BusinessMagazin

Blog

  • Rezultate la 5 stele

    Cele mai urmarite, rezultatele hotelurilor de cinci stele au mentinut clasamentul, dar si pretentiile, chiar daca unii carcotasi ar putea spune ca unele au avut profit cam mic.

     

    CEL MAI MARE. JW Marriott a avut cel mai mare profit si in 2006, cand a ramas (inca) si cel mai mare hotel romanesc (anul acesta va intra pe piata fostul Hotel Bucuresti, sub marca Radisson SAS, cu un numar mai mare de camere).

     

    CEL MAI NOU. Ultimul intrat in randul hotelurilor de cinci stele, Howard Johnson Grand Plaza Hotel, a inregistrat, in 2006, un profit net de aproximativ 1,3 mil. euro (reprezentand circa 10% din cifra de afaceri a hotelului, care a fost de 13 mil. euro). Oficialii HJ estimeaza in 2007 o crestere cu 6% a cifrei de afaceri, de la 13 milioane de euro la circa 13,8 mil. euro.

     

    INTERCONTINENTAL. Primul hotel de cinci stele din tara si-a propus pentru acest an o crestere de 10-15% a cifrei de afaceri fata de 2006 (in conditiile in care anul trecut a functionat la jumatate din capacitate). Hotelul va reintra pe piata la intreaga capacitate peste doi ani, cu 400 de camere.

  • Investitii romanesti cu pasaportul vizat

    In timp ce strainii aduc milioane de euro in Romania, atrasi de randamente ce se mentin inca la doua cifre, exista si romani care fac pasul peste granita. Desi castigurile nu sunt mereu pe masura celor obtinute (inca) pe piata romaneasca, exista suficiente exceptii.

     

    In ultima vreme, cel putin unul sau doi clienti suna zilnic pentru a intreba ce posibilitati exista de a-si plasa banii si pe alte burse decat pe cea de la Bucuresti, constata presedintele firmei de consultanta KTD Invest, Iulian Panait. Chiar daca numarul celor ce fie ca dispun de resursele necesare pentru a accesa piete mai sofisticate decat cea romaneasca, fie ca au nivelul de cultura de investitii pentru a face pasul si peste granita nu este inca foarte mare, „interesul este cu siguranta din ce in ce mai vizibil“, zice Panait.

     

    Interes care, de altfel, nu se simte doar in materie de investitii pe bursa, ci si de fonduri mutuale, plasamente bancare si, chiar daca intr-o masura ceva mai mica (si la alta scara ca resurse necesare), de cele imobiliare. Faptul ar putea parea paradoxal, in conditiile in care bursa romaneasca, pentru a da doar un exemplu, a avut anul trecut o crestere de 22% – mult peste cele din pietele vestice.  Nu la fel de paradoxala apare insa daca in afara castigului imediat, in calcul mai intra si alte plusuri pe care pietele externe le au in comparatie cu cea romaneasca: lichiditate mai mare, instrumente de investitii mai diverse si dispersia riscului.

     

    Pe de alta parte, exista si alte piete, exceptand-o pe cea locala, care au „perspective interesante din punct de vedere al randamentelor“, dupa cum subliniaza Mihail Ion, presedintele Raiffeisen Asset Management (RAM), enumerand aici tari precum China, India, Rusia, Brazilia sau Polonia. Compania pe care o conduce administreaza doua fonduri deschise de investitii, Raiffeisen Prosper (orientat preponderent spre actiuni) si Raiffeisen Benefit (orientat preponderent catre obligatiuni) – iar din totalul investitiilor in actiuni, jumatate sunt pe piete externe. Pentru Ion, faptul ca in sapte luni de la lansare (in iunie 2006) cele doua fonduri au strans peste 2.200 de clienti si active de peste 22 de milioane de euro „arata ca exista interes si romanii nu se mai tem de noutate“. Pana la un punct, insa: „pentru ca daca le arati doar piata straina, se sperie“. Motiv pentru care nici presedintele RAM, a carui opinie e insa impartasita si de alti jucatori din aceasta piata, nu crede intr-o „invazie“ a fondurilor straine pe piata romaneasca.

     

    Odata cu aderarea Romaniei la UE, orice companie din zona europeana va putea sa-si vanda produsele si in Romania, fara a mai avea nevoie de toate autorizatiile necesare pana la acest moment. Cu toate acestea, „poate doar peste cativa ani se va intampla cu adevarat acest lucru“, crede Cosmin Paunescu, directorul general al SAI KD Investments Romania. Pana una alta, adauga el, cel mai probabil e sa vedem distribuite in Romania fonduri straine ce fac parte dintr-un grup deja prezent in Romania. Compania pe care o reprezinta va lansa in circa o luna un nou fond (autorizat deja), KD Multifond – ce reprezinta si o premiera pentru piata romaneasca. Practic, este vorba despre un fond ce investeste preponderent in titlurile altor fonduri de investitii (cu avantajul diversificarii), in prima instanta de pe piata romaneasca, „dar tot in cursul acestui an urmand sa investim si in fonduri din Luxemburg si Slovenia“, potrivit lui Paunescu. Si la BRD Asset Management, ce face parte din grupul Société Générale, „in cursul acestui an avem in vedere distribuirea unor fonduri din Franta“, dupa cum spune pentru BUSINESS Magazin presedintele companiei, Dan Nicu.

     

    Instrumente prin care romanii isi pot investi economiile si pe piete straine exista,  asadar, sau vor exista in curand. Care ar fi insa avantajele unor astfel de fonduri, in conditiile in care cele romanesti au avut anul trecut randamente intre 29% (cel mai performant fond de actiuni) si 5-6% (fondurile monetare)? Fondurile din afara au „volatilitate mai mica“, vine un prim argument din partea lui Paunescu. In privinta randamentelor pe care le poate obtine un investitor in astfel de fonduri, el da ca exemplu castigul de 12-13% in euro obtinut de cele din Slovenia sau Luxemburg. Pe de alta parte, chiar daca anticipeaza o crestere de 30-40% a indicilor pentru bursa romaneasca, Paunescu adauga ca „nu vor mai tine foarte mult astfel de evolutii“. Trecand de acest aspect, Mihail Ion mai subliniaza un avantaj: chiar daca Romania a intrat in UE, corelatia intre piata locala si cele europene este inca redusa. Ceea ce, pentru investitorul intr-un fond diversificat pe piata interna si externa, se traduce intr-un risc mai redus, pentru acelasi castig. Pentru bursa din Romania, presedintele RAM anticipeaza in 2007 randamente „peste dobanzile bancare, dar nu ca acelea din anii trecuti“, limitandu-se sa prognozeze generic „o crestere cu siguranta cu doua cifre“. 

     

    Si pentru cei ce vor sa-si plaseze banii pe bursele straine in mod direct, si nu prin intermediul unui fond, exista alternative. Cateva companii romanesti de brokeraj ofera deja aceasta posibilitate, folosind o retea de parteneri externi. Teoretic, orice societate de servicii de investitii financiare (SSIF) poate face astfel de investitii in mod direct, insa „pana una-alta nicio companie roma-neasca nu prea e capabila“, dupa cum puncteaza Iulian Panait de la KTD Invest. Motivele tin de cerintele de capital si de lipsa experientei pe piete cu mult mai complexe decat cea locala. Si atunci, care este mecanismul? Si mai ales catre ce burse se uita (sau ar trebui sa o faca) romanii?

     

    „Avem deja clienti interesati de piata din Bulgaria si care tranzactioneaza pe cateva din simbolurile importante“, spune Cristian Tudorescu, directorul departamentului Research de la Vanguard. Societatea de brokeraj, una dintre cele mai mari de pe piata romaneasca, a lansat acest produs in octombrie 2006 si, potrivit lui Tudorescu, intentioneaza ca anul acesta sa largeasca si mai mult paleta de investitii oferita clientilor sai. Indicele SOFIX al pietei de capital bulgaresti a terminat anul trecut cu o crestere de 48,3%, mai mult decat dublul celei de la BVB, si cu o capitalizare de 7,5 miliarde de euro (fata de cele 21,4 miliarde de euro a BVB). Pe de alta parte, arata o analiza a Vanguard, pietele actiunilor de la Bucuresti si de la Sofia au un comportament cu totul diferit, cea bulgareasca „scapand“de efectul volatilitatii din zona. La Vanguard, suma minima pentru deschiderea de cont pentru tranzactii in Bulgaria este de 10.000 de lei (circa 3.000 de euro).

     

    Societatea de brokeraj WBS Romania, pe de alta parte, ofera clientilor sai posibilitatea de a investi pe pietele de actiuni din Europa, Asia si SUA, potrivit lui Liviu Moldovan, seful departamentului de analiza. Compania lucreaza cu parteneri straini pentru a intermedia astfel de investitii, iar pietele disponibile sunt, alaturi de cea de actiuni, si cea valutara, de materii prime si de aur. „Romanii se orienteaza inca preponderent catre instrumentele simple, cum este piata forex“, afirma Liviu Moldovan. Suma minima ce da accesul la „orice fel de operatiuni“ este de 5.000 de dolari, iar randamentele ce se pot obtine sunt, in opinia sefului departamentului de analiza de la WBS, „la fel de interesante si aici (pe piata locala – n.red.), si in afara“. Totusi, pietele straine ofera cateva avantaje, printre care calitatea superioara a informatiilor disponibile, dar si gama cu mult mai complexa de instrumente. Pentru a da un singur exemplu, New York Stock Exchange (NYSE) ofera investitorilor circa 3.000 de astfel de variante de plasament.

     

    La KTD Invest, firma de consultanta ce promoveaza pentru investitorii romani serviciile danezilor de la banca de investitii SaxoBank, suma minima necesara pentru tranzactii pe indici este de 2.000 de dolari, iar pentru toata gama de operatiuni urca la 10.000 de dolari. „Interesul e din ce in ce mai mare si tot mai multi romani ne cer detalii“, sustine presedintele companiei, Iulian Panait, adaugand ca „si colegii din Danemarca sunt tot mai mult contactati direct“. Plasamentele se pot face pe 18 din cele mai mari burse din lume, printre care cele de la Londra, Paris, Viena, Frankfurt, Tokio sau New York, dar nu si pe pietele din tarile emergente. Avantajele unei colaborari cu brokerul extern vin si din posibilitatea de a face tranzactii in marja (cu bani imprumutati direct de la brokeri). In cazul unor astfel de imprumuturi direct de la brokeri, investitorii trebuie sa depuna garantii – care pe piata romaneasca reprezinta cel putin jumatate din valoarea de piata a actiunilor ce urmeaza sa fie cumparate. „Pe pietele externe, aceste marje sunt de 5-10%“, incheie Panait.

     

    Si totusi, pana la pietele foarte mari (si pe masura, mature) exista, mult mai aproape, tari unde pietele de capital au avut randamente mai mult decat interesante. „Polonia este si va ramane si in continuare o piata extrem de atractiva“, este de parere Razvan Pasol, presedinte si director general al Intercapital Invest. Polonia a oferit in 2006 cel mai bun raport rentabilitate versus risc prin comparatie cu alte burse din estul Europei, conform unui studiu al Vanguard: indicele WIG 20 al bursei din Varsovia a crescut cu 22,5%. Mai mult decat cresterea economica de 5,7% pe care a inregistrat-o in 2006 economia poloneza, bursa a fost (si este) alimentata prin IPO-urile care au loc (35 in cursul anului trecut, conform Vanguard), iar investitorii institutionali dau lichiditate pietei. Pentru bursa din Croatia, 2006 a echivalat cu un an de de evolutii spectaculoase, cand dupa doi ani de „amorteala“ indicele CROBEX a crescut cu peste 60%, iar capitalizarea a ajuns la 26,6 miliarde de euro.

     

    „Sunt piete mai putin mature decat cele vestice“, explica Pasol, „care dau randamente mai consistente, dar au si un risc asociat ceva mai mare“. In opinia sa, pentru un investitor roman ce ar vrea sa investeasca pe aceste piete, cateva mii de euro sunt necesare „pentru inceput“. Intercapital nu ofera, pana una alta, servicii de investitii pe pietele externe, dar o va face undeva in cursul acestui an, pentru ca exista deja cereri. Pentru moment insa, randamentele de pe piata interna sunt „in medie“ mai bune, iar procedurile, complicate pana acum, s-au simplificat mult. Potrivit Comisiei Nationale de Prognoza, pe bursa romaneasca se vor obtine randamente anuale de cate 21% in urmatorii doi ani, in timp ce valoarea tranzactiilor se va majora in 2007 cu 40,2% si cu 50% anul viitor.

     

    Cu randamente ceva mai „subtiri“ decat cele de pe piata romaneasca, bursa de la Belgrad intra „de pe acum in vizorul fondurilor care vizeaza sud-estul Europei, cu toate ca Serbia este inca departe de a se integra in UE“, noteaza analiza Vanguard. Randamentul indicelui BELEX a fost in 2006 apropiat celui de la BVB, respectiv de 21,6%.

     

    La Budapesta, tensiunile politice au afectat si bursa, al carei indice BUX a urcat cu doar 16,3%, unul din cele mai slabe randamente din zona, dar sensibil peste cel al vecinei de la Praga, unde indicele principal al pietei (PX) a crescut anul trecut cu doar 7,7%.

     

    Transformate in euro, astfel de randamente pot fi chiar si mai mari (sau dimpotriva) in functie de evolutia monedei locale: pentru a da doar cateva exemple, anul trecut, zlotul polonez si coroana ceha s-au apreciat (chiar daca procentele au fost destul de mici, sub 1%), la fel si kuna croata, care a castigat anul trecut fata de euro circa 0,5%. La polul opus, forintul a pierdut de la inceputul anului 2006 si pana la final, si in acest caz deprecierea fiind undeva sub 1%. Spre comparatie, in cursul anului trecut, leul s-a intarit cu 8% in termeni nominali fata de euro.

     

    Argumente ce, puse cap la cap, il fac pe seful serviciului de tranzactionare de la BCR Securities, Catalin Manolescu, sa spuna ca posibilitatile de castig au fost, fara doar si poate, mai mari la noi. Si vor ramane, cel putin pentru o vreme: pentru anul acesta, Manolescu vede o crestere cu 25-30% a indicelui BET, intr-o evolutie asemanatoare cu cea de anul trecut. In plus, piata locala „iti da si avantajul accesului la informatii“, mai usor de obtinut decat in cazul in care la mijloc sunt mii de kilometri. La momentul actual, chiar daca „doi-trei clienti au mai intrebat si de plasamente externe“, BCR Securities nu ofera astfel de servicii, dar lucrurile s-ar putea schimba odata cu integrarea in grupul Erste.

     

    Pentru cei ce nu sunt insa nici familiarizati cu plasamentele pe bursa, depozitul bancar este o alternativa. Ca si in cazul celorlalte tipuri de plasamente, si aici romanii au liber sa-si deschida conturi la banci din strainatate. Totusi, chiar si in conditiile in care randamentele la depozite nu sunt extrem de atragatoare nici in Romania, nivelul dobanzilor din UE cu greu ar putea atrage pe cineva ce cauta doar un instrument de investitii. Cu titlu de exemplu, austriecii de la Erste Bank platesc pe piata locala dobanzi intre 1 si 3,8% pentru depozitele in euro, in functie de scadenta si de suma economisita. Pentru un depozit in euro pe un an, remunerat pe piata austriaca cu circa 3,5%, BCR (parte, de acum, a grupului) are tot o rata a dobanzii de 3,5% pentru un an. Randamente considerabil mai mici decat ofera depozitele in moneda nationala – in conditiile in care, la termene de un an, exista in piata si oferte cu dobanzi de 8-8,5%. Potrivit datelor furnizate de banca centrala, dobanda medie pentru depozitele noi in lei crescuse in noiembrie anul trecut pana la 6,3%, de la 5% la inceputul anului.

     

    Tragand linie si adunand, cateva concluzii sunt evidente. In primul rand, posibilitatile de a face pasul „in afara“ exista, si fara nici un dubiu, viitorul apropiat va creste si mai mult numarul lor. Pe de alta parte, cel putin pentru moment, bursele straine raman mai degraba apanajul investitorilor sofisticati sau al companiilor specializate. Pentru ca, asa cum spune Mihail Ion de la RAM, „in piete ca acelea vestice suntem doar ca niste picaturi intr-un ocean“.

  • Performerii

    In 2006, indicele BET al BVB a avut una dintre cele mai mari cresteri din estul Europei.

    Bursa

    Indice

    Capitalizare (mld. euro)

    Randament 2006 (%)

    Varsovia

    WIG20

    226,4

    22,5

    Budapesta

    BUX

    72,2

    16,3

    Praga

    PX

    50,3

    7,7

    Zagreb

    CROBEX

    26,6

    60,9

    Bucuresti

    BET

    21,3

    22,2

    Sofia

    SOFIX

    7,5

    48,3

    Belgrad

    BELEX

    4,4

    21,6

    Sursa: Vanguard Research

  • Meeting-mania: manual de uz intern

    Tocmai ati iesit dintr-o sedinta de cateva ore de dezbateri, propuneri, polemici, in urma carora au fost clarificate cel mult jumatate din punctele de pe agenda intalnirii. Probabil ca pana la sfarsitul saptamanii va mai asteapta un maraton asemanator. Asa sa arate idealul de comunicare intr-o companie?

     

    Managerii isi petrec in medie 20 de ore pe saptamana in sedinte sau intruniri, arata studiile de specialitate. Dintre acestea, insa, doar sase ore sunt cu adevarat eficiente. Sedintele au devenit un ritual, o indatorire si este aproape imposibil sa nu participi la ele. Din moment ce nu ai de ales, cum faci sa folosesti timpul intr-un mod productiv si eficient pentru toata lumea?

     

    Responsabil pentru integrarea echipei de la Astral in structura UPC (dupa preluarea in 2004 a companiei locale din domeniul telecom de catre grupul american), Dragos Tanase a aflat cum sa-i faca pe colegi sa nu se planga de faptul ca sedintele la care participa nu sunt necesare sau nu-si ating scopurile ori sunt mult prea lungi. CFO (director financiar) la furnizorul de servicii de telecomunicatii, Tanase are cel putin o sedinta pe zi. Asta daca are noroc, pentru ca nu de putine ori participa zilnic la trei sau patru astfel de intalniri, plus inca doua sau trei conferinte telefonice pe saptamana la care mai adauga si intalnirile „ad-hoc pe teme foarte importante, unde se discuta liber“, sustine Tanase.

     

    Cum de pe lista zilnica de prioritati a managerului nu lipsesc rapoartele, coordonarea proiectelor si a echipei, raspunsurile la e-mail-uri si telefoanele, pentru sedinte prefera orele 10 si 15. „Dimineata este nevoie de organizarea zilei pe prioritati inainte de a sari in sedinta“, spune Dragos Tanase. Nu de putine ori, si pranzul se transforma in sedinta informala sau intalnire de afaceri. „De aceea ora 15 este ideala“, spune el. In plus, „mai ai nevoie si de timp pe finalul zilei pentru a verifica in ce masura ai indeplinit obiectivele de dimineata si a replanifica prioritatile“.

     

    Ca intrunirile sa nu fie ore pierdute, Tanase spune ca nu omite niciodata sa precizeze clar scopul sedintei. „Decat sa ne intalnim sa discutam despre vanzari, mai bine discutam vanzarile din trimestrul al treilea fata de buget si fata de perioada similara a anului trecut. Facem o analiza si gasim trei cauze pentru care vanzarile sunt mai slabe decat bugetul si propunem trei masuri de imbunatatire“, exemplifica Dragos Tanase. Pe urma, participantii la o sedinta UPC trebuie sa vina cu lectia invatata. „Daca stam pasivi si asteptam sedinta sa vedem despre ce este vorba, sunt sanse mari sa o transformam intr-o corvoada. In schimb, daca participantii la sedinta isi fac temele in prealabil, gradul de implicare e mult mai mare si sedinta devine mult mai eficienta“.

     

    In plus, cineva trebuie sa ia si notite. O sedinta fara o minuta are – in conceptia celor de la UPC – toate  sansele sa fie ineficienta, mai ales ca este obligatoriu ca sedintele sa se finalizeze cu teme clare de lucru, responsabili si termene. De exemplu, „una este sa inchei sedinta de vanzari prin a spune «trebuie sa constientizam cu totii ca este nevoie sa crestem vanzarile» si cu totul altceva este daca la sfarsitul sedintei concluzia e ca «agentul sau divizia X trebuie sa creasca vanzarile in trimestrul patru de la 1.000 de unitati la 1.400 de unitati. Asta este o decizie luata deja“, precizeaza Tanase. Un sef care stabileste cresterea vanzarilor de la 1.000 la 1.400 intr-o sedinta, sustine managerul,  are datoria sa identifice in acelasi timp si daca obiectivul respectiv se transforma intr-un factor motivant pentru agentul sau divizia respectiva sau daca, dimpotriva, atrage frustrari sau o atitudine gen „acesta-i obiectivul sefului, eu nu am cum sa ating asemenea cifra, in consecinta n-o sa-mi cresc eforturile“.

     

    Ca ne place sau nu, fara sedinte afacerile s-ar lega mai greu. Numai ca de multe ori sedintele se termina fara niciun rezultat. „Sedintele sunt atat de scumpe, incat rareori isi merita banii“, rezuma Octavian Pantis, trainer si managing director al TMI Training and Consulting. Expertul in management Peter Drucker spunea ca sedintele sunt un simptom al dezorganizarii, pentru ca intr-o companie bine organizata, cu roluri si responsabilitati clare, nevoia pentru sedinte este mult redusa. Or, costul unei sedinte este egal cu durata ei x numarul de participanti x salariul, in conditiile in care angajatii sunt scosi din sarcinile si activitatile lor normale. „Angajatii trebuie sa fie toti in acelasi timp, in acelasi loc, desi sunt platiti dupa rezultatele pe care le obtin in afara sedintelor. Timpul de sedinta este deci intr-un fel un timp neproductiv“, conchide Pantis, care recomanda intalnirile fata in fata numai  atunci cand sunt absolut necesare. „Sedintele sunt bune daca vrem sa folosim sinergia grupului, sa fim creativi si sa gasim impreuna o solutie la o problema. Atunci vine unul cu o idee incompleta, o solutie partiala, sare altul cu nu stiu ce completare si pana la urma apare solutia, care nu s-ar fi gasit in zece intalniri individuale“, comenteaza consultantul de management.

     

    Ca sedintomania se trateaza cu organizarea mai buna a muncii, iar o mai buna administrare a timpului poate reduce lucrul peste program doar la situatii exceptionale s-a convins si George Prelea, presedintele South Pacific Constructii, unul dintre investitorii importanti in real estate pe piata romaneasca, care isi planifica fiecare ora dintr-o zi de lucru. Pentru ca stresul unei sedinte sa fie redus sau chiar eliminat, „este obligatorie organizarea clara, ma refer la stabilirea exacta a problemelor ce vor fi luate in discutie, a persoanelor care vor participa si a scopului final urmarit“, spune Prelea.

     

    Pentru un dezvoltator imobiliar, intalnirile dese intre membrii echipei pentru stabilirea strategiilor pe termen scurt si mediu sunt vitale. „De exemplu, departamentul de vanzari are intalniri zilnice – daily debriefing -, organizate la inceputul programului pentru maximum 20 de minute, cu scopul de a stabili prioritatile zilei si de a monitoriza procesul de vanzari“, explica managerul. La South Pacific Constructii aceste sedinte sunt concepute pe structura unui task sheet, adica o foaie cu sarcini sau un tabel, diferentiat pe departamente. Se tine cont de ritmul de lucru al echipelor, de numarul de membri, de volumul de activitate. Ca sa fie eficienta, o sedinta nu se prelungeste niciodata, iar ora fixata e litera de lege. Adept al intrunirilor matinale, Prelea considera prioritare, pe de o parte, starea participantilor (inca neafectata, dimineata, de problemele ce apar in decursul unei zile de lucru) si pe de alta parte clarificarea agendei zilnice de la prima ora.

     

    Si la Coca-Cola HBC Romania, cuvantul de ordine este organizarea. Un manager care isi administreaza foarte bine propriul timp pleaca de la birou la finalul programului cu suficienta energie pentru a se putea bucura si de partea personala a unei zile obisnuite. Pana a doua zi, angajatii, facturile, contractele, business plan-ul nu-i vor tulbura clipele private. „Eficienta sedintelor noastre inseamna planificare, moderator experimentat, scop bine stabilit si respectarea unor reguli de desfasurare. Ne asezam in jurul mesei si fiecare dintre noi incearca sa aduca valoare adaugata si sa ii stimuleze si pe cei din jur sa contribuie, indiferent daca este vorba de o sedinta intr-un cadru informal sau formal“, precizeaza Janina Trotea, director de comunicare la Coca-Cola HBC Romania.

     

    Pe cat de indispensabila in afaceri, sedinta se numara insa si printre primii factori de stres personal. Asa ca unii i-au gasit si un inlocuitor: e-mail-ul. Potrivit unei cercetari americane din 2005, afacerile au ajuns sa se negocieze in proportie de 70% prin e-mail. Totusi, „e-mail-ul este o metoda de deresponsabilizare. Echipele virtuale, care colaboareaza doar pe Internet, nu functioneaza“, este convins Adrian Stanciu, partener la firma de consultanta in resurse umane Ascendis. Acesta crede ca nu sedintele sunt prea multe, ci doar modul in care sunt facute duce la concluzia ca ar fi prea multe. „Managerii nu stiu de ce tin sedinta. Pare ciudat, dar se intampla frecvent“, admite Stanciu. In plus, un element care o distruge este „concentrarea pe negativ, pe partile rele, care creeaza si o stare negativa pentru urmatoarea sedinta, din cauza certurilor. De aici si preconceptia ca toate sedintele sunt plicticoase si nu dau randament“, explica expertul.

     

    Potrivit acestuia, sedinta nu poate avea decat doua scopuri legitime: informare sau luarea deciziilor. Dar majoritatea sedintelor sunt undeva la mijloc. „Intalnirile se termina ca elefantul fara coada, adica brusc. In plus, suntem in faza excesului cu e-mail-ul, care ne permite sa ne ascundem in spatele informatiei. Trebuie gasite si inventate ocazii de a pune oamenii impreuna“, sustine Stanciu. 

     

    Nemultumirea lui Stanciu legata de acest „drog tehnologic“ nu este insa impartasita de toti consultantii. Pantis de la TMI vorbeste despre o inversare nenaturala ce are loc in multe companii: subiectele ce necesita interactiune sunt tratate pe e-mail, schimbandu-se zeci de mesaje, iar informarile seci sunt facute la sedinte. „Sanatos ar fi exact invers. «Nu e nimic mai inutil decat sa faci eficient ceea ce n-ar trebui facut deloc», spune Peter Drucker, citat care ne poate ghida atunci cand ne gandim sa mai facem o sedinta“, precizeaza Pantis.

     

    Pentru o companie cu peste 2.300 de angajati, cum este Orange, de exemplu, e-mail-ul este mai mult decat necesar. Echipa manageriala stie din experienta proprie ca e-mail-ul este o binecuvantare: se concep proiecte, se tine legatura cu oamenii-cheie din companie, se stabilesc intalniri si termene.  Modelul clasic de sedinta este cel mai frecvent in companie, insa o pondere considerabila o au si teleconferintele, mai ales atunci cand se discuta subiecte comune cu filiale Orange din alte tari, sau chiar videoconferintele folosite mai ales pentru interviurile care tin de activitatea de resurse umane cu angajatii din regiuni.

     

    Pentru intrunirile „face to face“, departamentul de comunicare interna al companiei a popularizat in randul personalului „cele 10 reguli de aur ale unei sedinte“ – care „sunt de bun-simt“, dupa cum le caracterizeaza Amalia Fodor, director de comunicare al Orange Romania. Organizatorul distribuie agenda si informatia preliminara, invitatii confirma participarea, timpul alocat trebuie respectat, telefoanele mobile trebuie inchise, iar regula de baza este: fii critic in privinta ideilor, nu a oamenilor care le enunta. In concluzie, problema nu este numarul sedintelor, ci modul cum sunt organizate. Daca ar fi facute „ca la carte“, cum reiese din sfaturile consultantilor, niciun participant nu ar mai bate nervos din picioare, nu ar mai desena fel de fel de figurine in agenda, nu ar mai casca si nici nu s-ar mai uita la ceas la fiecare cateva minute.

  • Randament maxim

    O sedinta model este aceea bine planificata si pregatita, spune Lavinia Rosca, directorul scolii de afaceri romano-americane ASEBUSS. Cand sunt eficiente sedintele? 

    1. Sedinta se justifica atunci cand o problema nu poate fi rezolvata decat prin schimbul de idei intre membrii unui grup. Altfel este o pierdere de timp si de bani pentru companie si o oboseala inutila pentru angajati.
    2. Planificarea este esentiala, pentru ca reduce numarul si durata sedintelor la strictul necesar.
    3. Ordinea de zi trebuie sa specifice clar ora si locul de desfasurare, durata, subiectele care se vor discuta, deciziile care trebuie luate, rolul si contributia asteptata de la fiecare participant sau grup de participanti.
    4. Agenda trebuie adusa la cunostinta participantilor din timp, pentru ca acestia sa-si poate pregati rapoartele, planurile, propunerile conform asteptarilor si sa fie cat mai eficienti in luarea deciziilor.
    5. Regula de aur este: „Timpul angajatilor trebuie respectat si valorificat“. Durata maxima optima a unei sedinte este de 90 de minute.
    6. Nu trebuie descurajata exprimarea si dezbaterea punctelor de vedere contrare. Intoleranta duce fie la conflicte deschise, fie la blocarea dialogului.
    7. Dupa terminarea sedintei se va distribui minuta acesteia, care trebuie sa fie succinta, dar sa specifice clar actiunile, responsabilii si termenele de realizare, nu numai catre participanti, dar si catre toti cei interesati si influentati de deciziile luate.
    8. Deciziile sa se traduca in actiuni. Daca au loc intarzieri sau abateri de la deciziile luate, initiatorul sedintei va interveni cu indemnuri la actiune, recomandari sau sprijin direct. Dimpotriva, succesele nu trebuie trecute cu vederea, ci remarcate si rasplatite.

  • Internet fara frisca

    Pana acum, multi dintre cei ce au incercat in Romania sa vanda cafea alaturi de o portie de Internet wireless s-au trezit ca de fapt clientul da bani doar pentru cafea. Exista vreun model de business potrivit pentru a face rentabile hotspoturile WiFi?

     

    Saptamanile acestea angajatii departamentului de IT ai hotelului Marriott din Bucuresti trebuie sa puna la punct ultimele detalii la reteaua wireless interna care va inlocui hotspotul operat in prezent de Vodafone. Motivatia – „vrem sa avem o solutie a noastra pe care sa o controlam“, enuntata de Dina Litzica, directorul de marketing al Marriott – trimite doar la una din solutiile incercate de companii pentru a gasi un model de business potrivit de operare a punctelor de acces la Internet fara fir, denumite generic hotspoturi.

     

    Pana acum, oaspetii hotelului aveau nevoie de un laptop si o cartela razuibila Vodafone cu un cod de acces, care putea fi cumparata de la receptie pentru a naviga pe Internet oriunde in cadrul cafenelei si al restaurantelor de la etajul intai sau la business lobby-ul de la ultimul etaj al Marriott. In viitor, accesul wireless in hotel va fi extins la toate camerele de la primul si ultimul etaj, hotelierul pastrand totusi plata unei taxe de conectare, sau va fi oferit gratuit celor ce inchiriaza salile de conferinte pentru evenimente. In prezent, doi dintre cei mai mari operatori de hotspoturi din Romania sunt retelele de telefonie mobila Zapp (cu 89 de puncte) si Vodafone (cu 34). Dar alte categorii de companii au anuntat anul acesta planuri ambitioase de construire a unor retele de hotspoturi care vor rivaliza cu cele existente. Unele nu au nicio legatura cu telecomunicatiile, altele, dimpotriva, au ca principal obiect de activitate operarea hotspoturilor.

     

    De exemplu, incepand cu anul acesta, clientii celui mai mare lant de restaurante din tara vor putea lua masa conectati la reteaua de Internet prin WiFi. Cristian Savu, directorul de comunicare al McDonald’s Romania, a declarat pentru BUSINESS Magazin ca pana la sfarsitul lui 2007, o mare parte din lantul care cuprinde acum 52 de restaurante va dezvolta retele de acces la Internet prin unde WiFi. „Internetul fara fir e un serviciu pe care il oferim clientilor secolului 21“, motiveaza hotararea Savu, fara a preciza companiile care vor fi implicate in dezvoltarea retelelor. Dupa ce proiectul va fi dus la bun sfarsit, McDonald’s va deveni practic unul dintre cei mai importanti operatori de hotspoturi din Romania.

     

    Totusi, pana acum, dezvoltarea WiFi in Romania a fost lasata pe seama operatorilor de telefonie mobila si a unor dezvoltari independente in cafenele, restaurante sau hoteluri. Cei de la Caro Network, de exemplu, ofera gratuit instalarea in cafenelele sau restaurantele interesate, in schimbul vanzarii in cadrul localurilor a cartelelor de acces platite. Ideea i-a venit directorului Andrei Bucur in urma unui accident la schi in Austria. Internat in spital cu o fractura la picior, singura modalitate viabila prin care putea sa intre pe Internet a fost folosirea laptopului intr-o retea locala WiFi. Dupa ce a inceput acum aproape doi ani sa ofere varianta instalarii gratuite proprietarilor de localuri interesati, a reusit sa aduca Internetul wireless in cateva zeci de cafenele si restaurante. Bucur spune ca initiativa a prins la proprietarii multumiti de faptul ca nu trebuie sa scoata niciun ban din buzunar si mai mult, nu ar avea altfel cunostintele tehnice necesare pentru a pune la punct astfel de retele. Dar, cu tot optimismul proprietarilor, clientii lor nu au fost foarte receptivi. „Nu prea sunt multe conectari, in general lumea nu e foarte interesata, poate si din lipsa obisnuintei de a folosi Internetul WiFi, dar sperante sunt“, spune Andrei Bucur.

     

    Iar infrastructura de hotspoturi exista si este in continua crestere. Ultimele date furnizate de ANRC, corespunzatoare mijlocului anului 2006, vorbesc de un numar de 434 de puncte de acces WiFi la nivel national. Un studiu al Intel si IDG realizat in aceeasi perioada arata ca numarul este undeva in jurul a 500 de puncte, majoritatea dintre ele aflandu-se in proprietate privata si a caror utilizare este fie pe baza unor taxe de utilizare, fie gratuita, dar conditionata de la consumul unor alte produse.

     

    Interesant este faptul ca, desi in Bucuresti se gasesc cele mai multe hotspoturi, raportat la numarul de locuitori Brasovul este orasul cu cele mai multe hotspoturi per capita. Din numarul total al PC-urilor vandute in 2006, aproximativ 150.000 au fost notebook-uri. IDC nu calculeaza insa distinct numarul notebook-urilor cu chipset WiFi, care s-ar putea conecta la hotspoturi. Vanzatorii din Romania estimeaza insa ca in jur de 70% dintre acestea pot fi folosite pentru accesul la Internet prin WiFi. Cu alte cuvinte, doar anul trecut au fost vandute mai mult de 100.000 de laptopuri care ar putea fi conectate la oricare dintre cele 434 de hotspoturi publice raportate de ANRC, fara a mai lua in calcul retelele wireless ale companiilor sau ale utilizatorilor din segmentul rezidential.

     

    Cu toate acestea, specialistii cad de acord ca numarul utilizatorilor de hotspoturi este mult mai mic. Fapt realizat probabil si de Air Bites, companie care si-a lansat serviciile in Romania la inceputul anului trecut cu o oferta de acces la Internet fara fir si care initial declara ca vrea sa-si extinda treptat acoperirea retelei wireless pentru tot Bucurestiul. Intre timp, semnalele date de companie arata ca planurile au fost schimbate. Dupa ce a dezvoltat primul hotspot zonal in cartierul bucurestean Vatra Luminoasa, achizitiile unor retele de cartier in Bucuresti si Iasi indreptatesc ideea ca planurile de a oferi servicii wireless au fost abandonate in favoarea variantei clasice, fixe. Iar cei care doresc in continuare o retea wireless au acum o alta oferta din partea Air Bites, care presupune instalarea hotspotului chiar in locuintele clientilor, pe baza de abonament, contra 89 de lei pe luna. Mai multi locuitori din zona Vatra Luminoasa care devenisera intre timp clienti ai serviciului initial spun ca recent compania le-a oferit varianta migrarii de la hotspotul public catre o conexiune fara fir in interiorul apartamentului. Oficialii Air Bites nu au dorit sa comenteze aceste informatii.

     

    Prin urmare, modelul de business care vinde direct accesul WiFi nu a functionat conform planului in Romania. Dezvoltarile viitoare vor fi facute evitand sistemul cu taxare directa a utilizatorilor. O companie start-up din Cluj vrea sa incerce un sistem mixt. Cfree gestioneaza in prezent 28 de hotspoturi deschise accesului liber. Costurile de instalare au fost suportate de proprietarii incintelor unde functioneaza, cum ar fi de exemplu hotelul Paraul Rece din Predeal, cu una dintre ultimele retele construite. Ceea ce face diferit sistemul Cfree este ca ofera o modalitate de promovare a locatiilor care au o retea wireless locala. Dan Berte, cofondatorul companiei clujene, spune ca „turistii incep sa aleaga hotelurile si in functie de prezenta sau lipsa punctelor de acces WiFi“.

     

    Cele mai multe hotspoturi din reteaua Cfree se afla in Cluj (19), orasul unde la inceputul lui 2005 a fost dezvoltat primul hotspot, popularizat mai ales datorita asigurarii accesului la Internet pentru participantii la Festivalul de Film Transilvania.  Cum ar fi sa avem Internet gratuit peste tot?, a fost intrebarea care i-a determinat pe cei doi parteneri sa inceapa dezvoltarea retelei de hotspoturi. „Am dezvoltat programe software speciale, am pus la punct acest sistem si ne-am trezit ca am devenit antreprenori“, spune Berte. Acum, omul de afaceri clujean spune ca lunar cateva mii de oameni se conecteaza la Internet folosind unul dintre hotspoturile Cfree.

     

    Desi in acest moment veniturile companiei sunt mici, bazate in special pe marginile din instalare, anul acesta Berte crede ca va ajunge la o retea formata din 150-200 de puncte de acces wireless. Saptamana aceasta va fi lansata si o varianta premium platita a Cfree. Toate hotspoturile Cfree vor ramane in continuare gratuite pentru accesul de urgenta si pentru informare, respectiv casuta de e-mail sau  folosirea programelor de instant messenger. Vor fi taxate in schimb serviciile mari consumatoare de banda, descarcarea sau streaming-ul live al fisierelor video, cu 2-3 euro pentru o cartela valabila o zi. „Nu am folosit niciodata hotspoturi platite. De exemplu, T-Mobile in Germania cere 8 euro pe ora. Eu m-as gandi daca pot sa obtin 8 euro dintr-o ora pe Internet, ca sa fie justificabil“, spune Dan Berte. Iar de luna aceasta, Cfree vine cu o oferta pentru cafenele, hoteluri si restaurante, un router plug-n-play la pretul de 199 de euro. In aceasta suma e inclusa si asistenta tehnica pentru un an, promovarea in retea si, potrivit reclamei de pe site, o caffe latte. In perioada urmatoare, Cfree nu exclude varianta intrarii in actionariat a unui venture capitalist. „T-Mobile sau un alt mare operator de hotspoturi se va prinde ca piata romaneasca e in dezvoltare si atunci sigur unul dintre ei va fi interesat“, este de parere reprezentantul Cfree.

     

    Cel putin irlandezii de la Freehotspot.com se pare ca au realizat. Desi au deja 23 de hotspoturi instalate in Romania, compania a fost foarte discreta pana acum. In decembrie insa, vicepresedintele Joe Brunoli a declarat ca Freehotspot.com va duce o agresiva campanie de extindere in 2007: „Nu putem sa spunem cifre exacte, dar credem ca un numar de 200 de hotspoturi in Romania este o tinta rezonabila  si chiar modesta pentru 2007“. Modelul irlandez propune publicitatea drept sursa de monetizare a punctelor de acces wireless. De fiecare data cand un utilizator conectat la Freehotspot.com schimba site-ul web pe care se afla, va aparea o reclama timp de 10 secunde. Pentru cumparatorii de publicitate, solutia vine cu argumentul targetarii geografice foarte exacte: practic, poti face publicitate doar pentru utilizatorii unei singure strazi, persoane care folosesc Internetul si ar putea fi convinse chiar sa cumpere produse online. Dezvoltarea retelei de hotspoturi va fi insa facuta prin parteneri locali, nu direct, iar investitiile necesare nu vor fi foarte mari. „Cheltuielile pentru echipamentele din fiecare hotspot sunt foarte mici – in jur de 100 de euro – si asa vom reusi sa oferim gratuit serviciul catre utilizatori si proprietarii punctelor respective“, a declarat Joe Brunoli.

     

    Si operatorul de hotspoturi spaniol FON, autodeclarat drept cel mai mare operator de hotspoturi gratuite, este deja prezent in Alba-Iulia si Timisoara. Sistemul lor de monetizare a hostpoturilor se bazeaza pe utilizatorii individuali, cei ce au acasa o retea wireless si care sunt determinati sa puna router-ul wireless cat mai aproape de ferestre, pentru ca si alti utilizatori sa se poata conecta. Cei ce intra in acest sistem au accesul gratuit la orice hotspot FON, acces care altfel este platit de nemembri cu o suma in jur de 10 euro pe zi.

     

    Sa fie acesta modelul de business care va functiona in Romania? Este greu de spus, dar dezvoltatorii romani spun ca la sfarsitul acestui an raspunsul va fi mai clar. Si la fel de important, dupa ce va fi descoperit sistemul care sa monetizeze hotspoturile WiFi si dupa ce posesorii de notebook-uri purtand sigla acestei tehnologii vor descoperi ca este mai comod sa navighezi liber, orice proprietar de hotspot poate deveni antreprenor. Pana la urma, ca si in domeniul imobiliar, succesul unui hotspot sta in trei calitati: locatie, locatie, locatie.

  • Cele mai mari hotspoturi

    Dezvoltator

    Orasul

    Zona

    Air Bites

    Bucuresti

    Vatra Luminoasa

    DRC TeleCom

    Timisoara

    Piata Unirii

    Cfree

    Cluj

    Piata Eroilor

  • Modele de business

    Un hotspot nu inlocuieste furnizorul de acces la Internet printr-o solutie clasica, ci, folosind un dispozitiv special numit router wireless, transmite semnalul pe o arie in jurul unui punct fix in care orice dispozitiv dotat cu cip WiFi, fie el laptop sau PDA, se poate conecta la Internet.

     

    ZAPP: Operatorul si-a dezvoltat o retea de 89 de puncte de acces prin WiFi, in special in zona hotelurilor. Orice laptop se poate conecta in fiecare zi timp de 5 minute gratuit, dupa care accesul este platit.

     

    VODAFONE: Accesul se face prin cartele care pot fi cumparate la receptia hotelurilor de patru si cinci stele unde exista hotspoturi. Lista celor 34 de puncte cu hotspot mai cuprinde complexul Romexpo sau clubul de golf Lac de Verde.

     

    Cfree: Startup-ul din Cluj cu 28 de hotspoturi va lansa in aceasta saptamana o versiune premium a serviciului pentru cei ce vor sa foloseasca reteaua de hotspoturi gratuita si pentru servicii mari consumatoare de banda larga.

     

    FREEHOTSPOT.com:  De fiecare data cand se incarca o pagina web noua apare o reclama timp de 10 secunde, dar exista si un buton pentru a sari peste reclama. Reteaua lor va ajunge la 200 de hotspoturi in 2007.

     

    FON: Compania spaniola are doar doua puncte de acces wireless in Romania. Proprietarii de hotspot care isi pun gratuit serviciul la dispozitia membrilor au acces la orice hotspot FON. Ceilalti platesc o taxa zilnica.

  • Inca mai suntem tara ideilor bune

    O idee buna de afaceri mai poate fi inca pusa in practica fara probleme in Romania, cred antreprenorii straini intervievati de UniCredit pentru un studiu privind competitivitatea in regiune. Domeniile cu mari oportunitati de crestere se schimba insa fata de anii trecuti.

     

    Chiar daca privatizarile s-au cam terminat, iar Romania isi pierde in ochii antreprenorilor straini atuurile productiei ieftine, in fata vecinilor de la est, feeria castigului nu s-a sfarsit de tot. „Cu certitudine ca si in urmatorii cativa ani va continua sa fie o destinatie preferata pentru investitiile lor“, este de parere Fabio Mucci, economist in cadrul departamentului de cercetare pentru Europa Centrala si de Est al Unicredit. In opinia lui, anul 2007 va aduce un influx de investitii straine de circa 5,6 miliarde de euro, iar in urmatorii doi-trei ani nivelul acestora se va stabiliza „undeva in jur de cinci miliarde de euro“. La fel de adevarat, arata un studiu al italienilor referitor la competitivitatea economiilor din aceasta regiune, structura investitiilor se va schimba, iar industriile „fierbinti“ pana de curand ale economiei romanesti isi pierd atractivitatea. Cateva exemple includ mineritul si extractia, produsele textile, pielaria si produsele din piele.

     

    Apar, pe de alta parte, noi domenii-vedeta –  asa cum sunt cel al constructiilor, cel energetic, de comunicatii sau bancar. Fara doar si poate, cel mai puternic potential este legat de nevoia de refacere si de constructia infrastructurii locale. Lansarea marilor proiecte si posibilitatea de a beneficia de cofinantarea UE reprezinta „un motiv puternic pentru investitorii straini sa vina in Romania“, este de parere economistul de la UniCredit. Implicit, industrii conexe, cum este spre exemplu cea a constructiilor, vor beneficia la randul lor de efectele conexe. Mai putin tentante ca in trecut (prin prisma numarului mai redus, dar si a dimensiunii), privatizarile reprezinta si ele oportunitati de atragere a investitorilor straini. Recent, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS) a anuntat ca va scoate la privatizare, in 2007, toate cele 62 de firme cu capital majoritar de stat din portofoliu.

     

    „Dar privatizarile se vor termina odata si odata, la fel si marile proiecte de infrastructura, iar structura investitiilor straine se va modifica si ea in consecinta“, explica Mucci. Vor predomina, dupa aceasta etapa, investitiile de tip greenfield (de la zero), iar domeniile pe care analistii UniCredit le crediteaza cu cele mai multe sanse de a le atrage includ constructiile, infrastructura, sectorul energetic.

     

    Ce-i atrage pe straini pe piata romaneasca? Asemeni altor tari din Europa Centrala si de Est, Romania sta inca bine la capitole precum costul muncii, ritm de crestere al economiei (pe care Mucci il vede in medie la 5,5% in perioada 2007-2009), unul dintre cele mai reduse niveluri de impozit din regiune, o piata a muncii flexibila si o productivitate relativ ridicata a fortei de munca. Avantajul fortei de munca ieftine nu mai este insa de baza, in conditiile in care salariile cresc semnificativ, trase in sus de concurenta tot mai acuta, dar si de procesul de convergenta. Si, in plus, un pas mai la est, nici Ucraina, Moldova sau Rusia nu stau degeaba. 

  • Domenii fierbinti

    Pentru 2007-2008 economistii de la UniCredit anticipeaza cele mai bune evolutii in Romania pentru domenii precum:

    • lemn si produse din lemn
    • produse minerale non-metalice
    • echipamente electrice si optice
    • echipamente de transport
    • productie mobila
    • constructii
    • comert en-gros si retail
    • comunicatii
    • institutii financiare si asigurari
    • imobiliar, locuinte si servicii de business