, ca sa nu mai aiba probleme cu scaderea continua a euro. Tot variatiile de curs ar urma sa-i convinga si pe angajatori sa renunte la negocierea salariilor in euro sau dolari, in favoarea mo-nedei nationale. 

    In fine, BNR incearca sa-i determine acum si pe cei ce iau credite sa prefere leii: a cerut bancilor comerciale sa constituie rezerve minime obligatorii si pentru pasivele cu scadenta mai mare de doi ani, ceea ce va atrage o scumpire a creditului in valuta. Banca Nationala urmareste sa descurajeze creditele in valuta, care anul trecut au crescut in termeni reali cu peste 50%, ca sa-i protejeze pe debitori in cazul unei prabusiri a monedei nationale – pe care unii analisti o considera posibila in a doua jumatate a anului sau anul viitor, ca efect al retragerii capitalurilor speculative din strainatate, care in prezent imping in sus cursul leului.

  • Magnatii rusi tintesc Ucraina

    Compania siderurgica ru-seasca Severstal planuieste sa participe la a doua licitatie pentru privatizarea combinatului ucrainean Krivorojstal, recent readus in proprietatea statului dupa ce guvernul condus de Iulia Timosenko a anulat privatizarea dubioasa facuta in timpul regimului Kucima. Este de asteptat ca investitorii rusi sa vizeze multe achizitii pe piata ucraineana, avand in vedere ca guvernul Timosenko a promis sa revizuiasca aproape 3.000 de contracte de privatizare incheiate de fostul regim. Se confirma astfel promisiunea presedintelui Iuscenko ca Rusia va continua sa fie un partener economic de prim rang al noului regim de la Kiev. Mai ales ca presedintele ucrainean si-a luat si un consilier rus pe probleme economice, in persoana omului de afaceri si a fostului lider liberal Boris Nemtov. 

    Severstal, companie controlata de miliardarul Aleksei Mordasov (foto), nu e la prima achizitie in strainatate. Saptamanile trecute, Mordasov a anuntat ca ofera 570 de milioane de dolari pentru 62% din actiunile producatorului italian de otel Lucchini, pretul modic fiind explicabil prin datoriile mari ale firmei italiene – 2,4 miliarde de dolari.  Faptul ca Mordasov preia o firma cu datorii asa de mari e explicat de comentatori mai putin prin ratiuni comerciale si mai mult prin pura vanitate: pe langa Lucchini si Krivorojstal, magna-tul negociaza si preluarea unui combinat siderurgic din Canada si a unuia din Cehia.

  • Siria si Iranul, in aceeasi oala

    Asasinarea fostului premier libanez Rafik Hariri, un adversar declarat al prezentei militare siriene pe teritoriul tarii sale, a tensionat si mai mult relatiile intre Siria si Statele Unite, tocmai intr-un moment cand SUA si-au inasprit tonul la adresa Iranului si a Siriei, state considerate principalele focare ale terorismului in Orientul Mijlociu. 

    Desi autoritatile de la Damasc au negat orice legatura cu atentatul in care a fost ucis Hariri, SUA si-au rechemat ambasadorul din Siria, in semn de protest, seful diplomatiei ame-ricane, Condoleezza Rice, a afirmat ca SUA „incearca sa destabilizeze Libanul“, iar seful Pentagonului, Donald Rumsfeld, a spus ca Siria „saboteaza eforturile SUA in Irak“.  Siria mentine o prezenta militara de 14.000 de oameni pe teritoriul Libanului si continua sa ofere sprijin unor organizatii ca Hezbollah, Hamas sau Jihadul Islamic, considerate de SUA inamici ai procesului de pace dintre Israel si Autoritatea Palestiniana. Desi raspunderea Siriei nu a fost dovedita in asasinarea lui Rafik Hariri, este posibil ca atentatul sa grabeasca impunerea de catre ONU a sanctiunilor impotriva regimului de la Damasc, pentru faptul ca nu-si retrage militarii din Liban. SUA au impus deja in mod unilateral sanctiuni impotriva Siriei, dar la nivelul ONU exista inca o reticenta in acest sens. 

    Deocamdata, Damascul a acuzat Israelul ca a pus la cale uciderea lui Hariri ca sa submineze pozitia Siriei pe plan international. Oficialii iranieni, vizati si ei de amenintarile Statelor Unite pe motiv ca vor sa fabrice arme nucleare, s-au solidarizat cu sirienii, declarand ca Iranul si Siria vor face front comun impotriva amenintarilor din exterior. 

    Cel mai mult gaz pe foc a pus insa Rusia, membru al Consiliului de Securitate al ONU, care saptamana trecuta a sfidat indirect SUA, anuntand ca va vinde sisteme de aparare antiaeriana Siriei (intentie criticata virulent de SUA si de Israel in ultimele luni) si ca va semna cu Iranul un acord de punere in functiune a primei centrale nucleare civile din aceasta tara, in virtutea convingerii exprimate de presedintele Vladimir Putin ca Teheranul nu are de gand in nici un caz sa se doteze cu arme nucleare.

  • MINISTRII NOSTRI

    • MINISTERUL FINANTELOR

    MINISTRU: Ionut Popescu (independent)
    SECRETARI DE STAT: 6
    OCUPATE: 5
    DE OCUPAT: 1
    OBSERVATII: La doua luni de la numirea unui guvern care a declansat o  revolutie fiscala, ministerul functioneaza fara secretar de stat tocmai la departamentul „Fiscalitate“, unde s-au produs cele mai multe modificari legislative. Trei din secretarii de stat numiti sunt finantisti cu expertiza in sectorul bancar privat, insa fara experienta in administratie publica.

    • MINISTERUL ECONOMIEI SI COMERTULUI

    MINISTRU: Codrut Seres (PUR)
    SECRETARI DE STAT: 6 
    OCUPATE: 6
    DE OCUPAT: 0
    OBSERVATII: La Ministerul Economiei au fost numiti toti secretarii de stat, ultimul abia saptamana trecuta. Unii dintre ei au aceleasi prioritati: Cernavoda, conducta Constanta-Trieste si complexurile energetice. Cei mai multi au experienta in domeniile pe care le coordoneaza, insa in declaratiile ministrului si cele ale secretarilor de stat este vizibila o lipsa de coerenta in privinta prioritatilor si a termenelor.

    • AVAS

    PRESEDINTE: Gabriel Zbarcea (independent)
    SECRETARI DE STAT: 4
    OCUPATE: 2
    DE OCUPAT: 2
    OBSERVATII: Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului are doar doi din cei patru vicepresedinti cu rang de secretar de stat, iar unul dintre ei (responsabilul cu postprivatizarea) a fost implicat intr-o tranzactie controversata. Unul dintre domeniile ramase fara sef este tocmai privatizarea, intr-un an in care calendarul prevede privatizarea BCR, Tractorul, Electroputere si Rulmentul.

    •  MINISTERUL AGRICULTURII

    MINISTRU: Gheorghe Flutur (PNL)
    SECRETARI DE STAT: 4 
    OCUPATE: 4
    DE OCUPAT: 0
    OBSERVATII: Dintre cei patru secretari de stat, doi au putina experienta in domeniile pe care le coordoneaza. Secretarul de stat responsabil pentru programele de dezvoltare rurala, printre care si SAPARD, este Danut Apetrei, pana acum cercetator, iar cel responsabil cu integrarea europeana, Mugur Craciun, a condus doua companii de comercializare seminte.

  • Raiffeisen vrea 15% din piata

    Activele Raiffeisen Bank Romania au crescut, in 2004, cu 107%, pana la 2,085 mld. euro. Dintre acestea, aproape 58% reprezinta credite, in timp ce profitul net a urcat de peste cinci ori, totalizand 28,1 mil. euro. „Practic, bilantul s-a dublat, in conditiile in care noi am prevazut o majorare de 60%“, aprecia presedintele bancii, Steven van Groningen.

    Potrivit datelor prezentate de banca, depozitele au totalizat 1,387 mld. euro, iar imprumuturile au ajuns, in 2004, la 1,198 mld. euro. El a adaugat ca banca isi propune sa atinga, in urmatorii 4-5 ani, o cota de piata de 15%. La 31 decembrie 2004, Raiffeisen avea o cota de piata de 9,2%, ceea ce o situeaza pe locul al treilea in sistem, dupa BCR si BRD-Société Générale.        

  • Orice, numai nu TVA

    Planul autoritatilor de a aduce mai toate impozitele catre orizontul de 16%, cu dublul scop de a aduce bani la buget si de a limita speculatiile, continua sa defriseze pe rand alte zone ale economiei. Cum era de asteptat, impozitul majorat de la 1% la 10% urmeaza sa fie aplicat nu numai pentru tranzactiile imobiliare ale firmelor, ci si pentru cele ale persoanelor fizice, in speta pentru cele care isi vand locuintele mai devreme de trei ani de la data cumpararii lor. Deocamdata, nimic despre introducerea si a unei taxe pe mostenire, ca in Occident, pentru a completa tabloul reformei fiscale. 

    Daca impozitarea tranzactiilor imobi-liare a starnit doar criticile companiilor de pe aceasta piata, mai delicat stau lucrurile cu alte categorii de venituri care urmeaza sa fie impozitate. Federatia agricola Agrostar sustine ca intentia Finantelor de a mari din 2006 impozitul pe terenurile agricole „va duce la rascoala“, fiindca taranii romani fac in majoritate agricultura de subzistenta si deci nu au cu ce plati impozite majorate. Ministrul agriculturii, Gheorghe Flutur, a incercat sa impace spiritele, afirmand ca terenurile agricole n-ar trebui sa fie impozitate decat in conditiile in care proprietarii lor reusesc sa faca profit de pe urma lor.

    De astfel de conflicte profita opozitia, care anunta vremuri grele pentru contribuabilii incantati de promisiunea cotei unice. Reprezentantii PSD au acuzat guvernul Tariceanu ca pune in discutie contractele de achizitii publice incheiate anul trecut, incepand cu cele semnate cu EADS sau Bechtel, tocmai pentru ca nu e in stare sa faca rost de bani pentru achitarea lor. Fostul ministru de finante, Mihai Tanasescu (foto), sustine ca gaura la buget este atat de mare incat, cu toate majorarile de impozite anuntate, o majorare a TVA este inevitabila. Actualul ministru, Ionut Popescu, a explicat ca majorarea TVA ar fi avut un impact inflationist imposibil de contracarat. In plus, spune Popescu, majorarea TVA ar fi fost inechitabila social, pe cand impozitele marite pentru piata de capital si tranzactii imobi-liare sunt suportate numai de categoriile cu venituri mari.

  • Japonezii au intrecut Citigroup

    Citigroup va fi detronata de japonezi din pozitia de cea mai mare banca din lume. A doua mare banca nipona, Mitsubishi Tokyo Financial Group (MTFG), va fuziona cu grupul UFJ Holdings, urmand sa formeze Mitsubishi UFJ Financial Group, cu active de 3.000 mld. yeni (1.800 mld. dolari, comparativ cu 1.500 ale Citigroup).

    MTFG va oferi 29 mld. dolari pentru preluarea UFJ, a patra institutie bancara ca marime din Japonia. Fuziunea va fi cea mai mare din istoria tarii, creand un grup bancar care isi propune sa atinga un pro-fit net de peste 10 mld. dolari pana in 2009, in conditiile unei reduceri substantiale a costurilor, obtinuta prin desfiintarea a 300 de sucursale si a 6.000 de locuri de munca.

  • Imaginea de la incheietura mainii

    Vladimir Putin este, in prezent, unul din personajele importante ale planetei. El este constient de importanta sa si de aceea nu se sfieste sa afiseze, la incheietura mainii drepte, un ceas Patek Philippe Perpetual Calendar de 60.000 de dolari.

    Valoarea ceasului este egala cu valoarea totala a salariului prezidential dintr-un intreg an de zile. Presedintele rus a evoluat, pentru ca in 2003 purta tot un Patek Philippe, dar un model diferit, Caltrava, de trei ori mai ieftin (suna ciudat, pentru ca 20.000 de dolari nu-i o suma de ici, de colea).

    George W. Bush este si el un personaj important al planetei. Bush junior poarta un Timex. Valoarea ceasului este de 50 de dolari. Excentricitatea ceasului presedintelui american este ca poarta o inscriptie  gravata: George W. Bush presedinte, 20 ianuarie 2001. 

    Din punct de vedere financiar, diferenta dintre cele doua ceasuri este enorma. Din punct de vedere economic diferenta dintre Rusia si SUA este enorma. In ecuatia cu ceasurile si economiile intervine un factor esential, imaginea. Adica modul in care cei mai importanti oameni ai lumii tin sa fie receptati de cei ce ii privesc. 

    Lui Putin pare sa nu-i pese (oricum, in cazul lui poate fi vorba si de pasiunea pentru ceasuri pe care au dovedit-o rusii in timp). Sau poate rusilor nu le pasa, majoritatea fiind inca extrem de ocupati cu supravietuirea. De fapt lui Putin poate sa nu-i pese pentru ca e ocupat cu altele: sa nu uitam ca i-a iesit smecheria cu cota unica de impozitare, ca are crestere economica si de nivel de trai, dar si stabilitate politica. Unii ar spune ca totul s-a facut in stil rusesc.

    Lui Bush ii pasa, pentru ca atat i-ar fi trebuit, la cate a avut pe cap in campania electorala. Si in  mod cert si americanilor le-ar fi pasat despre ceea ce poarta presedintele lor la incheietura mainii stangi.

    La mijloc, intre Patek Philippe si Timex, stau romanii. 

    Romanii sunt de doua feluri, politicieni si restul (este numai una din multele categorisiri ce se pot face). In cazul politicienilor exista mai multe categorii – cei carora le pasa de restul romanilor, cei carora nu le pasa si cei ce dau impresia ca le pasa, dar de fapt nu.  Nu ne pasa de politicienii carora nu le pasa de restul romanilor. Cu toate ca nu ne pasa, imaginea lor este prezenta in prime time, la jurnalele de stiri, eventual drept clienti ai PNA.

    Sa-i lasam deoparte si pe cei carora le pasa. Ei sunt asa putini, incat ar trebui ocrotiti ca o specie rara sau pe cale de disparitie. Cea mai raspandita categorie este a treia, cei care dau impresia, cu toate ca nu. Teatrul pe care il joaca poate pacali multimea o vreme, dar nu pentru mult timp. Iar exa-menul periodic pe care il dau politicienii, din patru in patru ani, are rezultate conforme cu masura in care respectivilor le-a pasat sau nu. 

    Se ia un partid care se confrunta cu scaderea popularitatii. Ca in majoritatea partidelor, cei mai multi dintre conducatorii respectivului partid sunt din categoria a treia. Ei au incercat sa gaseasca un reprezentant care sa candideze pentru primaria unui mare oras din Romania. L-au ales, crezand ca alegerea lor e cea mai buna, pentru ca se potriveste unei tipologii umane destul de raspandita in Romania. Personal cred ca s-au inselat, pentru ca respectivei tipologii nu-i place sa se recunosca in mod public si la varf. Acum alti sefi, mai mari, s-au suparat si ar vrea sa schimbe ce au decis primii. Cred ca demersul sefilor mari nu se bazeaza totusi pe faptul ca le-ar pasa foarte tare de locuitorii orasului; zambetele cumva sceptice care au urmat anuntului desemnarii sunt motive mai plauzibile pentru supararea lor. 

    Un alt politician caruia i-a iesit totul pana in prezent joaca in prezent un joc periculos „de-a pasatul“. O inginerie locativa, cu accente de Radio Erevan, l-a propulsat pe politicianul nostru, despre care multi au crezut ca chiar ii pasa, pe prima pagina a jurnalelor. Pentru a arata cat ii pasa, politicianul in cauza a anuntat initial ca renunta la casa in cauza. Pe urma, tot pentru a arata cat ii pasa, a zis ca se mai gandeste si ca asteapta constatarea Parchetului. 

    Cele doua cazuri sunt fatete ale politicianismului din Romania. Cu ceva influente de ceas scump, purtat la mana dreapta. Din pacate influenta s-a marginit numai la aspectele nu prea placute.

    O imagine favorabila, venita direct din verbul „a pasa“, e un bun mai de pret decat ceasul scump, cu toate ca iata, acesta se dovedeste mai tentant. Este lectia pe care a invatat-o presedintele american; strict in cazul sau, unii i-ar reprosa ca ii pasa de prea multe natii de pe glob si isi ia prea multe griji pe cap. Da, dar el are ceas de 50 de dolari. 

    Fara nici o legatura cu cele scrise mai sus, Silvio Berlusconi are un Constantin Vacheron de 540.000 de dolari.

  • Vindeti tot ce aveti si faceti-va investitori financiari!

    „Conform legii privind statutul BNR, n-avem nici o obligatie legala sa mentinem un anumit obiectiv de curs, ci stabilitatea preturilor si un nivel optim al rezervelor internationale.“ Acesta este raspunsul guvernatorului Bancii Nationale a Romaniei, Mugur Isarescu, catre toti cei care injura banca centrala pentru caderea euro si afectarea afacerilor.

    Cam cinic acest raspuns. Nu cred ca cei care tin pe umeri exporturile romanesti, care se chinuie sa gaseasca in afara piete de desfacere pentru produsele romanesti, meritau un asemenea raspuns. Pana una-alta, fara ei am fi o tara numai de importatori si nu cred ca i-ar ajunge guvernatorului toata va-luta din seif pentru a plati factura externa. Ar trebui, deci, ca Banca Nationala sa aiba grija de exportatori: daca nu prin curs, macar sa nu le fluture legea prin fata ochilor ca argument suprem.

    Nu-mi aduc aminte sa fi folosit aceasta prevedere legala atunci cand trebuia sa apere stabilitatea preturilor. Intr-adevar, inainte nu era prevazuta explicit in statutul BNR apararea stabilitatii preturilor, iar guvernatorul folosea acest argument pentru a justifica de ce nu a putut sa se bata cu inflatia. Ca nu avea lege si nu se putea lupta cu guvernul. De-abia acum, dupa 15 ani de tranzitie, inflatia a devenit o prioritate pentru guvernator.     El ar trebui sa se gandeasca la faptul ca in economie mai sunt si alti agenti economici care lucreaza dupa buget si care au de dat socoteala in fata actionarilor in fiecare luna. Azi iti faci calculele dupa un curs, peste o saptamana cand te uiti la incasari iti plangi de mila. Si o iei de capat cu socotelile folosind un alt curs. 

    Pentru a nu fi afectati de aceste fluctuatii, guvernatorul le reaminteste celor loviti de oscilatiile cursului ca pot sa-si acopere riscul prin contracte la termen. Corect. Asa spune teoria economica. Practic, daca te duci la o banca si ii ceri dealerului un curs leu/euro la o luna, iti ofera o asemenea cotatie – intr-o plaja atat de mare – incat iti piere tot interesul.  Poate daca guvernatorul s-ar fi preocupat sa faca si o piata valutara la termen lichida, in care sa ai cotatii tot timpul si intr-o plaja redusa, nu intr-o diferenta de 3.000-5.000 de lei intre cotatia de cumparare si cea de vanzare, atunci sugestia lui de a trimite agentii economici sa faca hedging valutar ar fi avut valoare practica. 

    Un alt argument folosit de Mugur Isarescu pentru a raspunde criticilor este acela ca BNR nu poate folosi la infinit cursul ca o subventie pentru agentii economici. Adica nu mai poate acoperi ineficienta economica a companiilor care traiau bine mersi din cresterea tot timpul a cursului. Un argument corect, daca am pastra aceeasi unitate de masura tot timpul. Sa ne aducem aminte de perioada 1995-1996, atunci cand dolarul a fost tinut pe loc, tot de Banca Nationala, la solicitarea guvernului Vacaroiu si a PDSR, pentru a tine in viata mamutii industriali nerestructurati si a raportat astfel crestere economica. Cursul a fost tinut pe loc, iar cand i s-a dat drumul, din ianuarie 1997, nimic nu l-a mai oprit. Iar cresterea dolarului a afectat nu companiile rele, ci in primul rand pe cele bune. Iar guvernatorul nu si-a pus cenusa in cap.

    Credeti ca, acum, scaderea euro va scoate de pe piata companiile proaste, care traiesc din curs? Ma indoiesc. Tot companiile viabile vor fi nevoite sa umble la restructurari. Mai avem pana sa ajungem la companiile neperformante. Intre timp o sa mai acumuleze datorii si o sa se imprumute mai mult. Ce-i drept, la o dobanda mai mica. Nu la suta la suta, ca acum cativa ani.

    La un moment dat, cand argumentele economice s-au terminat, Mugur Isarescu a afirmat sec: cei care pierd fac scandal, iar cei care castiga tac din gura si fac si mai multi bani. Eu as traduce aceasta fraza printr-un indemn adresat agentilor economici: nu are rost sa va mai plangeti; vindeti tot ce aveti, lasati-va de productie, comert, servicii, nu va mai bateti capul cu gasirea unor piete externe de desfacere, cu obtinerea unor comenzi pentru a da de lucru la oameni, a plati impozite si a mai obtine profit. 

    Faceti-va investitori financiari. Puneti toti banii in depozite in lei sau in valuta si asteptati sa vina Banca Nationala sa faca simulari. Sigur asa o sa fiti mai castigati. 

  • Vindeti tot ce aveti si faceti-va investitori financiari!

    „Conform legii privind statutul BNR, n-avem nici o obligatie legala sa mentinem un anumit obiectiv de curs, ci stabilitatea preturilor si un nivel optim al rezervelor internationale.“ Acesta este raspunsul guvernatorului Bancii Nationale a Romaniei, Mugur Isarescu, catre toti cei care injura banca centrala pentru caderea euro si afectarea afacerilor.

    Cam cinic acest raspuns. Nu cred ca cei care tin pe umeri exporturile romanesti, care se chinuie sa gaseasca in afara piete de desfacere pentru produsele romanesti, meritau un asemenea raspuns. Pana una-alta, fara ei am fi o tara numai de importatori si nu cred ca i-ar ajunge guvernatorului toata va-luta din seif pentru a plati factura externa. Ar trebui, deci, ca Banca Nationala sa aiba grija de exportatori: daca nu prin curs, macar sa nu le fluture legea prin fata ochilor ca argument suprem.

    Nu-mi aduc aminte sa fi folosit aceasta prevedere legala atunci cand trebuia sa apere stabilitatea preturilor. Intr-adevar, inainte nu era prevazuta explicit in statutul BNR apararea stabilitatii preturilor, iar guvernatorul folosea acest argument pentru a justifica de ce nu a putut sa se bata cu inflatia. Ca nu avea lege si nu se putea lupta cu guvernul. De-abia acum, dupa 15 ani de tranzitie, inflatia a devenit o prioritate pentru guvernator.     El ar trebui sa se gandeasca la faptul ca in economie mai sunt si alti agenti economici care lucreaza dupa buget si care au de dat socoteala in fata actionarilor in fiecare luna. Azi iti faci calculele dupa un curs, peste o saptamana cand te uiti la incasari iti plangi de mila. Si o iei de capat cu socotelile folosind un alt curs. 

    Pentru a nu fi afectati de aceste fluctuatii, guvernatorul le reaminteste celor loviti de oscilatiile cursului ca pot sa-si acopere riscul prin contracte la termen. Corect. Asa spune teoria economica. Practic, daca te duci la o banca si ii ceri dealerului un curs leu/euro la o luna, iti ofera o asemenea cotatie – intr-o plaja atat de mare – incat iti piere tot interesul.  Poate daca guvernatorul s-ar fi preocupat sa faca si o piata valutara la termen lichida, in care sa ai cotatii tot timpul si intr-o plaja redusa, nu intr-o diferenta de 3.000-5.000 de lei intre cotatia de cumparare si cea de vanzare, atunci sugestia lui de a trimite agentii economici sa faca hedging valutar ar fi avut valoare practica. 

    Un alt argument folosit de Mugur Isarescu pentru a raspunde criticilor este acela ca BNR nu poate folosi la infinit cursul ca o subventie pentru agentii economici. Adica nu mai poate acoperi ineficienta economica a companiilor care traiau bine mersi din cresterea tot timpul a cursului. Un argument corect, daca am pastra aceeasi unitate de masura tot timpul. Sa ne aducem aminte de perioada 1995-1996, atunci cand dolarul a fost tinut pe loc, tot de Banca Nationala, la solicitarea guvernului Vacaroiu si a PDSR, pentru a tine in viata mamutii industriali nerestructurati si a raportat astfel crestere economica. Cursul a fost tinut pe loc, iar cand i s-a dat drumul, din ianuarie 1997, nimic nu l-a mai oprit. Iar cresterea dolarului a afectat nu companiile rele, ci in primul rand pe cele bune. Iar guvernatorul nu si-a pus cenusa in cap.

    Credeti ca, acum, scaderea euro va scoate de pe piata companiile proaste, care traiesc din curs? Ma indoiesc. Tot companiile viabile vor fi nevoite sa umble la restructurari. Mai avem pana sa ajungem la companiile neperformante. Intre timp o sa mai acumuleze datorii si o sa se imprumute mai mult. Ce-i drept, la o dobanda mai mica. Nu la suta la suta, ca acum cativa ani.

    La un moment dat, cand argumentele economice s-au terminat, Mugur Isarescu a afirmat sec: cei care pierd fac scandal, iar cei care castiga tac din gura si fac si mai multi bani. Eu as traduce aceasta fraza printr-un indemn adresat agentilor economici: nu are rost sa va mai plangeti; vindeti tot ce aveti, lasati-va de productie, comert, servicii, nu va mai bateti capul cu gasirea unor piete externe de desfacere, cu obtinerea unor comenzi pentru a da de lucru la oameni, a plati impozite si a mai obtine profit. 

    Faceti-va investitori financiari. Puneti toti banii in depozite in lei sau in valuta si asteptati sa vina Banca Nationala sa faca simulari. Sigur asa o sa fiti mai castigati.