Instabilitatea atmosferică se va accentua începând din vestul ţării şi va cuprinde, marţi, toate regiunile, iar miercuri se va manifesta cu precădere în jumătatea de est a teritoriului, potrivit unei atenţionări emise luni de Administraţia Naţională de Meteorologie (ANM). În intervalul menţionat, vor fi frecvente descărcări electrice, intensificări ale vântului ce vor lua aspect de vijelie, izolat căderi de grindină şi averse care vor avea şi caracter torenţial, mai spun meteorologii.
Blog
-
100 cele mai puternice femei din business – Astăzi: Rucsandra Hurezeanu, Ivatherm
Rucsandra Hurezeanu a terminat Facultatea de Medicină şi s-a angajat imediat după absolvire în domeniul farma, unde a rămas timp de zece ani. A crescut treptat până a simţit că nu mai are unde urca şi e momentul să îşi facă un business propriu. Ea recunoaşte că a avut însă un exemplu pe care să îl urmeze, pe cel al mamei sale, care la începutul anilor ’90 şi-a deschis prima farmacie privată. Apoi businessul s-a extins şi în distribuţie şi producţie. Tot mama sa a fost cea care a sprijinit-o financiar pentru noul său proiect. A început prin a studia proprietăţile apei termale de la Herculane, cea mai veche staţiune balneară din Europa. Apoi a mers în Franţa, unde a contractat o echipă de cercetători care să studieze apa de la Herculane. După ce au fost descoperite proprietăţile anti-inflamatorii ale apei, produsele Ivatherm şi-au făcut treptat loc pe rafturile farmaciilor. Acum există în peste 1.000 de farmacii din România şi se pregătesc pentru cele din Ucraina. Nu oferă cifre privind investiţiile necesare pentru pornirea unui astfel de business, limitându-se la a spune că este vorba de cifre destul de mari. Rucsandra Hurezeanu explică însă că de trei ani compania este pe propriile picioare, iar investiţia a fost recuperată.
BUSINESS Magazin: Cât de greu îşi croieşte o femeie drumul în lumea de business?
Rucsandra Hurezeanu, Ivatherm: Asistăm la schimbări în raporturile tradiţionale dintre sexe prin afirmarea femeilor în antreprenoriat şi în posturi de top executive. A fost nevoie de timp, dar cred că la mijloc a fost nu neapărat reaua-voinţă a bărbaţilor, retrograzi promovării femeilor în posturi de conducere, ci şi o reticenţă a femeilor faţă de atacarea acestor poziţii. Drept urmare, cei mai mulţi dintre foştii mei şefi sau actuali parteneri de afaceri sunt bărbaţi, dar niciodată n-am simţit că există o diferenţă în felul cum ar încheia o înţelegere sau o colaborare prin prisma faptului că sunt femeie. Succesul unei mărci sau valoarea unui business sunt apreciate, indiferent de sexul celui care îl conduce.BUSINESS Magazin: E mai uşor sau mai greu să te impui ca lider, fiind femeie?
Rucsandra Hurezeanu, Ivatherm: Nu am simţit că ar fi nici mai uşor, nici mai greu. Poate am fost ajutată de faptul că noi lucrăm într-un mediu feminin, creând produse cosmetice pentru femei.BUSINESS Magazin: Cum v-aţi caracteriza stilul de conducere şi/sau de creare a unei afaceri?
Rucsandra Hurezeanu, Ivatherm: Stilul meu este unul antreprenorial, modern, bazat pe obiective clare şi responsabilităţi concrete. Ascult şi accept mereu părerile colegilor mei. Aşteptările mele sunt însă întotdeauna mari.BUSINESS Magazin: Care sunt calităţile feminine care ajută în business?
Rucsandra Hurezeanu, Ivatherm: În business e nevoie în primul rând de viziune, curaj şi de asumarea de responsabilităţi. Femeile sunt poate mai atente la detalii, au o grijă mai mare pentru ceilalţi şi de multe ori sunt extrem de determinate. Faptul că sunt nativ mai bine construite pentru lucrul în echipă decât bărbaţii le ajută în consolidarea unor organizaţii al căror suflet sunt chiar ele.BUSINESS Magazin: Care sunt brandurile preferate de parfum, haine, accesorii?
Rucsandra Hurezeanu, Ivatherm: Prefer stilul clasic elegant, dar mă simt la fel de bine şi în haine casual, moderne. Sunt o fire energică, dinamică, de aceea aleg parfumuri unisex, sofisticate, tonice. Accesoriul preferat este eşarfa. Am nenumărate eşarfe pe care nu obosesc niciodată să le asortez ţinutelor mele.BUSINESS Magazin: Care sunt destinaţiile de vacanţă preferate?
Rucsandra Hurezeanu, Ivatherm: Petrec weekend-uri lungi în capitalele europene: Paris, Roma şi Londra.BUSINESS Magazin: Cum împăcaţi cariera cu viaţa de familie?
Rucsandra Hurezeanu, Ivatherm: Avem timp pentru tot ce ne dorim cu adevărat să facem. Odată cu lărgirea familiei prin apariţia celor doi băieţi ai noştri, am devenit mai organizată. La birou mi-am mărit echipa de management, deleg mai multe responsabilităţi şi reuşesc să-mi fac timp atât pentru familie, cât şi pentru celelalte pasiuni ale mele, fie că e vorba de Ivatherm, fie că e vorba de lecturile mele sau de orele de gimnastică.
Catalogul “100 Cele Mai Puternice Femei Din Business” prezintă interviuri cu reprezentantele de success ale mediului de afaceri românesc actual şi conţine profilul profesional a 100 dintre liderii feminini.
Au experienţă, au putere, câştigă bine, sunt cochete şi se bucură de respectul celor din jur. Cuvântul lor este cel mai important sau printre cele mai importante în companiile pentru care lucrează. Cele mai puternice femei de afaceri din România sunt un segment aparte şi tot mai bine conturat dintr-o lume care, în mod tradiţional, a fost creată şi condusă de bărbaţi.
Catalogul “100 Cele Mai Puternice Femei Din Business” – prima ediţie va fi distribuit gratuit abonaţilor BUSINESS Magazin şi va putea fi achiziţionat online din 9 aprilie la adresa www.bmag.ro/cataloage, la preţul de 25 de lei (TVA inclus).
-
Pictura care l-a omorât pe Napoleon
Când a fost dezvelit, în 1530, Signoria Veneţiei a făcut cunoscut faptul că oricine va încerca să înstrăineze această pictură va plăti cu preţul vieţii. Era o decizie cu totul şi cu totul neobişnuită, chiar pentru acele vremuri dure. Niciodată o operă de artă nu a fost apărată invocându-se pedeapsa capitală, şi nici de atunci încoace nimeni nu s-a mai pronunţat în acest fel. Era o recunoaştere a calităţilor operei lui Tiţian, şi este momentul să vă spun că lucrarea pe care o priviţi este doar o copie veche, aflată la Palermo. Nimic nu e nou în lume: mai-marii Veneţiei au lansat un concurs pentru tablou, la care au participat trei pictori, dar Tiţian s-a apropiat cel mai mult de cerinţe: avea dinamismul lui Michelangelo şi o cromatică extrem de elaborată.
Interdicţia Signoriei a funcţionat timp de 272 de ani şi nici măcar cei 18.000 de ducaţi pe care i-a oferit pentru tablou Daniel Nys, un comerciant olandez, o sumă nu mare, ci exorbitantă pentru acele vremuri, nu i-a înduplecat pe veneţieni. Acum, vasul francez, cu preţiosul tablou, porneşte la drum lung, pentru că trebuie să ocolească întreaga peninsulă. Este surprins de o furtună care mătură punţile, iar apa răzbate prin chepenguri şi udă întreaga încărcătură. Pictura lui Tiţian zace în apa sărată a mării până la Marsilia, de unde se îndreaptă spre Paris. Acolo lada este desfăcută de Haquin, expertul francez numărul unu al momentului, care se îngrozeşte la vederea distrugerilor: apa a umflat panoul de lemn pe care se află pictura, iar straturile de vopsea au crăpat şi s-au desprins de suport.
Expertul lucrează luni de zile, cu o migală apropiată de martiriul sfântului din tablou, şi în cele din urmă, tabloul este mutat pe pânză. Tabloul stă la Luvru timp de 12 ani, iar după căderea lui Napoleon se poate întoarce acasă. Este adusă chiar de marele sculptor Antonio Canova, iar sosirea la Veneţia este un triumf: mulţimi de oameni se înghesuie să vadă pânza, rănită dar vindecată, “care l-a dus la pierzanie pe nelegiuitul care a îndrăznit să o înstrăineze”.
Martiriul Sfântului Petru îşi reia locul, deasupra altarului de la Santi Giovanni e Paolo. De-a lungul deceniilor pictura începe să îşi piardă strălucirea, iar veneţienii hotărăsc că trebuie restaurată. Este mutată în Capella del Rosario, unde – neatenţie, hazard, soartă? – este distrusă, aproape în întregime, într-un incendiu în noaptea de 15 spre 16 august 1867. Veneţia este tulburată din nou şi se caută, în zadar, vinovaţii. Dispar chiar şi resturile neafectate de foc ale tabloului, care apar, peste ani, într-o colecţie privată din Viena, descoperite de biograful lui Beethoven, istoricul Theodor von Frimmel. Tot la Viena este descoperită lucrarea originală, micul tablou cu care Tiţian a câştigat concursul. Dar nici aceste rămăşiţe şi nici cele şase copii după Martiriul Sf. Petru nu pot compensa lipsa originalului.
-
Ribbentrop-Molotov cu medicamente
Pentru un jurnalist care scrie de trei ani în domeniul farmaceutic, să-i ai în aceeaşi sală pe şefii Asociaţiei Producătorilor Internaţionali de Medicamente (ARPIM) şi pe cei ai Asociaţiei Producătorilor de Medicamente Generice (APMGR) e un eveniment care se poate întâmpla o dată în viaţă. Cu atât mai mult cu cât cele două părţi nu s-au atacat cu ocazia conferinţei de presă nicio clipă, ba chiar tratatul de neagresiune se traduce prin aceleaşi opinii şi solicitări. Ce i-a adus aici? “E meritul guvernului Boc”, dacă e să rezumăm discursul oficialilor. Iar cuvântul “merit” e folosit cu cinism, dat fiind că în joc este, dincolo de marjele de profitabilitate ale companiilor, sănătatea pacienţilor. Cuantumul taxei clawback, cea prin care producătorii de medicamente plătesc statului valoarea diferenţei dintre bugetul alocat şi consumul real, este nesustenabil pentru industrie. A fost mesajul comun al executivilor – în cifre taxa înseamnă peste 400 milioane de euro pe an, o medie de 33,6% din totalul vânzărilor compensate ale producătorilor de medicamente, peste impozitele aferente oricărei societăţi comerciale.
“Taxa e unică în Europa în această formă”, e esenţa mesajelor transmise, iar supravieţuirea sau nu a companiilor, intens vehiculată în ultimii ani, e acum o temă tot mai serioasă. Marjele de profit pe care le raportează companiile farma sunt de regulă mult mai mari faţă de alte industrii, dat fiind că bugete consistente sunt alocate an de an investiţiilor în cercetarea şi dezvoltarea de noi molecule. Nu e doar un mit: anul trecut, de exemplu, compania elveţiană Roche a investit cel mai mult la nivel mondial în acest sector (zece miliarde de dolari, însemnând mai bine de 20% din cifra de afaceri), peste multinaţionale cunoscute tuturor: Microsoft, Toyota, Samsung sau Nokia.
Totuşi, cei 20-30% profit nu mai sunt atât de confortabili ca altădată în piaţa farma, cum producătorilor li se cere să plătească mai bine de 30% la fiecare trei luni, cu toate că banii pentru medicamentele compensate sunt plătiţi de stat după circa un an de la vânzarea lor. Pe scurt, taxă pe vânzări plătită trimestrial fără ca banii să fie încasaţi: dacă medicamentul compensat X este vândut în 28 mai 2012 în farmacie, banii vor ajunge de la stat la producător un an mai târziu, dar el va plăti circa 30% din valoarea lui la sfârşitul lui iunie 2012 (rostul exemplului, uşor forţat, e menit să facă mai clar modul în care funcţionează industria). Asta pentru că am încercat să văd cum se calculează taxa, dar tabelul Excel pe care mi l-a trimis prin e-mail şeful unei companii n-a fost de prea mare ajutor. În corpul mailului, era menţionat faptul că nici CEO-ul nu înţelesese exact fără ajutorul unei firme de contabilitate. Cert e că în cuantumul restituit statului intră şi TVA şi adaosurile comerciale ale farmaciilor şi distribuitorilor – motiv suficient ca lui Gheorghe Gherghina, omul care face bugetul ţării de peste 20 de ani, să îi fie cerută public demisia, iar neregulile să fie semnalate de către cele două asociaţii Fondului Monetar Internaţional şi Comisiei Europeane. De acolo, răspunsurile întârzie să apară.
Taxa clawback funcţionează şi în alte state, rostul ei fiind să limiteze consumul în exces de medicamente, însă România înregistrează la nivel de cetăţean un consum mai mic decât media europeană, deci varianta ei românească are unicul rol de a aduce bani în plus. “Încercarea de a forţa industria de medicamente să finanţeze întregul deficit din sistemul de sănătate nu poate duce decât la distrugerea acesteia, în detrimentul pacienţilor şi al economiei”, rezuma Dragoş Damian, preşedintele APMGR.
Numele Victor Ponta a fost rostit de cel puţin zece ori pe durata conferinţei, înspre noul premier îndreptându-se rugăminţile companiilor de a renunţa sau modifica legea în cauză. Cel mai probabil, forma taxei va fi schimbată, însă abia spre finalul anului, dat fiind că între timp noul guvern poate colecta bani mai mulţi la buget, extrem de folositori în perioada electorală, şi acuza în acelaşi timp vechiul guvern de ordonanţele care îi agasează acum pe producători. Dintre ei unii au plătit deja taxa, alţii spun că nu au banii necesari. Însă vocea tuturor e pe acelaşi ton: “Credem că dacă vom fi auziţi cel puţin acum, în al doisprezecelea ceas, lucrurile se mai pot îndrepta”, rezuma Regis Lhomme, preşedintele ARPIM.
razvan.muresan@businessmagazin.ro
-
Miliardele virtuale
Trecând peste scandalul primei oferte publice pentru Facebook şi simplificând tot procesul, lucrurile par să stea în felul următor: Facebook a pus pe piaţă 421 de milioane de acţiuni la preţul de 38 de dolari, culegând astfel circa 16 miliarde de dolari şi stabilind valoarea companiei la peste 100 de miliarde. După care a început dezastrul. La ora la care scriu, acţiunile se tranzacţionează cu circa 27 de dolari, ceea ce înseamnă că valoarea Facebook a scăzut cu 28% iar Mark Zuckerberg a ieşit din topul celor mai bogaţi 40 de oameni ai planetei. Se speculează (în glumă, desigur) că dacă trendul se menţine, undeva în iunie Facebook nu va mai valora nimic, iar faptul că Zuckerberg mănâncă adesea la McDonald’s capătă o nouă interpretare.
În concluzie, se pare că Facebook a fost mult supraevaluată şi s-ar putea ca acei care au comparat baza sa de utilizatori cu cea deţinută de LinkedIn şi au aplicat regula de trei simplă au avut dreptate să spună că preţul corect ar fi pe la 50 de miliarde de dolari. Desigur, toate aceste miliarde sunt bani “virtuali”, care practic nu există decât pe hârtie, cu excepţia celor pe care i-a încasat Facebook. Să fie oare acesta începutul sfârşitului pentru uriaşa reţea de socializare, care a depăşit de curând 900 de milioane de utilizatori şi continuă să crească?
Mai întâi de toate poate ar trebui să vedem de ce a căzut preţul acţiunilor. În esenţă, problema se leagă de modelul de afacere pe care Facebook l-a urmat până acum: s-a limitat să vândă spaţiu de publicitate. Dacă raportăm veniturile de circa patru miliarde de dolari la baza de utilizatori, rezultă că Facebook a câştigat doar vreo 5 dolari pentru fiecare. Tot n-ar fi rău, dacă preţurile practicate de publicitatea online nu ar scădea. Însă ele scad pe măsură ce agenţiile de publicitate constată că reclamele plasate în web nu sunt eficiente. Iar cum creşterea bazei de utilizatori s-a datorat în ultima vreme unor ţări mai puţin “valoroase” ca putere de cumpărare (precum India, Rusia sau China), analiştii au conchis că veniturile nu vor creşte, ci, în cel mai bun caz, vor stagna.
În plus, peste 50% din utilizatori accesează reţeaua de pe telefoane mobile şi este de aşteptat ca acest procent să crească. Însă display-urile mici ale telefoanelor se pretează mai puţin la afişarea de reclamă decât ecranele computerelor clasice. Facebook are nevoie de o idee genială de marketing, dar compania este condusă de hackeri.
Scenariul pesimist este expus de Michael Wolff în revista Technology Review şi merge pe varianta că, dacă nu vine cu o idee care să schimbe întregul joc, Facebook nu doar că se va prăbuşi, dar ar distruge tot web-ul. Deoarece Facebook va fi disperată să vândă publicitate, va scădea preţurile. Iar cum publicul potenţial va fi de peste un miliard, tarifele pe care le va practica vor deveni un standard de facto în tot web-ul, ceea ce ar distruge majoritatea siturilor care se susţin prin publicitate, deoarece singura lor variantă va rămâne abonamentul plătit. Dar practica de până acum a dovedit că această variantă nu funcţionează. În schimb, Bob Cringely nu mai face calcule în bani, ci în ani: durata de viaţă a tuturor platformelor computaţionale de până acum a fost de circa 10 ani, în vreme ce durata supremaţiei unui jucător a scăzut în acest timp, de la 25 de ani în cazul IBM (1960-1985) la circa zece ani în prezent. Aşa că, indiferent de motive, Facebook mai are puţină vreme pentru a-şi menţine dominaţia. Pur şi simplu pentru că aşa merg lucrurile. Orice imperiu durează o vreme, apoi piere.
Pe de altă parte, Dallas Laurence este de părere (într-un articol publicat pe Mashable) că, indiferent de valoarea acţiunilor, Facebook nu este în pericol. Argumentele sale se bazează pe uriaşa bază de utilizatori (pe care crede că reţeaua o poate dubla fără probleme) şi pe volumul imens de date despre aceştia, pe care le-a obţinut absolut pe gratis, în vreme ce alte companii cheltuiesc bani grei pe instrumente de analiză şi data-mining pentru a extrage date valoroase pentru publicitate. Iar dacă datele sunt noua valută forte, Facebook va obţine bani mulţi din ele. În fine, oamenii sunt fiinţe sociale şi chiar au nevoie de Facebook. Pentru mulţi dintre ei Facebook este web-ul, aşa că nu au unde pleca.
Cât timp presa stă cu ochii pe cotaţii, Zuckerberg s-a însurat, iar Facebook plănuieşte să cumpere Opera (pentru a avea propriul browser) şi, iarăşi, să proiecteze un smartphone. Buffy revine în actualitate.
-
Povestea eşecului listării Facebook
Mark Zuckerberg a ieşit marţea trecută din topul celor mai bogaţi 40 de oameni la nivel mondial, realizat de Bloomberg. Averea şefului Facebook a coborât la 14,7 miliarde de dolari, de la 16,2 miliarde de dolari în ziua precedentă, după ce acţiunile companiei au pierdut marţi pe Nasdaq aproape 10%. Calculată la preţul de închidere al acţiunilor din prima zi de tranzacţionare, 18 mai, averea lui Zuckerberg se situa la 19,4 miliarde de dolari. Acţiunile şi-au continuat scăderea şi miercuri, cu 2,3%. La fel şi averea cofondatorului Facebook, care a ajuns la 14,4 miliarde de dolari.
Pentru moment, presa americană l-a încurajat, arătând fie că ultima grijă a unui antreprenor cu viitorul în faţă e dispariţia unor bani pe care şi aşa nu-i avea decât pe hârtie, fie că, spre lauda lui, a decis să păstreze acţiunile indiferent de valoarea lor şi să nu-şi vândă afacerea ca să plece cu proaspăta soţie într-o vacanţă de rentier etern. La urma urmei, un om în care Steve Jobs a avut toată încrederea, o companie care stă pe baza de date uriaşă a utilizatorilor Facebook şi care a ştiut să penetreze internetul într-un mod atât de inteligent, cu tot sistemul său de Like-uri, comentarii şi monitorizare a ceea ce fac oamenii online, nu depind de câteva zile rele la bursă. Toate bune şi frumoase, numai că un fiasco de asemenea proporţii nu are cum să treacă fără să lase urme.
În prima zi de tranzacţionare pe Nasdaq, la 18 mai, acţiunile Facebook au închis cu o creştere aproape inexistentă, la 38,23 de dolari, faţă de preţul de 38 de dolari din oferta publică iniţială, însă chiar şi avansul de 23 de cenţi a fost pus pe seama intervenţiei în piaţă a băncilor de investiţii care au aranjat oferta. Acţiunile Facebook au început şedinţa următoare cu o scădere puternică de 11%, dar au reuşit să închidă săptămâna cu o pierdere de numai 16,5%. O nouă săptămână pentru Facebook la bursă a adus o nouă scădere, pentru ca preţul unei acţiuni Facebook să ajungă la închiderea şedinţei de miercuri, 30 mai, data redactării articolului, la 28,2 dolari, cu 26% sub preţul de listare. Comparativ cu nivelul maxim atins până în prezent de cotaţia Facebook, de 45 de dolari pe parcursul primei zile de tranzacţionare, scăderea este de 37%.
Cu un asemenea bilanţ, Facebook e până acum cel mai mare dezastru din ultimul deceniu pe piaţa americană pentru o ofertă publică iniţială, după cum listarea sa prin vânzarea de acţiuni în valoare de 16 miliarde de dolari este cea mai mare ofertă publică iniţială pentru o companie IT. Tehnic, acţiunile Facebook au avut cea mai slabă evoluţie în primele cinci zile de tranzacţionare, cu un declin de 13%, din rândul celor mai mari zece oferte publice iniţiale pe piaţa americană în ultimul deceniu. În primele cinci şedinţe, firma lui Mark Zuckerberg a avut o scădere mai mare decât compania MF Global, intrată anul trecut în faliment.
Lucrurile s-au complicat prin aspectele penale ale listării. Compania este acuzată că ar fi dezvăluit unui grup select de analişti informaţii mult mai clare privind înrăutăţirea estimărilor pentru rezultatele financiare, faţă de cele disponibile în documentele ofertei publice. Dacă înainte de listare foarte mulţi analişti se întreceau în prognoze exagerate, în prezent întrebarea este unde se va opri declinul cotaţiei celei mai mari reţele de socializare din lume. Un posibil răspuns îl dă piaţa opţiunilor, unde investitorii pot miza pe direcţia în care vor evolua cotaţiile şi unde Facebook şi-a făcut debutul la 29 mai. Unii investitori au mizat chiar pe o creştere de preţ la 65 de dolari pe acţiune până în ianuarie 2014, în timp ce alţii se aşteaptă la un declin până la 16 dolari până în decembrie. Potrivit MarketWatch, însă, valoarea corectă a unei acţiuni Facebook ar fi de numai 13,8 dolari, în timp ce Reuters StarMine estimează un preţ de numai 9,59 dolari pe acţiune, la o creştere anualizată a profitului estimată la 10,8% pentru următorii zece ani.
-
CALENDAR. Evenimente în perioada 4-10 iunie
4.06
Concert Slayer (Arenele Romane, Bucureşti)6.06
Concert Linkin Park (Romexpo, Bucureşti)6.06
Reuniunea de politică monetară a Consiliului BCE (Frankfurt)6.06
INS anunţă datele pe T1 privind investiţiile în economia naţională6.06
Eurostat anunţă a doua estimare privind PIB în statele UE în T17-10.06
International Romani Art Festival – IRAF (Grădina Uranus, Bucureşti)7-8.06
Reuniunea JAI pentru decizii privind spaţiul Schengen şi MCV (Luxemburg)8-10.06
Bucharest Wheels Arena, festival auto-moto şi de sporturi extreme (Romexpo Bucureşti)8.06
Clubbing: DUB FX live in Bucharest (Sala Polivalentă, Bucureşti) -
O tragedie evreiască
Eroina romanului, Ora (recent divorţată) se hotărăşte să-şi părăsească locuinţa din Ierusalim şi să plece într-o lungă şi fără ţintă călătorie pedestră prin Galileea, însoţită de Avram, un iubit din tinereţe. Alegerea ei este determinată de dorinţa de a scăpa de zgomotul şi furia războiului în care fiul ei de douăzeci de ani, Ofer, fusese târât. E apăsată de presentimentul că acesta va muri şi că, dispărând din teatrul de război, îi va putea schimba destinul şi va înfrânge astfel moartea. O convingere iraţională (“câtă vreme nu-l pot atinge, Ofer nu riscă nimic”) care îi va hrăni determinarea de a rătăci prin peisajele consolatoare ale Galileei.
În tot răstimpul acestei umblări prin pustii, Avram povesteşte atrocele suferinţe pe care le-a îndurat în temniţele egiptene, iar “Ora” deapănă întreaga viaţă a fiului său, copilăria, adolescenţa, plecarea în serviciul militar, încercând ca, prin magia cuvintelor, să întârzie moartea, precum Şeherezada.
David Grossman, “Până la capătul pământului”, Editura Polirom, Iaşi, 2012
-
Vom avea roşii mai bune la gust, mulţumită geneticii
Genomul complet al roşiei a fost publicat pe data de 31 mai, anul curent, în paginile prestigioasei publicaţii Nature. Secvenţierea genomului constă în decodificarea ADN-ului organismului respectiv, iar această operaţiune ajută cercetătorii nu doar să înţeleagă mai bine organismul, ci chiar să-l îmbunătăţească.
“Oamenii vor cumpăra în viitorul apropiat roşii cu un gust şi o calitate superioare, deoarece acum ştim cum să îmbunătăţim aceste atribute”, declară Joyce Van Eck, cercetător principal în cadrul Boyce Institute for Plant Research din cadrul Universităţii Cornell. “Descoperirea combinaţiei corecte de gene ne va permite să culegem roşiile când sunt coapte, dar fără a fi moi, ceea ce va duce la creşterea calităţii roşiilor din supermarketuri.”
Mai mult pe www.descopera.ro.
-
Yasmina Khadra: “Mondializarea nu aduce decât criză după criză, spaimă şi pericole”
“Ceea ce ziua datorează nopţii” (Ce que le jour doit à la nuit) a primit premiul “Cel mai bun roman al anului 2008” acordat de prestigioasa revistă Lire, fiind primit în mod elogios de critica literară care a semnalat valoarea artistică, dar şi etică a acestei cărţi în care autorul propune o reconciliere a trecutului dureros, încă nevindecat, al relaţiilor franco-algeriene.
Rep.: Va deveni oare patriotismul, dragostea de propria ţară, un lucru din ce în ce mai greu de înţeles şi chiar de acceptat în epoca globalizării?
Yasmina Khadra: Mondializarea, aşa cum a fost ea gândită şi pusă în practică, se bazează pe rentabilitatea economică, pe profit, iar nu pe promovarea, pe bunăstarea individului. Marile Finanţe au exclus factorul uman din ecuaţie. La început, s-a crezut că mondializarea va aduce prosperitate si securitate. S-a dovedit, însă, că ea nu aduce decât criză după criză, spaimă şi pericole. În faţa unei asemenea realităţi oamenii sunt nevoiţi să-şi reactiveze instinctele gregare, pentru a putea supravieţui, iar noţiunea de patriotism ar putea degenera prin proliferarea mişcărilor ultranaţionaliste. Priviţi la ce se întâmplă acum în Grecia cu partidele xenofobe, în Rusia, unde proliferează rasismul în rândul tinerilor, la mişcările fasciste care dau frisoane Austriei, Olandei, Italiei şi Franţei. Este imperativ necesar să regândim mondializarea, să o punem în serviciul omului, să nu mai fie un concept aflat la bunul plac al finanţelor internaţionale, care nu fac decât să genereze focare de tensiune şi care, adeseori, se găsesc în spatele războaielor, al revoltelor populare, al marilor exoduri sinucigaşe.Mai mult pe Ziarul de Duminică.