BusinessMagazin

Blog

  • Mario Draghi şi Mugur Isărescu, mai preocupaţi de creşterea economică decât de inflaţie

    Pentru BCE, decizia de scădere a dobânzii, unanim lăudată de analişti, este prima luată de italianul Mario Draghi în calitate de nou preşedinte al băncii, după încheierea mandatului lui Jean-Claude Trichet, care a fost criticat că preferă să pună pe primul plan combaterea inflaţiei, trecută de pragul de 2% , şi nu stimularea economiei prin scăderea dobânzii.
    Pentru BNR, decizia este prima modificare de dobândă din mai 2010 şi contrazice estimările analiştilor români şi străini care credeau că riscul regional (de fugă a capitalurilor şi depreciere a leului din cauza crizei greceşti) va determina BNR să nu modifice dobânda până la anul.

    Interesant este că, de unde era criticată înainte că nu reduce dobânda ca să dea un impuls economiei, BNR şi-a atras de data aceasta criticile unor analişti străini, în speţă ale celor de la Citigroup, care consideră că e vorba de o mişcare prematură, atâta vreme cât îngrijorările legate de riscul grecesc sunt în creştere şi s-au manifestat deja în presiunile de depreciere a leului determinate de fuga investitorilor de activele considerate, cu temei sau nu, riscante.

    Analiştii de la Citigroup cred că ar fi fost mai prudent ca BNR să amâne până în 2012 micşorarea dobânzii, pentru că potenţialele beneficii asociate cu tăierea de acum a dobânzii cu 0,25% sunt mai mici decât riscurile. Pe de o parte este vorba de creşterea riscurilor de depreciere a leului, ceea ce ar complica peisajul economic în general, având în vedere ponderea mare a creditelor în valută în România. Pe de altă parte este vorba de riscul unor ajustări suplimentare ale preţurilor administrate din economie şi de o posibilă inversare a tendinţei de ieftinire a mărfurilor alimentare, astfel încât perspectiva de inflaţie este incertă, spun ei. “Dacă aceste riscuri se vor materializa, reducerea dobânzii de către bancă ar putea să-i afecteze credibilitatea de luptător contra inflaţiei”, apreciază analiştii băncii americane.

  • Desdemona secolului XXI: cum e să iubeşti un bărbat de altă rasă (VIDEO)

    Având-o ca autoare pe scriitoarea Toni Morrison, câştigătoare a Premiului Nobel pentru Literatură şi ca regizor pe Peter Sellars, care a montat anterior un “Othello” în versiune futuristă, “Desdemona” este de fapt de fapt o combinaţie între o piesă de teatru şi un concert, îmbinând naraţiunea interactivă cu muzică (compusă de muziciana africană Rokia Traore) şi cântece despre eroina lui Shakespeare.

    Desdemona le vorbeşte spectatorilor despre traumele asociate clasei sociale din care face parte, despre cele cauzate de faptul că este femeie albă care iubeşte un maur, despre război ori despre puterea transformatoare a dragostei, într-un dialog imaginar cu doica ei africană, Barbara, care în piesa lui Shakespeare este doar menţionată.

    Piesa s-a jucat deja la Paris, Viena şi Bruxelles, unde a fost foarte bine primită şi va ajunge la New York la începutul lunii viitoare. Spectatorii europeni o vor putea urmări din nou la mijlocul lui noiembrie la Berlin, ori la Londra în perioada Jocurilor Olimpice de anul viitor. Autoarea le recomandă însă spectatorilor să citească “Othello” înainte de a merge la teatru.

  • Se privatizează sau nu companiile de stat, aşa cum cere FMI?

    Mai puţin clar e ce se va întâmpla cu cealaltă problemă pusă de FMI, cea a privatizărilor pentru companiile din subordinea Ministerului Economiei, după ce ministerul a promis că va accelera procesul de vânzare a pachetelor minoritare la Romgaz, Transelectrica, Transgaz, Hidroelectrica, Nuclearelectrica şi cel de privatizare totală a Oltchim, Electrica Furnizare şi a companiilor rezultate din divizarea Electrica Serv.

    Recent, şefului statului a precizat însă că nu e dispus să vândă la orice preţ şi că preferă să aştepte, aşa cum a făcut Guvernul în cazul ofertei Petrom de la bursă, în loc să vândă companii “pe doi bani”. Într-un interviu la TVR, Băsescu a specificat că este un adept al privatizărilor, dar nu şi al “datului gratis” al companiilor, “doar ca să scriem pe ele ‘privatizat’”.

    El a dezvăluit că a fost ideea lui să introducă în programul cu FMI aducerea unor manageri privaţi la companiile de stat pentru a fi rentabilizate, pregătite pentru privatizare şi abia apoi vândute la momentul potrivit. Traian Băsescu a precizat că România nu este în situaţia Greciei, să fie nevoită să vândă orice fel de activ ca să facă rost de bani pentru a-şi plăti datoriile.

  • CARICATURA ZILEI

    Liderul USL, Victor Ponta, a ameninţat că va bloca bugetul pe 2012 în Parlament dacă puterea nu acceptă lista de condiţii puse de PSD şi PNL, între care reducerea CAS cu 3%, revenirea treptat în câţiva ani la TVA de 19%, indexarea după lege a pensiilor cu rata inflaţiei, schemă de susţinere a agricultorilor prin reţinerea a numai 9% din TVA, reducerea la jumătate a cheltuielilor cu bunurile şi serviciile, suspendarea programului de investiţii ale MDRT şi anularea majorării cu 0,5% a contribuţiei la pilonul II de pensii.

    Ponta susţine că măsurile propuse de USL ar aduce la buget echivalentul a 5% din PIB. Ministrul de Interne, Traian Igaş, spune însă că propunerile “iresponsabilului” lider PSD de amendare a bugetului de stat pe 2012 ar determina un dezastru economic, îndatorând România cu miliarde de euro.

    Caricatură de Dan Dumitrescu “Uxi” ©

  • Cel mai vizionat clip de comedie YouTube din toate timpurile. Ce i-a distrat pe 200 de milioane de internauţi (VIDEO)

    Graţie popularităţii explozive a clipului, autorul – Judson Laipply, “comediant inspiraţional”, aşa cum se prezintă – a devenit o vedetă, fiind invitat la emisiunile lui Oprah, Ellen, Good Morning America sau The Today Show şi intervievat de reviste ca Rolling Stone sau People.

    Laipply povesteşte că a jucat prima dată sceneta cu istoria dansului în 2001, când avea doar 12 cântece şi puţin peste două minute, pentru ca patru ani mai târziu să ajungă la forma în care a ajuns să fie postată pe YouTube.

    În 2009, Judson Laipply a postat un al doilea clip din seria “Evolution of Dance”, care a strâns la rândul său aproape 18 milioane de vizualizări.

    “Evoluţia dansului este o exemplificare vizuală perfectă pentru felul cum se schimbă viaţa. Fiecare cântec şi dans a fost la modă la un moment dat în istorie; dar cum viaţa se schimbă, apar mereu noi cântece, noi mişcări şi noi stiluri de dans şi trebuie adăugate şi ele unui repertoriu care se schimbă constant”, afirmă Laipply.

  • De ce nu trec legile în Parlament

    Opoziţia, prin Victor Ponta, a dezavuat în continuare legile cerute, afirmând că legea asistenţei sociale va avea efecte negative asupra populaţiei cu venituri reduse, iar modificarea procedurii de numire a magistraţilor Înaltei Curţi de Justiţie şi Casaţie, dorită de Băsescu, nu e o cerinţă a UE, aşa cum susţine preşedintele, ci reflectă doar intenţia Cotrocenilor de a promova la ÎCCJ procurori de la DNA, pentru a continua şi în 2012 campania “dosarelor politice”.

    Problema nu e însă numai, sau atât la opoziţie, cât la parlamentarii puterii, care au dovedit că nu doresc din motive electorale legea asistenţei sociale şi nu doresc din motive mai personale să-i dea mai multă putere braţului deocamdată cam scurt al justiţiei. O concluzie provizorie i-ar aparţine ex-ministrului Sebastian Lăzăroiu, care reflecta la B1TV că Traian Băsescu deţine în continuare controlul în PDL, unde “foarte mulţi oameni îl ascultă, dar nu mai e ca altă dată. Ca popularitate s-a mai erodat, e normal”.

  • Există un al şaselea simţ?

    Noua apariţie e o carte descumpănitoare, pentru că valorizează un tip de cunoaştere – cea spontană, rapidă, intuitivă – aflat în profundă contradicţie cu lumea în care trăim şi cu prejudecata suverană potrivit căreia o decizie este cu atât mai bună cu cât timpul şi efortul investite sunt mai mari.

    Se ştie: cu toţii îi învăţăm pe copiii noştri că “graba strică treaba”. Sau le spunem: uită-te înainte să sari! Sau: gândeşte înainte să acţionezi! Aşa încât a veni azi să propovăduieşti graba şi prospeţimea primei reacţii poate constitui un sacrilegiu în raport cu străvechile şi aşezatele noastre principii care recomandă temeinicia, verificarea de două ori a unei concluzii, încetineala înţeleaptă.

    Bizuindu-se pe zeci de exemple concrete, dintr-o largă paletă de domenii de activitate şi pornind de la studii de ultimă oră din domeniul neuroştiinţei şi al psihologiei, volumul “Blink” (“Clipirea”) demonstrează că diferenţa dintre o decizie bună şi una greşită nu stă atât în volumul de informaţii cu care lucrăm, cât în capacitatea de a ne concentra asupra unor detalii esenţiale. Pe scurt (ca să fim în spiritul cărţii), Gladwell ne învaţă cum putem lua decizii mai bune – acasă, la birou şi în viaţa de zi cu zi, fără să prejudiciem calitatea opţiunii noastre.

    Dar Gladwell nu vrea să facă doar un elogiu al al puterii privirii aruncate pe fugă. În multe privinţe, el este interesat şi de acele momente în care instinctul ne înşeală. Pentru că abilităţile noastre de cunoaştere spontană – un al şaselea simţ – se manifestă haotic din cauza unui set foarte exact de motive, care pot fi identificate şi înţelese, trebuie să învăţăm “când să ascultăm de copmputerul interior şi când trebuie să îi contestăm eficienţa”.

    Malcolm Gladwell, “Blink”, Editura Publica, Bucureşti, 2011

  • Cum să scoţi la licitaţie tabloul unui artist care nu există (GALERIE FOTO)

    Nat Tate a fost creat, de fapt, de romancierul britanic William Boyd, care i-a scris o biografie publicată în 1998 – “Nat Tate: Un artist american (1928-1960)” – unde erau incluse desene atribuite lui Tate, de fapt varii desene, poze şi ilustrate vechi culese de Boyd din diverse surse. Pentru o mai mare veridicitate, biografia era însoţită şi de comentarii ale muzicianului David Bowie şi ale scriitorului Gore Vidal, care ştiau adevărul.

    Gluma a fost împinsă foarte departe – David Bowie evocă într-un ton tragic ultimele zile ale lui Nat Tate, din ianuarie 1960, spunând că Tate şi-a adunat atunci aproape toate lucrările şi le-a dat foc, iar patru zile mai târziu s-a sinucis, aruncându-se de pe State Island Ferry din New York.

    Tablourile unui artist care nu există (FOTO)

    Banii obţinuţi din vânzarea lucrării lui Nat Tate, “Podul nr.144”, estimată să atragă oferte între 4.700 şi 7.900 de dolari, vor fi donaţi unei organizaţii caritabile care oferă sprijin artiştilor.

  • Ce-i de făcut cu o profă de coşmar

    Ironică, nemiloasă şi obraznică, femeia visează să se căsătorească cu un bărbat bogat care să o scutească de multe eforturi inutile. Când logodnicul ei o părăseşte, ea pune ochii pe un tânăr foarte bogat şi extrem de atrăgător (Justin Timberlake), care de fapt este interesat de o altă profesoară (Lucy Punch).

    Când Elizabeth se vede nevoită să refuze avansurile profesorului de sport (Jason Segel), un tip sarcastic şi cam şters, consecinţele planului ei îndrăzneţ sunt de fapt o lecţie de care atât elevii, colegii, cât şi ea însăşi aveau nevoie.

    “Profa rea, dar buuună” este o comedie debordantă, ce îi reuneşte în rolurile principale pe binecunoscuţii Cameron Diaz, Justin Timberlake şi Jason Segel.

  • Ce se întâmplă dacă ţările PIIGS devin insolvente. Pe cine face Roubini “vulpe grecească mincinoasă”

    El sugerează că dacă ţările menţionate vor intra în insolvenţă, atunci următoarele pe listă care ar trebui să se pregătească de aceeaşi soartă sunt Franţa, Marea Britanie, Germania şi SUA.

    “Recesiunea din zona euro se adânceşte rapid, făcând ca toate planurile de salvare să fie născute moarte, fiindcă PIB-ul în cădere liberă face nesustenabile ponderile în PIB ale datoriei”, scrie Roubini pe Twitter, afirmând că e nevoie de reîntoarcerea la creştere economică şi de politici de stimulare a creşterii şi a competitivităţii pentru ca ţările cu probleme să-şi poată reduce datoria.

    Un argument al lui Roubini că urmează recesiune în zona euro e legat de indicele comenzilor noi din industrie din Germania, care a scăzut peste aşteptări, din cauza unei reduceri cu 12,1% a comenzilor noi venite din zona euro.

    Un alt argument este că în Spania, recesiunea s-a transformat deja în depresiune, având în vedere ultimele date privind indicele comenzilor noi din sectorul serviciilor, care a ajuns la cel mai redus nivel din iulie 2009 încoace, indicând apropierea unei recesiuni în ultimul trimestru al anului, având în vedere ponderea mare a serviciilor în economia spaniolă.

    Roubini apreciază totuşi măsura luată de noul preşedinte al Băncii Centrale Europene, Mario Draghi, de a reduce rata dobânzii de referinţă de la 1,50% la 1,25%, spre a încuraja creşterea economică, deşi spune şi despre această decizie că “era mai bine dacă dobânda se reducea nu cu 0,25%, ci la 0,25%”.

    În context, Roubini a comentat şi recenta criză politică din Grecia, deplângând ipocrizia principalului partid de opoziţie, conservatorii de la Noua Democraţie conduşi de Antonis Samaras, care au făcut orice efort posibil în ultima vreme să dea jos guvernul Papandreou şi au cerut alegeri anticipate în locul unui guvern de uniune naţională, doar pentru ca Samaras să poată să-i ia locul lui Giorgios Papandreou.

    “Vulpea grecească (Noua Democraţie) care a dat iama prin coteţul cu găini acum vrea să se facă iar paznică la el. Credibilitatea lor e mai murdară decât noroiul”, afirmă Roubini. “Corupţii care au umflat deficitul bugetar la 15% din PIB şi au minţit cu neruşinare în privinţa lui vor să conducă iarăşi guvernul”, explică el.

    Partidul lui Samaras a pierdut în 2009 alegerile la o diferenţă mare în favoarea socialiştilor lui Papandreou, fiind sancţionaţi de electorat pentru corupţie şi proasta gestionare a economiei. Ulterior, guvernul Papandreou a reclamat că fostul guvern, condus de Costas Karamanlis, a falsificat cifrele deficitului bugetar şi ale datoriei publice pe 2009, care au fost apoi revizuite de mai multe ori în 2010, spre consternarea UE.

    Samaras a refuzat constant să negocieze cu Papandreou formarea unui guvern de uniune naţională care să salveze ţara şi să pună în aplicare programul negociat cu UE-FMI de reducere a datoriei. Inclusiv după ce guvernul Papandreou a obţinut, vineri noaptea, votul de încredere al parlamentului şi a început discuţii pentru noul guvern de coaliţie, Samaras a refuzat să colaboreze cu Papandreou şi a continuat să ceară alegeri anticipate, ignorând consecinţele convocării lor în plină criză a economiei elene şi a zonei euro.