“Avem tendinţa de a vorbi mult despre era post-PC, dar este evident că odată cu anunţul HP suntem mai aproape ca oricând de această realitate”, a declarat Carmi Levy, analist în domeniul tehnologiei. El a apreciat că atunci când un reprezentant al epocii de aur al informaticii părăseşte sectorul pe baza căruia s-a dezvoltat poate fi trasă concluzia că a fost atins un punct fără întoarcere. HP, cel mai mare producător de computere personale la nivel mondial, a anunţat săptămâna trecută că a decis analizarea unor alternative strategice, între care separarea parţială sau totală a diviziei de PC-uri. Calculatoarele personale sunt devansate în prezent de telefoanele multifuncţionale, asimilabile cu nişte calculatoare de buzunar, şi de tablete precum iPad-urile produse de Apple.
Blog
-
Merkel, despre obligaţiunile euro: Politicienii nu trebuie să permită pieţelor financiare să dicteze
Crearea obligaţiunilor comune ale zonei euro ar necesita modificări ale Tratatului Uniunii Europene care ar avea nevoie de câţiva ani pentru a fi implementate şi ar putea încălca constituţia Germaniei, a afirmat Merkel într-un interviu acordat televiziunii ZDF, potrivit Bloomberg. Cancelarul german a arătat că o astfel de măsură ar putea fi adoptată “în viitorul îndepărtat”, însă introducerea unor obligaţiuni ale zonei euro în această perioadă ar submina şi mai mult stabilitatea economică, astfel că “nu reprezintă un răspuns în prezent”. “În acest moment ne aflăm într-o criză dramatică, iar obligaţiunile euro sunt exact răspunsul greşit. Ne-ar conduce către o uniune a datoriilor, nu o uniune a stabilităţii. Fiecare ţară trebuie să ia propriile măsuri pentru a-şi reduce datoriile”, a declarat Merkel.
-
Bursele europene sunt în creştere, după ce rebelii libieni au intrat în Tripoli
Indicele FTSEurofirst 300 a urcat cu 0,8% până la ora 8:11 GMT (11:11 ora României), după ce a deschis în scădere cu până la 1%. Indicele sectorului petrolului şi gazelor naturale a avansat cu 1,9%. Acţiunile grupului italian Eni, cea mai mare companie petrolieră străină din Libia, s-au apreciat cu 4,9% după ce rebelii libieni au intrat în capitala Tripoli.
-
Dinamo a dat lovitura: transferul lui Torje la Udinese poate deveni cel mai scump din istoria Ligii I
Italienii vor plăti 4 milioane imediat, dar “câinii” pot încasa până la 7 milioane dacă jucătorul va da satisfacţie în cei patru ani de contract. Dacă s-ar întâmpla aceasta, ar fi cel mai scump transfer care a avut loc in Liga I după Revoluţie.
Torje va evolua ultima dată pentru Dinamo joi, în returul cu Vorskla (ora 18,15, TVR 1).
Mai mult pe www.prosport.ro.
-
Profitul ING Bank România a crescut cu 8% în prima jumătate a anului
Rezultatul se datorează reducerii costului cu provizioanele de risc şi creşterii veniturilor din operaţiunile cu clienţii, a precizat banca.
Portofoliul de credite a crescut cu 7%, ajungând la 8,14 miliarde de lei (circa 1,9 miliarde de euro), în principal datorită creşterii cu 11% a împrumuturilor acordate persoanelor fizice, iar depozitele au progresat cu 2%, ajungând la 9,24 miliarde de lei. Activele totale au crescut la 12,44 miliarde de lei, cu 6% mai mult decât în primul semestru al anului trecut.
“Rezultatele pozitive obţinute în prima jumătate a anului 2011 se datorează unui management profesionist al portofoliului de clienţi, al produselor şi al riscurilor. Cu o poziţie consolidată, rezultate solide şi un rating A+, ING Bank România se prezintă pe piaţă ca o instituţie sigură şi solidă, capabilă să previzioneze piaţa şi să ofere clienţilor săi produse şi servicii bancare competitive”, a declarat Mişu Negriţoiu, CEO al instituţiei.
Negriţoiu a comentat în special poziţia băncii în percepţia clienţilor, afirmând că în 2010, banca a înregistrat cel mai ridicat nivel al satisfacţiei clienţilor din piaţa de retail banking. “Conform aprecierilor lor, aspectele care au plasat în 2010 ING Bank România pe primul loc au fost: încrederea inspirată clienţilor băncii, portofoliul de produse şi servicii adaptate nevoilor lor, condiţiile avantajoase oferite clienţilor fideli, birocraţia redusă, dobânzile avantajoase oferite la produsele de creditare şi de economisire, taxele şi comisioanele competitive”, a spus Negriţoiu.
ING a figurat ca lider de piaţă după nivelul general de satisfacţie a clienţilor, conform studiului de profil realizat de AC Nielsen în noiembrie-decembrie 2010. Acelaşi studiu a arătat că ING Bank România a înregistrat în 2010 cea mai mare pondere în portofoliu a clienţilor loiali din piaţa de retail banking. De asemenea, conform studiului de notorietate a branduril realizat de AC Nielsen în octombrie 2010, ING Bank România se situează în top 3 în clasamentul băncilor autohtone la capitolul brand recommendation – 14% dintre cei chestionaţi (clienţi bancarizaţi) recomandă ING Bank pentru produse şi servicii bancare şi în top 5 în ceea ce priveşte notorietatea spontană – 11% dintre cei chestionaţi menţionează spontan ING Bank.
ING Bank România s-a situat şi în top 3 cei mai buni angajatori din domeniul bancar, conform studiului “Cei mai doriţi angajatori”, realizat de Catalyst Consulting in 2011. Clasamentul reflectă atât realitatea mediului de lucru în organizaţie, cât şi abilitatea angajatorului de comunicare cu personalul şi cu poten]ialii angajaţi.
Instituţia, parte a ING Group din Olanda, are în total 209 unităţi bancare pentru companii şi persoane fizice şi ocupa la finele anului trecut locul al zecelea în topul băncilor din România, după valoarea activelor.
-
Jocurile online gratuite contribuie la majorarea veniturilor industriei de profil
Aceste jocuri gratuite, considerate odată o năpastă, dau de lucru dezvoltatorilor, care atrag utilizatorii să plătească pentru costume sau unelte virtuale. Potrivit unui sondaj publicat de asociaţia germană Bitkom din industria tehnologiei, 45% dintre clienţii germani optează pentru versiunile gratuite ale jocurilor. ” Oamenii nu cheltuiesc în mod necesar mai puţin, pentru că fanii ar putea opta să investească şi câteva sute de lire sterline dacă le place cu adevărat un joc, aşa că unii dintre ei cheltuiesc mai mulţi bani decât pe un joc cu preţ premium “, a declarat Mathias Hellmund, director la dezvoltatorul german de jocuri Exozet. Bitkom a constatat că 43% dintre jucătorii germani cheltuiesc în medie 15 euro pe lună pe jocurile cu plată.
-
Cristian Hostiuc, ZF: Dacă aşteptaţi de la altcineva decât de la voi să aducă creşterea, atunci ea nu va veni
Dar până la urmă cine face această creştere economică, de unde vine ea, cine-i responsabil? Fiecare dintre noi dă vina pe Băsescu, Boc, Guvern, PDL, BNR, Isărescu pentru faptul că această creştere este aşa firavă, de nici nu se vede. Oricum faţă de trimestrul II din 2010 creşterea este de 1,4%, rezultat destul de bun, în condiţiile în care acel trimestru a fost bun şi indica un trend de revenire economică. Dacă nu venea creşterea TVA din iulie 2010, o măsură care a lovit în plină figură şi a trimis mediul de afaceri la pământ, acum am fi stat mai bine. 24% TVA? Adică un sfert din preţul unui produs este taxa pe valoarea adăugată? Este ucigător atât pentru cei care fac afaceri, cât şi pentru consumatori.
Atât companiile, directorii, oamenii de afaceri, bancherii, populaţia, investitorii străini, analiştii etc. aşteptăm ca guvernul să aducă creşterea economică, să vină cu măsuri active de relansare economică, să taie taxele şi impozitele etc. Iar guvernul aşteaptă ca întâi să-şi revină companiile private, să facă din nou investiţii, să creeze noi locuri de muncă, să vândă mai mult astfel încât în final să aibă pe ce pune impozit şi să strângă bani la buget. Dacă strânge bani suficienţi, de abia atunci va reduce Guvernul taxele, va mări salariile bugetarilor şi pensiile, va face investiţii mai mari, va da un impuls economiei etc. Preşedintele Băsescu le-a spus oamenilor de afaceri, prezenţi la o conferinţă ZF, că după ce toţi îşi vor plăti taxele la stat, atunci promite că va scădea CAS-ul, taxa cea mai mare pe forţa de muncă, care susţine sănătatea şi pensiile. Iar mediul de afaceri cere ca întâi statul să scadă impozitele şi contribuţiile sociale pe muncă pentru ca apoi ei să poată plăti tot.
Acum fiecare aşteaptă de la alţii, nu de la el, să vină cu această creştere. În doi ani de criză o parte din oameni au pus ceva bani deoparte, pentru că economisirea a crescut.
Şi-au amânat şi au tăiat din cheltuieli pentru că nu se ştie ce va fi. Sau aşteaptă preţuri mai bune la apartamente, maşini, electrocasnice, mobilă etc. Astfel, banii stau la bancă, la saltea sau în aur. Pentru că au vânzări reduse, magazinele aşteaptă şi ele până să dea drumul la noi comenzi. Statul nu are de unde să ia TVA, accize. Alt blocaj. Pentru că nu au comenzi producătorii reduc din joburi, salarii, investiţii. Stau cu banii în conturi, nu vor să rişte. Aşteaptă datele statistice lunare, trimestriale, anuale. Blocajul se extinde. Neavând de lucru, oamenii taie din cheltuieli, întârzie ratele la bancă. La fel şi companiile. Toată lumea pierde câte ceva pe parcurs. Unii mai puţin, alţii mai mult dacă pe acest lanţ nu au un mijloc de control al cashului şi al clienţilor.
Din 2009 încoace pentru că a existat cerere externă, industria a reuşit să aibă rate de creştere substanţiale. Exporturile au mers, s-a întâmplat să iasă la momentul oportun şi modelul Duster care a adus plusul necesar ca să nu fie economia cu minus în faţă în lipsa revenirii consumului intern. Acum exporturile noastre încetinesc pentru că Europa încetineşte şi ea. Oricum şi dacă exporturile îşi reduc turaţia la 10% pe lună de la 30% tot este o mare realizare. Faţă de acum 20 de ani, exporturile au crescut de zece ori. Cât exporta România într-un an pe vremea lui Ceauşescu, acum exportă într-o lună.
Anul agricol bun a venit din Ceruri şi poate aduce 1 miliard de euro în plus, aşa spune guvernatorul BNR. Numai să aibă cine strânge recolta şi cine o valorifica.
Dar cine poate trage consumul în sus? Cine poate sparge acel cerc vicios în care fiecare aşteaptă de la celălalt să aducă creşterea. Când Alianţa DA a venit la putere, a introdus cota unică aşa în orb, dar care a declanşat o reacţie pozitivă în lanţ. Apoi s-au mărit salariile la bugetari, au crescut şi în sectorul privat. S-a consumat mai mult. Economia s-a învârtit. Acum Guvernul Boc nu mai măreşte salariile la stat, nici pensiile şi nici nu scade impozitele. În loc să le crească, statul trebuie să-şi reducă cheltuielile că nu mai are de unde să împrumute bani ca să-şi finanţeze întregul aparat. Spune că privatizează şi restructurează, dar în realitate nu face acest lucru.
Iar peste toate este sentimentul general de neîncredere, nu numai în Boc sau Băsescu, ci în toţi şi în toate, în ce se întâmplă în jurul nostru, în Europa, în America, în lume. Cum nu se poate mai prost.
Se zdruncină sisteme, aşa că nu mai avem ancore şi modele externe la care să ne uităm fără să punem semne de întrebare. Dacă vrem să creştem, trebuie să ne bazăm de acum mai mult pe noi înşine. Am fost aduşi/primiţi în NATO şi Uniunea Europeană prin forţa evoluţiilor politice. Am şi plătit un preţ economic pentru acest lucru. Dar românii care au intrat în afaceri acum 20 de ani, când a căzut sistemul comunist, s-au bazat pe ei înşişi, din inconştienţă. O parte s-au bazat pe stat când au preluat activele şi afacerile. Dar toţi au căpătat experienţă în lupta cu piaţa, cu consumatorii, cu vitregiile vremurilor, cu crizele. Aşa că revenirea creşterii economice le aparţine. Şi ne aparţine. Boc şi Băsescu au gestionat cât de cât criza asumându-şi cu spatele la zid măsuri de austeritate şi tăieri sinucigaşe politic. Dar nu au forţa şi modelul care să împingă economia înainte. Nu mai aşteptaţi de la ei. Încredeţi-vă în voi şi cereţi de-abia apoi socoteală.
Cristian Hostiuc este directorul editorial al Ziarului Financiar. Cititi mai multe opinii ale jurnalistilor ZF pe www.zf.ro
-
Un BlackBerry şi o bâtă
Unii au profitat de ocazie să anunţe că nu mai e mult până ce mişcări de revoltă de tot felul se vor extinde şi în alte ţări, vestind asta cu un aer fie ameninţător-profetic, fie deja cu punga de popcorn în mână. Interesant aici nu e atât mimetismul (previzibil) conţinut în reflexele de genul “pe când şi la noi?”/”să vedeţi ce-o să fie peste câteva luni”, ci faptul că de orice fel de acte contra sistemului e găsit unul şi acelaşi vinovat (statul incompetent din epoca noastră), dar pentru motive total opuse şi incompatibile între ele, iar acelaşi stat e socotit a merita să fie “zguduit din temelii”, de-a valma, atât de vandalii care fură şi distrug magazine în Anglia, cât şi de cavaleri ai fioroasei figuri gen Anders Breivik, anarhişti greci, indignaţi spanioli sau apărători ai fiinţei româneşti dezamăgiţi că nu s-au născut în epoca interbelică.
Pe rând, cititorul unor astfel de opinii e somat să afle nişte mari secrete ale vremii noastre, care logic se bat cap în cap: 1) faptul că largi categorii ale societăţilor occidentale lenevesc, se înmulţesc, se droghează, se îmbată şi se omoară între ei pe banii statului, atingând extreme revoltătoare acolo unde statul bunăstării e mai dezvoltat, iar poliţia e mai slabă şi evită să-i descurajeze cu gloanţe pe vandali (cum spune comentatoarea americană conservatoare Ann Coulter); 2) faptul că largi categorii ale societăţilor occidentale s-au săturat să fie marginalizate, minţite că munca cinstită le va aduce bunăstare, sfidate de luxul inaccesibil al bogătaşilor, sărăcite de corupţia politicienilor şi de furăciunile bancherilor (cum spune comentatorul politic Peter Oborne de la The Telegraph).
Pentru revelatorii ambelor mari secrete, rezolvarea problemei ar însemna o schimbare rapidă şi radicală a situaţiei actuale – schimbare văzută şi ea, evident, din unghiuri opuse. Propunerile oferite le cunoaştem deja: 1) desfiinţarea statului social, limitarea imigraţiei şi restaurarea unor valori morale capabile să asigure coeziunea socială, însoţită sau nu de o mână de fier a statului care să-i pună la muncă pe leneşi şi să-i pedepsească exemplar pe eventualii răzvrătiţi; 2) suprataxarea bogaţilor, creşterea cheltuielilor sociale, îngrădirea puterii multinaţionalelor şi a pieţelor financiare asupra politicii statelor şi întoarcerea la o economie “reală”, a micilor întreprinzători şi a protejării capitalului local, în locul celei financiare şi globalizate de astăzi.
Deşi ambele variante propuse îşi proclamă realismul în raport cu nişte utopii pe care le combat (utopia statului social, respectiv utopia pieţei libere), amândouă sunt nu mai puţin utopice, pentru că se întemeiază pe cunoscuta nostalgie a vârstei de aur, fixată în diverse momente idealizate din trecut – fie epoca lui Margaret Thatcher, când “poliţia era poliţie”, fie epoca anilor ’60, când familia şi educaţia îi călăuzeau bine pe tineri, ori cea dinainte de război, când Europa nu era “metisată” (pentru un excelent repertoriu al idealizărilor trecutului, vezi articolul “We have been here before” din The Economist), fie – în cazul nostru – epoca ceauşistă, când statul asigura, nu-i aşa, locuri de muncă şi ordine publică, ori interbelicul glorios, când tinerii erau patrioţi, modeşti şi religioşi. Numai că trecutul nu mai poate fi înviat şi oferit ca soluţie de viitor: copiii născuţi în Occident ai imigranţilor nu mai pot fi trimişi “înapoi de unde au venit”, fiindcă altă ţară nu au, globalizarea economică şi pieţele financiare nu pot fi desfiinţate peste noapte prin lege, iar tinerii crescuţi în democraţia digitală nu pot fi dezobişnuiţi de ea peste noapte şi forţaţi să se conformeze unor stiluri de viaţă la care înşişi părinţii lor au renunţat.
Premierul David Cameron a stârnit nu numai opoziţia Twitter şi a Facebook, care au invocat argumentul libertăţii de expresie când el a cerut să fie închise conturile rebelilor, dar şi ironia internauţilor care au făcut paralela între ideea de interzicere temporară a accesului la reţelele sociale şi cenzura de tip chinezesc. E o ironie foarte tristă a istoriei că simboluri ale progresului tehnologic ca BlackBerry sau Twitter au ajuns vehicule ale îndemnurilor primitive la sărit cu bâtele. Dar ea nu poate fi înlăturată blamând prezentul şi susţinând ori că dacă n-ar mai fi reţele online şi smartphone-uri, n-ar mai fi nici huligani cu bâte, ori că accesul la telefon mobil şi internet denotă suficientă bunăstare încât să excludă orice motivaţie a unor frici şi furii colective de genul celor din Europa anului 2011. Asocierea între BlackBerry şi bâtă există şi încă va mai exista, cel puţin până ce comentatorii oripilaţi se vor obişnui s-o vadă aşa cum e în loc să-şi acopere ochii, imaginân-du-şi în locul ei scene dintr-un trecut complet offline.
-
Şahul cu brevete
Anunţul privind preluarea de către Google a companiei Motorola Mobility a luat lumea prin surprindere şi a generat nenumărate analize şi speculaţii privind viitorul platformei Android, care a avut până acum un ritm de creştere fabulos. Majoritatea analizelor a pornit de la premisa că Google încearcă să adopte modelul practicat de Apple, adică să dezvolte în mod integrat hardul şi softul. În această ipoteză – pe care trebuie să recunosc că am acceptat-o în primele zile – Google ar ajunge să concureze direct cu foştii săi parteneri, adică fabricanţii de telefoane inteligente bazate pe Android. Aceştia sunt foarte numeroşi, dar în rândurile următoare mă voi referi la cei mai importanţi: Samsung şi HTC, adică fabricanţii celor două aparate sub brandul Google, Nexus One şi respectiv Nexus S.
Scenariul pesimist este că Google va favoriza Motorola prin branding şi printr-o anumită exclusivitate privind noi funcţionalităţi sau versiuni ale sistemului Android, ceea ce va determina Samsung şi HTC să adopte o altă platformă software, varianta cea mai plauzibilă fiind Windows Phone de la Microsoft. Rezultatul previzibil ar fi că Android îşi va pierde avântul şi cota de piaţă. Analiştii au preferat să ignore intenţiile declarate de Google cu ocazia achiziţiei, considerându-le simple exerciţii de PR.Acest scenariu are însă un punct slab: presupune că Larry Page (şeful de la Google) este un idiot capabil să-şi tragă singur un glonţ în picior. Or, eu nu am probe în acest sens şi sunt sigur că riscurile au fost atent calculate şi gestionate. Cred că Motorola va funcţiona ca o companie independentă (aşa cum au anunţat oficialii de la Google) şi nu va avea parte de un tratament privilegiat, motivele fiind trei la număr. Primul este că Motorola este deja o companie cu experienţă în platforma Android, care a realizat aparate de succes pe această platformă (telefoanele Droid şi Atrix, precum şi tableta Xoom). Alt motiv este că integrarea celor două firme ar fi extrem de dificilă şi costisitoare. În fine, Google nu vrea să-şi atragă ostilitatea fabricanţilor de aparate bazate pe Android. Probabil că Motorola va avea o marjă de profit scăzută (poate chiar mici pierderi), dar deţine o poziţie foarte bună în zona set-top boxes şi Google poate profita de aceasta pentru a-şi impune platforma Google TV. Însă important este că, în cele din urmă, Samsung şi HTC vor avea numai de câştigat din achiziţie.
Întrebarea care se ridică este evidentă: de ce a cheltuit Google aproape 10 miliarde de dolari (adică 12,5 minus cele trei miliarde în numerar deţinute de Motorola) pentru o companie care nu-i aduce un avantaj semnificativ? Miza achiziţiei o reprezintă brevetele deţinute de Motorola. De fapt asta a cumpărat Google: circa 17.000 de patente valide, plus încă 7.500 în curs de validare. Probabil că Google va face o înţelegere de tip cross-patenting cu fabricanţii de aparate Android, protejându-i astfel de atacurile alianţei formate din Apple, Microsoft şi Oracle – ceea ce nu-i puţin lucru, având în vedere că HTC plăteşte deja către Microsoft o taxă pentru fiecare aparat Android pe care-l produce, tocmai pentru a-şi cumpăra liniştea privind proprietatea intelectuală. Acest război al patentelor seamănă izbitor cu “războiul rece” prin faptul că se bazează pe principiul MAD (Mutual Assured Destruction), astfel încât rareori se ajunge la acţiuni în justiţie. Competitorii preferă să-şi arate “muşchii” (adică portofoliile de brevete) şi să se ameninţe reciproc.
Va putea face faţă Google acestui război? La nivelul nucleului Linux, va avea sprijinul IBM. La nivelul funcţiilor de bază incluse în Java şi ameninţate de Oracle, Google a folosit bibliotecile Apache Harmony şi o maşină virtuală Dalvik, ambele open source şi greu de atacat. În fine, la nivelul funcţiilor de comunicare, ameninţarea vine de la Apple şi Microsoft, care au reuşit să cumpere cele 6.000 de brevete de la falimentara companie canadiană Nortel. Însă acum Google deţine un portofoliu mult mai mare, care include cele mai multe brevete privind tehnologiile 4G. Acestea au reprezentat miza afacerii şi devine evident că Google n-a avut de ales: a trebuit să cumpere Motorola.
Presupunând că, totuşi, Samsung şi HTC ar vrea să renunţe la Android, alternativa probabilă ar fi să aştepte Windows Phone 8. Însă Microsoft are cu Nokia o relaţie chiar mai strânsă decât cea pe care o prevăd între Google şi Motorola, aşa că nu văd de ce ar renunţa la un sistem deschis şi gratuit pentru unul proprietar şi deţinut de o companie mult mai puţin prietenoasă decât Google.
-
BMW: Mercedes va fi lider pe piaţa automobilelor de lux din SUA, în primul trimestru
Modelele compacte Mercedes clasa C vor intra la vânzare spre sfârşitul acestui an şi vor face ca brandul să devină lider în primul trimestru, în timp ce BMW vinde încă modelele mai vechi din seria 3, a declarat Jim O’Donnell, şeful operaţiunilor BMW în Statele Unite.
” În primul trimestru, Mercedes va fi numărul 1, întrucât va fi pe o poziţie mai puternică. Pe parcursul anului, ar trebui să fim înaintea Mercedes” , a spus O’Donnell. Noile automobile din seria 3, care vor intra pe piaţă în aprilie, vor contribui anul viitor la creşterea vânzărilor BMW cu 12%-15%, a spus el.