Compania va oferi servicii de telemedicina (servicii medicale la distanta – n. red.) prin operarea unui call-center si a unui centru medical operativ, in cadrul caruia vor lucra 100 de medici, ambele fiind operationale incepand cu acest an. Pretul serviciilor de telemedicina vor costa intre 10 si 100 de euro pe luna, acestea putand fi accesate prin intermediul internetului, al telefonului mobil si al televizorului.
“Ne-am hotarat anul trecut sa intram pe piata romaneasca pentru ca am observat ca exista potential si pentru ca domeniul serviciilor medicale private se dezvolta foarte rapid”, a explicat seful Medic 4 All motivul pentru care compania a decis sa investeasca in Romania. In urmatorii trei ani, operatorul de servicii de telemedicina are in vedere penetrarea pietei poloneze, unde acesta opereaza momentan cateva proiecte.
Clientii vor putea transmite, la nevoie, informatii despre starea lor de sanatate asa cum reiese din parametrii medicali vitali cititi de un mini-aparat medical fixat la incheietura lor, iar pe baza acestor date medicii din cadrul centrului operativ ii vor putea consilia. “Ideea este de a-l aduce pe medic la distanta de un click fata de pacient, serviciile noastre punand accent pe preventie si pe supravegherea starii de sanatate”, a explicat Misan.
La nivel mondial, piata serviiciilor de telemedicina se ridica, anul acesta, la aproximativ cinci miliarde de euro, existand perspective de crestere de pana la sase miliarde pana in 2012, conform datelor citate de CEO-ul Medic 4 All.
In Europa, cele mai dezvoltate piete pe acest segment sunt Marea Britanie, Italia, Spania si Germania. In Romania, valoarea pietei serviciilor medicale private este aproximata, anul acesta, la 350-400 de milioane de euro, aceasta reprezentand sub 5% din piata totala a serviciilor medicale.
Medic 4 All este prezent in 28 de tari, printre care se numara Israel, Spania, Germania, Elvetia si Statele Unite ale Americii.
SIF-urile au inregistrat cea mai mica scadere a sedintei, de 1,35%, iar BET-C-ul a pierdut 2,18%.
Atat companiile din sectorul energetic, cat si indicele BET au suferit deprecieri apreciabile de 2,58%, respectiv de 2,80%.
Cele mai lichide titluri ale zilei au fost Azomures, Banca Transilvania si SIF-urile. Valoarea transferurilor a urcat la suma de 21.388.757,21 de lei (6.013.145,13 de euro).
Omilos a fost asistat in cadrul procesdurii de casa de avocatura Salans.
Investitia totala pentru proiect va fi de o suta de milioane de euro; parcul de retail din Oradea se va intinde pe 180.000 mp, avand o suprafata inchiriabila de 64.700 mp si 2.000 de locuri parcare.
Omilos este la a doua finantare pentru proiectele Era Shopping Park, prima fiind pentru Era Shopping Park Iasi.
Compania Omilos Group, care manageriaza Omilos Oradea, este specializata in achizitia de terenuri, planificare, investitii si management de proiect, cu birouri in Romania si Marea Britanie.
Omilos Group, prin Ermes Holding, planuieste pentru urmatorii doi ani investitii de peste 300 de milioane de euro in proiecte imobiliare in orasele din Romania cu o populatie de peste 150.000 locuitori.
In cadrul Era Shopping Park Oradea, a carui prima faza urmeaza sa fie inaugurata in martie 2009, se vor regasi un hipermarket Carrefour (15.300 mp) impreuna cu Galeria Comerciala (4.217 mp), un magazin Bricostore (9.945 mp), un magazin Media Galaxy (3.300 mp), precum si un Cinema City (3.000 mp).
Cea de a doua faza operationala este programata pentru septembrie 2009, cand Era Shopping Mall (21.500 mp) isi va deschide portile alaturi de magazinul Mobexpert (7.818 mp).
Daca dinamica pietei fortei de munca din ultimii ani indica, la o prima analiza, un procent mult mai crescut al celor care fac schimbari frecvente ale locului de munca, specialistii se arata acum optimisti. "In ultima perioada, auzim tot mai des ca angajatii romani isi schimba foarte des locul de munca. In mod surprinzator, am aflat ca situatia este cu totul diferita fata de perceptia avuta pana acum asupra pietei ”, spune Laura Chilom, HR consultant eJobs.
Potrivit aceluiasi sondaj, in ultimii trei ani, 15% dintre romani s-au mutat de la locul de munca o data, 16% au schimbat angajatorul de doua ori si 12% de trei ori. Doar 4% dintre respondenti s-au reorientat modificandu-si jobul de patru ori si 2% au schimbat angajatorul de cinci ori.
Cum se explica aceasta situatie? "Majoritatea romanilor se tem de risc si de schimbare. Totusi, pe masura ce pe piata apar din ce in ce mai multe oportunitati profesionale, exista persoane care isi iau inima in dinti si, dupa ce au lucrat in acelasi loc, pe acelasi job in ultimii 5-10 ani, acum sunt dispuse sa schimbe ceva in viata lor profesionala”, este de parere Eduard Ezeanu, career consultant la Careerexperts, centru privat de consultanta in cariera. Frecventa cu care angajatii isi schimba locul de munca depinde de o serie de factori: nivelul de experienta, gradul de satisfactie profesionala si financiara, planurile individuale de dezvoltare in cariera.
Cele mai multe schimbari ale locului de munca au fost observate in cazul persoanelor aflate la un nivel primar ca experienta si in cazul specialistilor. In cazul persoanelor cu experienta, situatia se schimba considerabil, iar factorii motivatori tin mai degraba de perspectivele profesionale pe care le promite o anumita functie sau o anumita companie.
"O frecventa medie a acestor schimbari ramane, totusi, de doua ori intr-un interval de trei ani, insa sunt si cazuri in care schimbarile au fost mai dese, chiar de trei sau patru ori", spune Ana Ionescu, consultanta in cadrul Hart Human Resource Consulting.
Omul de afaceri Dinu Patriciu a intrat in lupta pentru achizitia Bancii Anglo-Romane, detinuta integral de BCR si care a fost scoasa la vanzare la inceputul anului de catre austriecii de la Erste Bank, afirma surse de pe piata financiara.
Aproape jumatate din populatia Romaniei are incredere in managementul marilor companii, nivel peste media din Europa de Vest, insa sub cel din statele din centrul si estul continentului, potrivit unui studiu al companiei de cercetare Gfk. Indicele a fost calculat pe baza unui sondaj realizat in perioada martie – aprilie 2008 si a masurat nivelul de incredere al populatiei fata de 20 de grupuri profesionale si organizatii.
Daca tot vin in vacanta, oamenii profita si isi fac tot soiul de interventii care in alte tari i-ar costa cel putin dublu. Doamnele isi maresc bustul, scapa de riduri ori isi corecteaza nasul, iar domnii isi cumpara ochelari sau isi fac operatii cu laser pentru miopie.
Poate de la anul sa se mai anime putin lucrurile, spera Mihail Ion, CEO al Raiffeisen Asset Management (RAM), vorbind despre piata pensiilor facultative, unde RAM a intrat de curand cu fondul pe care il administreaza, Raiffeisen Acumulare. Piata este inca intr-un stadiu “incipient”, considera Ion, chiar daca de la momentul cand au fost lansate primele produse de acest fel (in iunie 2007) a trecut mai bine de un an. Ambitiile administratorilor de la momentul respectiv, care se asteptau sa incheie anul 2007 cu un sfert de milion de clienti in portofoliu, au fost rapid demontate de realitatea imediata. Oamenii nu s-au dovedit, cel putin pana in momentul de fata, atat de dornici pe cat sperau companiile de pensii facultative sa isi “puna batranetea la adapost”, astfel ca in prezent doar in jur de 120.000 de persoane au o pensie facultativa. O cifra care, pastrand ritmul molcom de acum, va urca spre 200.000 de persoane pana la finele anului curent, estima de curand Mircea Oancea, presedintele Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (CSSPP). Si tot pana atunci, activele stranse de fondurile facultative de pensii (al caror numar ar urma sa creasca pana la 11-12) vor ajunge la 25 mil. euro, crede Oancea, adica aproape dublu fata de prezent.
In pofida acalmiei aparente, lucrurile incep totusi sa se anime si pe aceasta piata, pe masura ce apele se linistesc tot mai mult dupa lupta pensiilor obligatorii. Pe masa CSSPP sta acum documentatia de autorizare pentru patru noi fonduri facultative. Aviva Asigurari de Viata, prezenta pe piata inca din vara anului trecut cu un fond cu risc moderat, pregateste un al doilea (Pensia Max, cu un grad de risc ridicat). Asirom Concordia, detinuta de Vienna Insurance prin intermediul Asirom, a primit de curand autorizatia de administrator si pregateste un fond cu risc mediu (Concordia Moderat), in timp ce Interamerican Pensii, o companie activa pe piata de pensiilor obligatorii, se afla in proces de autorizare, atat ca administrator pentru pilonul III, cat si pentru doua fonduri (Eureko Confort, cu grad de risc mediu si Eureko Activ, cu grad de risc ridicat). Pe de alta parte, toate companiile plasate in topul primelor zece pe piata pensiilor obligatorii si-au aratat interesul de a-si incepe afacerile si pe pilonul III, cele mai multe estimand ca este posibil sa o faca inca din acest an (Generali, BRD, AIG, BT Aegon).
De ce ar fi insa 2009 un an mai bun ca 2008? Principala speranta a administratorilor se “invarte” in jurul asigurarilor recente (verbale) primite de la ministrul economiei si finantelor, Varujan Vosganian, cum ca deductibilitatea fondurilor de pensii facultative va creste cel putin de la simplu la dublu. Iar acest lucru s-ar putea intampla, daca va fi tradus in practica, la inceputul anului viitor, cand va intra in vigoare noul Cod Fiscal. Discutiile privind nevoia de majorare a acestui prag de deductibilitate nu sunt, de altfel, deloc noi in randul administratorilor, insa de curand au capatat si sprijinul formal al Comisiei de Pensii. Astfel, CSSPP a inaintat Ministerului Economiei si Finantelor o adresa prin care solicita majorarea pragului de deductibilitate pana la cel mult 3.500 de lei pe an (ceea ce ar echivala cu un nivel maxim de 2.000 de euro, cumulat pentru angajat si angajator).
Cornelia Coman, directorul general interimar al ING Asigurari de Viata, spune ca nivelul deductibilitatii fiscale pe pilonul pensiilor facultative ar trebui sa creasca la 1.000 euro pe an “pentru ca suma sa devina relevanta pentru participanti”. Nivelul actual este in opinia ei “foarte mic”, mai ales prin comparatie cu cele din alte tari europene, unde se situeaza la 2.000-3.000 euro pe an. Sustinerea fondurilor de pensii facultative este un mod de crestere neinflationista a veniturilor, considera Coman, deoarece banii virati la fondurile de pensii nu intra in consum.
Opinia lui Coman este impartasita si de Radu Vasilescu, care a condus pana de curand businessul de pensii private obligatorii al olandezilor de la ING, liderul acestei piete. Pentru ca la un salariu mediu si o perioada de contributie de 30 de an un angajat sa aiba o pensie de 1.000 de euro, contributia sa ar trebui sa fie de circa 100 de euro lunar, spune Vasilescu. Altfel spus, deductibilitatea ar trebui sa se refere la o suma de 1.200 de euro de an, crede Vasilescu, “un prag care nu e deloc mare, mai ales daca ne gandim ca, prin intermediul fondurilor de pensii, ei ajung sa fie investiti in economia romaneasca”. Bugetul de stat, care ar suferi printr-o crestere a acestui prag de deductibilitate, nu ar fi in aceste conditii pagubit, apreciaza Vasilescu, “pentru ca va castiga din roadele investirii acestor fonduri”.
Majorarea contributiilor deductibile va fi un resort important de convingere a clientilor de retail, crede Mihail Ion de la RAM, in conditiile in care, cel putin pentru moment, pensiile facultative “sunt mai mult un business corporate”. Cu fondul proaspat lansat, RAM va merge intr-o prima instanta spre clientii companii din portofoliul bancii din grup, Raiffeisen Bank Romania. Cu atat mai mult cu cat, crede Ion, 2009 va fi un an “interesant in zona de companii”, dat fiind ca, pe de o parte, exista deja “puterea exemplului” – cateva companii incepand sa ofere deja angajatilor pensii – si, pe de alta parte, in 2008 multi nu au inclus in bugetele de cheltuieli un asemenea stimulent, dar ar putea sa o faca de la anul.
Radu Vasilescu, care isi va lansa in curand propria firma de consultanta financiara, dupa propriile spuse, adauga ca o alta piedica in dezvoltarea pietei de retail este si faptul ca un angajat nu isi poate plati singur o pensie facultativa. Platile se pot face, pana una-alta, doar de catre angajator, “dar exista o ordonanta de urgenta ce corecteaza acest lucru, ce asteapta sa fie votata”. Nu in ultimul rand, eforturile financiare, dar si logistice facute de administratori in lupta pentru pilonul II – o lupta cu termen limitat de patru luni si miza mare – explica “oboseala” de acum de pe piata pensiilor facultative. “Forta de vanzari este intr-un proces de reorganizare acum”, admite si Eugen Voicu, CEO si director de investitii al Aviva Pensii, adaugand ca pe pilonul III vanzarea se va muta tot mai mult catre brokerii de pensii. Pana una – alta, in vanzarea de pensii facultative, brokerii au avut o contributie mai degraba modesta, estimata de CSSPP la circa 5% la finele lunii mai a.c. Procentul a crescut insa odata cu un contract semnat, prin intermediul brokerului Fehu, de ING Asigurari de Viata, Allianz-Tiriac Pensii Private si BCR Asigurari de Viata cu Posta Romana, pentru un numar total de aproape 20.000 de angajati.
“Un al treilea aeroport in Bucuresti trebuie sa fie privat”, spune fostul director al Directiei de Aviatie Civila din Ministerul Transporturilor, Sorin Stoicescu. Opinia lui Sorin Stoicescu este influentata de modul in care este gestionat, ca trafic si costuri, Aeroportul International Henri Coanda. “Un investitor privat s-ar uita mai mult la eficientizare si la separarea fluxurilor de trafic in asa fel incat sa atraga si un operator low-cost, si aviatie generala, si curse de linie sau orice alte variante, deoarece un aeroport trebuie sa fie o afacere si nu un steag pe care sa il tii sus”, spune Sorin Stoicescu.
Varianta unui aeroport privat s-a mai auzit in Bucuresti. S-a discutat mult timp si inca se afla pe agenda Ministerului Transporturilor varianta constructiei unui al treilea aeroport avand ca investitor statul roman. In oricare dintre variante, un al treilea aeroport in Bucuresti ar presupune o serie de costuri, o serie de obligatii pentru incadrarea lui in sistem, dar si o serie de probleme pe care investitorul, fie el de stat sau privat, va trebui sa le ia in calcul. In primul rand insa, are Bucurestiul nevoie de un al treilea aeroport?
Michael Stanciu, directorul companiei de consultanta in infrastructura Search Corporation, afirma categoric ca da: “Consideram ca ar fi util un al treilea aeroport in Bucuresti, in special din cauza posibilitatilor limitate de extindere a celor doua aeroporturi existente, Baneasa si Otopeni”. Varianta ca respectivul aeroport sa fie privat ar schimba peisajul actual, insa Michael Stanciu nu poate estima, in absenta unui studiu de oportunitate, cand ar putea sau ar trebui sa intre acesta in functiune.
Cu toate acestea, directorul Search Corporation spune ca cea mai urgenta nevoie a Bucurestiului este constructia (care ar dura oricum aproximativ trei-patru ani) a unui aeroport public dotat cu un compartiment aparte pentru aviatia de business (privata). “Structura ideala din punctul de vedere al necesarului de aeroporturi, in opinia noastra, ar fi urmatoarea: doua aeroporturi publice, eventual Otopeni si un nou aeroport in zona de sud a Bucurestiului, si un aeroport pentru business si alte curse speciale – inclusiv cu posibilitatea de operare a elicopterelor, cum este actualul Baneasa”, spune Michael Stanciu.
Momentul cand un nou aeroport ar trebui sa fie pus in functiune este considerat foarte important de catre Aleodor Francu, director al ROMATSA si fost director tehnic, timp de zece ani, al aeroportului de la Otopeni: “Marile metropole occidentale s-au trezit tarziu ca mai au nevoie de inca un aeroport, pe langa infrastructura pe care o aveau deja, asa ca Ministerul roman al Transporturilor ar trebui sa se gandeasca din timp ca infrastructura aeroportuara va trebui schimbata in curand, deoarece actuala este limitata”.
Trezirea prea tarziu a metropolelor occidentale s-a soldat, in opinia lui Aleodor Francu, cu constructia aeroporturilor la zeci buni de kilometri de orase, deoarece nu au mai fost gasite terenurile propice pentru o astfel de constructie. Iar un amplasament pentru un aeroport nu poate fi oricum: “Un asemenea teren are nevoie sa respecte niste reguli: de inaltime a cladirilor din zona, infrastructura care conecteaza terenul de oras trebuie sa fie rezonabila, ar fi bine sa existe in zona si o gara, eventual una prin care sa treaca mai mult decat trenuri personale, iar o alta conditie este ca odata ce un investitor cumpara un teren in acest scop, sa il treaca imediat in PUZ ca viitor aeroport, pentru a se tine seama de el in proiectarea zonei”, spune Francu.
Sefului ROMATSA i se pare corect ca Primaria nu numai sa ia in calcul constructia aeroportului, dar si sa-i anunte pe solicitantii de autorizatii pentru casa de viitorul proiect: “Sunt multe persoane care probabil nu vor sa locuiasca langa un aeroport si este corect ca ele sa stie de la momentul zero care sunt conditiile si planurile pentru acea zona”. Asigurarea acestui teren inca de pe acum ar fi o miscare foarte importanta pentru un potential constructor al unui aeroport, deoarece inca exista terenuri goale si accesibile ca pret, iar varianta care sa includa si exproprieri sau alte complicatii nu ar fi de dorit.
Directorul ROMATSA spune ca serviciile de trafic aerian sunt automat acoperite de catre compania sa in cazul unui nou aeroport, pentru ca, odata aprobata constructia aeroportului de catre autoritati, firma este obligata sa ofere aceste servicii. Conditia principala este dotarea aeroportului cu aparatura solicitata de catre ROMATSA, fara de care compania de trafic aerian nu poate conecta aeroportul la sistem.
“Echipamentele sunt o parte importanta din investitie, iar fara acestea aeroportul nu poate fi functional”, explica Francu. Care sunt etapele unei asemenea investitii? Michael Stanciu incepe enumerarea etapelor de dupa achizitia terenului, care pot insemna in actualele conditii de piata o parte de asemenea importanta a investitiei. “Primii pasi care se fac sunt studiile de prognoza privind necesitatea si oportunitatea, studiile geotehnice; urmeaza studiile de obstacolare, dupa care urmeaza proiectarea si executia componentelor aeroportului”, arata specialistul Search Corporation.
Componentele sunt pistele, caile de rulare si cea pentru interventii, terminalele de pasageri si de cargo, spatiile de parcare si imbarcare/debarcare, hangarele, turnul de control (operat de ROMATSA) si constructiile auxiliare, precum sistemele de securitate si de utilitati. Conform lui Michael Stanciu, necesarul pentru un aeroport de capacitate medie, cum s-a vehiculat pentru Bucuresti, ar avea urmatoarele coordonate: 800.000-1,5 milioane de pasageri pe an, o capacitate de operare a terminalului de pasageri de 200 pana la 400 de persoane pe ora si o singura pista cu lungimea cuprinsa intre 2.200 si 3.000 de metri.